Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1158/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1158/
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de Direcția de Muncă și Protecție Socială M, cu sediul în Târgu-M-, județul M, împotriva sentinței nr. 416/09.06.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 17.11.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 24.11.2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin Sentința nr. 416/09.06.2009 a Tribunalului Mureș, s-a admis contestația reclamantei, formulată în contradictoriu cu pârâta M, fiind anulată decizia nr. 2410/C/9.12.2008 emisă de pârâtă, aceasta fiind obligată să emită o nouă decizie prin care să stabilească reclamantei drepturile prevăzute de Decretul - Lege nr. 118/1990.
În motivarea hotărârii atacate s-a reținut că prin Decizia nr. 2410/2008 a M, s-a respins cererea reclamantei prin care aceasta cerea acordarea drepturilor prevăzute de decretul - Lege nr. 118/1990, cu motivarea că reclamanta nu a depus dovezi din care să rezulte perioada exactă a domiciliului obligatoriu stabilit.
Contestația formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă de pârâtă prin decizia nr. 2410/C/2008, reținându-se că petenta nu a făcut dovada că îndeplinește condițiile prevăzute de textul legal, iar statutul de chiabur nu este prevăzut ca persecuție politică de Decretul - Lege nr. 118/1990.
Prima instanță a reținut însă că reclamanta a avut stabilit domiciliul obligatoriu în alt imobil decât cel de domiciliu, în comuna, din motive politice, în perioada august 1952 - februarie 1957. De asemenea, potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, reclamantei i-a fost limitată libertatea de mișcare în alte localități, casa proprietate a familiei acesteia a fost păzită, iar potrivit înscrisurilor din arhiva CNSAS, rezultă că tatăl reclamantei ar fi desfășurat activitate dușmănoasă, întrucât ar fi purtat corespondență cu o rudă aflată în Franța, și că a fost vicepreședintele din.
Și nu în ultimul rând, statutul social al acestuia, acela de chiabur, este de natură să constituie un motiv care să conducă la concluzia existenței persecuției în persoana tatălui reclamantei, întrucât la vremea respectivă chiaburii erau considerați dușmani ai regimului comunist.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Târgu M, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând în esență nelegalitatea acesteia, pentru următoarele motive:
Prevederile art. 8 din Decretul - Lege nr. 118/1990 nu sunt aplicabile în cazul reclamantei, întrucât situația invocată de aceasta, aceea de evacuat nu se regăsește în ipoteza legală a articolului precitat; că din înscrisurile depuse, procesul de la Ap. - Direcția Instanțelor Militare, Arhiva Națională și declarațiile martorilor nu rezultă că persoana reclamantei sau a părinților ei ar fi suferit vreo persecuție politică, ci doar că aveau calitatea de chiaburi, această situație nefiind prevăzută expres de persecuție politică. Mai mult, reclamanta nu ar fi dovedit că stabilirea domiciliului obligatoriu pentru părinții acesteia ar fi fost făcut pe baza vreunui act normativ dintre cele prevăzute de art. 3 din Legea nr. 221/2009.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului, susținând în esență că recursul promovat nu a fost motivat în drept, decât prin referirea generică la art. 304 Cod procedură civilă; că susținerea faptului că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită legii, este eronată, întrucât, instanța de fond a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității, și a făcut o aplicare corectă a legii în raport de această stare de fapt; și că mai mult statutul atribuit familiei reclamantei, acela de "chiabur", așa cum a rezultat din probațiune, a determinat stabilirea măsurii domiciliului obligatoriu, justificat de altfel de probele administrate în cauză.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Motivul invocat de reclamantă prin întâmpinare, referitor la faptul că recursul promovat de pârâta - recurentă nu ar fi fost motivat în drept, nu poate fi reținut, pe de o parte pentru că recursul promovat în prezenta cauză are un caracter devolutiv, potrivit dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, însăși reclamanta - intimată face referiri la motivul de nelegalitate la care s-a raportat recurenta și anume dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv că în cauză s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Referitor la acest motiv, invocat în cererea de recurs, Curtea constată că recursul promovat în cauză este admisibil, însă pentru alte motive decât cele invocate de pârâtă.
Astfel, este cert că tatăl reclamantei a suferit persecuția politică prevăzută de Decretul - Lege nr. 118/1990, acest lucru rezultând din coroborarea materialului probator administrat în cauză. Chiar dacă statutul de chiabur nu atrage de drept acordarea beneficiului legii, nu se poate însă nega că tocmai acest statut, la care se adaugă activitatea apreciat dușmănoasă a acestuia împotriva regimului politic din perioada respectivă (calitatea de vicepreședinte al Partidului, corespondență purtată cu rude din străinătate, urmărirea informativă a acestuia, paza imobilului la evenimente politice), conduc la concluzia că stabilirea domiciliului obligatoriu a fost o măsură circumscrisă noțiunii de "persecuție politică".
Pe de altă parte, prima instanță, deși a stabilit că reclamanta îndeplinește condițiile cerute de textul legal pentru a beneficia de prevederile Decretului - Lege nr. 118/1990, a omis să precizeze perioada de timp pentru care urmează a fi acordate drepturile conferite de lege, perioadă în care s-a aflat în situație cerută de dispozițiile legale, astfel că, potrivit art. 312 alin.1, 3 Cod procedură civilă, Curtea, în virtutea caracterului devolutiv al prezentului recurs, va admite recursul promovat în cauză, urmând să modifice așadar hotărârea atacată, în sensul stabilirii perioadei pentru care reclamanta este îndreptățită să beneficieze de dispozițiile Decretului - Lege nr.118/1990, începând de la 20.08.1952 și până la 15.02.1957, potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, această perioadă fiind cea în care familiei reclamantei i-a fost stabilit domiciliul în alt imobil, decât cel proprietate privată în comuna.
Pentru că nu au fost identificate alte motive care să atragă modificarea și a celorlalte dispoziții din hotărârea atacată, aceasta va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția de Muncă și Protecție Socială M, cu sediul în Târgu-M-, județul M, împotriva sentinței nr. 416/09.06.2009 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-.
Modifică hotărârea atacată în sensul că perioada pentru care reclamanta este îndreptățită să beneficieze de dispozițiile Legii nr.118/1990, este 20.08.1952 - 15.02.1957.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 24.11.2009.
JUDECĂTOR 1: Nemenționat - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./29.01.2010
Jud.fond.
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului, modificării hotărârii și respingerii acțiunii.
În cauză, reclamanta a invocat că beneficiază de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990, deoarece, tatăl reclamantei a avut calitatea de chiabur și datorită acestei calități a avut stabilit domiciliul obligatoriu împreună cu familia, în perioada 20.08.1952 - 15.02.1957, fiind obligați să se mute din comuna în satul.
Reclamanta a atacat deciziile emise de pârâtă prin care i s-au respins cererea și contestația, solicitând recunoașterea acestor drepturi.
Motivul invocat pentru acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990 modificat, este acela că instanța nu a ținut cont de înscrisurile doveditoare depuse.
Prima instanță trebuia să verifice dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea drepturilor stabilite de Decretul-lege nr.118/1990.
Potrivit art.1 alin. 1 din Decretul-lege nr.118/1990"Constituie vechime în munca și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acorda, în funcție de vechimea în munca, timpul cat o persoana, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:. d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;."
Scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a acorda compensații financiare persoanelor care au suferit vătămări în urma persecuțiilor din motive politice.
Aceste vătămări trebuie constatate în funcție de fiecare persoană în parte.
Reclamanta justifică aplicarea acestei măsuri datorită calității de chiabur pe care a avut-o tatăl său, arătând că simplul fapt că acesta a fost declarat chiabur a fst suficient pentru ca să determine strămutarea cu stabilirea domiciliului forțat.
Reclamanta susține că familia a fost evacuată din locuința din comuna nr.92, având domiciliul forțat în satul.
Martorii (11 dosar fond) și (13 dosar fond) au dat declarații contradictorii.
Astfel, martorul arată că familia reclamantei s-a mutat în după evacuare, menționând că a fost consătean cu reclamanta.
Martorul susține că familia reclamantei a fost evacuată din comuna, fiind obligată să se mute în alt imobil, fără să menționeze în ce localitate ar fi fost acest imobil.
Însăși reclamanta menționează că s-a mutat din localitatea în localitatea.
Martorii au fost audiați și în fața instanței (filele 40 și 41), unde martorul a declarat doar că familia reclamantei s-a mutat dintr-un imobil în alt imobil și că a mers la școala vecină în localitatea. Dacă reclamanta putea să meargă la școală într-o altă localitate, înseamnă că avea libertatea de mișcare
Martorul menționează expres că familia reclamantei a fost nevoită să locuiască într-o altă casă din localitatea.
În aceste condiții niciunul dintre martori nu susține și nu dovedește starea de fapt invocată de reclamantă.
Nu se poate ca acțiunea să se admită doar în baza unei cereri.
Pe de altă parte, din actul depus la fila 55, reiese că tatăl reclamantei a colaborat cu organele de stat, fiind folosit ca "persoană de sprijin".
În consecință, în aprecierea noastră soluția corectă era aceea de admitere a recursului, de modificare a hotărârii și de respingere a acțiunii.
PRESEDINTE
Red.
Tehnored.
4 exp.
11.02.2010.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
