Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1108/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1108/
Ședința publică din 12 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta M, cu sediul în Tg.-M,-, jud.M, împotriva sentinței nr.417/9.06.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se prezintă intimatul reclamant G personal, lipsă fiind recurenta pârâtă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, iar intimatul reclamant a depus note scrise(11-13 dosar).
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției date de prima instanță ca temeinică și legală.
CURTEA,
Prin sentința nr. 417 din 9 iunie 2009, Tribunalul Mureș, Secția contencios Administrativ și Fiscal a admis contestația formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta M și a anulat decizia nr. 2414/C/17 decembrie 2008 obligând-o să emită o nouă decizie prin care să-i stabilească reclamantului drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că reclamantul a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, arătând că în perioada 1952-1957 fost persecutat din motive politice, respectiv evacuat cu forță din locuință și că, prin Decizia nr. 2414/C/17 decembrie 2008 i s-a respins cererea pe motiv că petentul nu a făcut dovada aspectelor invocate cu acte emise de autorități din perioada respectivă, iar statutul de chiabur nu este prevăzut ca o persecuție politică de Decretul-lege nr. 118/1990 republicată.
Instanța a luat în considerare declarațiile martorilor audiați și înscrisurile depuse de reclamant și anume cele de la filele 55-65, apreciind că rezultă că reclamantul a avut domiciliul obligatoriu într-un alt imobil din comuna, pe motive politice, iar întrucât textul de lege nu distinge între motivele care au determinat stabilirea unui domiciliu obligatoriu, în speță fiind suficient să se dovedească faptul că motive politice au determinat acea măsură, este de notorietate că starea de chiabur conducea la ideea de dușman al regimului comunist, iar măsurile luate împotriva chiaburilor aveau la bază motive politice.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către pârâta M care a argumentat că s-a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 1 alin. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 republicată precum și art. 8 din același act normativ.
Recurenta a subliniat că din cererea reclamantului și din declarațiile martorilor rezultă doar faptul că părinții acestuia au fost considerați chiaburi și obligați să se mute în alt imobil, dar nu există un act emis de autorități din perioada respectivă din care să rezulte că aceștia au fost obligați să părăsească locuința. Pentru ca fixarea domiciliului obligatoriu să constituie o normă administrativă cu caracter politic în sensul conferit de lege, ea trebuie să fi fost întemeiat pe actele normative prevăzute de Legea nr. 211/2009 - art. 3.
Intimatul reclamant a formulat concluzii scrise precizând că deși nu au fost obligați să părăsească localitatea, au fost obligați să părăsească locuința casa, curtea, fiind obligați să se mute la un alt chiabur -, ordinul fiind transmis verbal nu în scris. S-a mai precizat că alungarea din casă, stabilirea domiciliului obligatoriu, suferința suportată în plus de ceilalți zece chiaburi din localitate, a fost în accepțiunea reclamantului, un act politic crud. Reclamantul intimat a mai subliniat că Legea nr. 221/2009 - art. 3, stipulează că, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și fixarea de domiciliu obligatoriu, internarea în colonii de muncă, fixare de loc de muncă obligatoriu, iar caracterul politic se constată de instanța de judecată.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este fondat.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul Gas ubliniat că cererea sa se bazează pe prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, nu pe faptul că familia sa a avut statut de chiabur, ci pe prevederile art. 1 pct. "d", cele privind domiciliul obligatoriu, precizând însă că, deși nu au fost deportați din localitate, li s-a stabilit prima dată domiciliul obligatoriu la chiaburul, după acea la, menționând că prin "domiciliu" se înțelege și numărul de casă. În motivarea cererii sale reclamantul se axează pe persecuțiile suportate de persoanele care aveau statut de chiabur și ceea ce a suportat în perioada imediat următoare datei la care tatăl său devenit chiabur.
Din actul emis de - Direcția Instanțelor Militare - Biroul Arhivă - nr. 1279 din 6 august 2008, rezultă că nu au fost identificate documente care să ateste că reclamantul și familia sa ar fi fost supuși unor măsuri administrative abuzive - strămutare, domiciliu obligatoriu, de către fostul MAI, ulterior datei de 6 martie 1945.
Din adresa nr. 495 din 3 iunie 2008 emisă de Primăria comunei, rezultă că, cercetându-se arhiva unității din perioada 1950-2007, nu s-a identificat nici un dosar sau act ce ar conține date despre evacuarea din locuință a familiei.
Nu se poate accepta raționamentul primei instanțe că simpla dovadă a calității de chiabur este suficientă pentru a justifica faptul că persoana respectivă a fost persecutată politic. În cazul dedus judecății însuși reclamantul precizează că cererea sa nu se bazează pe faptul că familia sa a fost declarată chiabur ci susține că a avut domiciliu obligatoriu în sensul art. 1 lit."d" din Decretul-lege nr. 118/1990 republicată, însă documentele oficiale nu confirmă acest lucru. Folosirea altor mijloace de probă prevăzute de lege pentru dovedirea domiciliului obligatoriu, este admisibilă în lipsa documentelor oficiale, nu peste conținutul acestora. În plus, reclamantul, în concluziile depuse la dosarul de recurs, susținând că familia sa s-a mutat la casa altor chiaburi din localitate, precizează că nu au existat ordine scrise, ci verbale și că ar fi suportat suferințe în plus față de ceilalți zece chiaburi din localitate.
Față chiar și de relatările reclamantului, nu se dovedește caracterul politic al mutării familiei din locuință, cu atât mai puțin existența unei măsuri administrative cu caracter politic. Statutul de chiabur, cel puțin în cazul dedus judecății, nu se prezumă că ar fi stat la baza evacuării din locuință, câtă vreme mutarea s-a făcut la un alt chiabur, iar împrejurarea și motivele pentru care ar fi fost alungați în casă, reclamantul și familia acestuia, nu rezultă nici chiar din declarațiile martorilor. Aceștia susțin că reclamantul a fost declarat chiabur și că împreună cu alți trei membrii ai familiei ar fi fost alungați din locuință de către autoritățile locale în 1952, locuind la o altă persoană din aceeași localitate până în 1957, timp în care imobilul lor nu a fost ocupat.
Cert este că din actele dosarului nu rezultă stabilirea domiciliului obligatoriu iar mutarea la locuința unui alt chiabur nu echivalează cu stabilirea domiciliului obligatoriu ca măsură administrativă, pe motive politice.
Documentele depuse la dosarul instanței de fond de către reclamant legate de dosarul său aflat la CNSAS, dosar de verificare deschis în februarie 1967, nu prezintă relevanță în cauză și nu dovedesc stabilirea domiciliului său obligatoriu pentru o perioadă anterioară și anume 1952-1957.
Față de considerentele arătate, instanța constată că decizia nr. 2414 din 17 decembrie 2008 fost dată cu o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art. 1 și 8 din Decretul-lege nr. 118/1990 republicată, nefăcându-se dovada "stabilirii unui domiciliu obligatoriu" pe motive politice, astfel că, recursul va fi admis, iar sentința modificată în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Direcția de Muncă și Protecție Socială M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței nr.417/9.06.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
Modifică integral sentința atacată în sensul că respinge contestația formulată de G, domiciliat în comuna, nr. 92, județul M, împotriva deciziei nr. 2414 din 17 decembrie 2008, emisă de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială M,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:
-13.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
