Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1180/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1180/
Ședința publică din 26 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de, cu sediul în Târgu-M-, împotriva sentinței nr.249/15.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimatul-reclamant -, lipsă recurenta-pârâtă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242.2 Cod procedură civilă.
Intimatul-reclamant declară că nu are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința nr. 249 din 15 aprilie 2009, Tribunalul Mureșa admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta M, constatând că în perioada 15 iulie 1988 - 1 martie 1990 reclamantul nu și-a putut exercita profesia, întrucât a fost persecutat politic și că această perioadă constituie vechime în muncă în funcția de instructor principal învățământ. S-a dispus anularea deciziei nr. 2412/C din 15 decembrie 2008 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă decizie, prin care să-i stabilească drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, coroborând înscrisurile depuse la dosarul cauzei cu declarația martorului, a constatat că din probele administrate rezultă că desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului la data de 15 iulie 1988 fost abuzivă, neavând la bază nici un temei legal, contextul în care s-a luat această măsură rezultând din declarația martorului, respectiv vizitele frecvente ale ofițerului de securitate ce se ocupa de unitatea angajatoare și care îl vizau exclusiv pe reclamant, precum și schimbarea locului de muncă al reclamantului în repetate rânduri în cadrul aceleiași unități, pe funcții inferioare care nu corespundeau pregătirii sale profesionale. Toate aceste aspecte, coroborate cu faptul că reclamantul s-a angajat ulterior ca muncitor necalificat, duc la concluzia că în perioada 15 iulie 1988 - 1 martie 1990 reclamantul nu și-a putut exercita profesia întrucât a fost persecutat politic.
Prin urmare, a considerat instanța de fond că sunt aplicabile prevederile art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere din 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, urmând ca perioada în care reclamantul nu și-a putut exercita profesia din aceste cauze, să constituie vechime în muncă în funcția de instructor principal învățământ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M, solicitând modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, susținând că hotărârea pronunțată este rezultatul aplicării greșite a prevederilor legale.
Astfel, se arată că dispozițiile cuprinse în art. 1 alin. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 prevăd în mod expres situațiile care pot fi apreciate ca persecuții politice în care se putea afla o persoană și pentru care se poate recunoaște ca vechime în muncă această perioadă.
Art. 3 alin. 1 și 2 din aceeași lege indică și drepturile de care pot beneficia persoanele aflate într-una dintre situațiile prevăzute de art. 1 alin. 1 lit. c și d, reclamantul neîncadrându-se în niciuna din aceste situații, nu poate fi beneficiarul acestor drepturi.
Prin hotărârea recurată reclamantului i s-a recunoscut ca vechime în muncă în funcția de instructor principal învățământ, perioada 15 iunie 1988 - 1 martie 1990, cu toate că prin lege se reglementează numai situațiile de persecuție politică desfășurate în perioada 1945-1989. În plus, prin aceeași decizie s-a dispus ca reclamantului să i se stabilească și drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, fără să se precizeze care ar fi drepturile de care ar putea beneficia reclamantul.
Prin întâmpinare depusă la dosar se solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală, susținând că persecuțiile la locul de muncă au continuat și după anul 1989 până în anul 2006, când s-a pensionat anticipat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea adresată M, reclamantul a solicitat recunoașterea perioadei cuprinse între 15 iulie 1988 - 1 martie 1990 ca vechime în profesia de instructor principal în învățământ, întrucât a fost persecutat politic în această perioadă și nu a putut să-și exercite profesia corespunzător pregătirii. Potrivit dispozițiilor art. 1 din DL.118/1990 persoanele care fac dovada prin hotărâre judecătorească de constatare că nu au putut să-și exercite profesia, sau după caz, ocupația, pe perioada în care au fost persecutate, sau urmărite din motive politice, beneficiază de vechime în muncă pe perioada în care s-au aflat în atare situații.
Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul invocă faptul că a fost angajat la Meșteșugărească " M", în funcția de instructor principal învățământ în cadrul Biroului personal-învățământ, iar la data de 15 iulie 1988 i s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul art. 130 lit. a din Codul muncii. Se susține că de la această dată și până în martie 1990, nu și-a putut exercita profesia corespunzătoare studiilor superioare pe care le-a avut, fiind angajat ca muncitor necalificat.
Verificând însă actele și lucrările dosarului, se poate constata că reclamantului i s-a desfăcut contractul de muncă la data de 15 iulie 1988 dar împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă reclamantul a formulat contestație care a fost admisă prin sentința civilă nr. 5013 din 6 septembrie 1988, rămasă irevocabilă prin decizia 47 din 31 ianuarie 1990, dispunându-se reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior desfacerii contractului de muncă, cu acordarea tuturor drepturilor cuvenite pentru perioada cuprinsă între data desfacerii contractului de muncă și data reintegrării.
Se poate, așadar, concluziona că reclamantul a fost repus în situația anterioară emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă, că reparația la care face referire reclamantul prin acțiunea dedusă judecății, aceea de a i se recunoaște ca vechime în funcția de instructor principal învățământ, a fost realizată prin sentința civilă nr. 5013 din 16 sept,1988, aspect ce rezultă din înscrierile din cartea de muncă depusă la dosar - fila 18 - 36, mențiunile din cartea de muncă cu privire la desfacerea contractului de muncă și angajarea ca muncitor necalificat au fost anulate - vezi pozițiile 23, 24, 25 din cartea de muncă - fila 26.
În atare situație se poate aprecia că reclamantul nu poate fi încadrat într-una din situațiile de persecuție politică prevăzute de art. 1 din DL 118/1990, situația invocată de către reclamant este una prevăzută de dreptul comun în materia dreptului muncii ea a și fost îndreptată pe această cale, așa cum s-a arătat mai sus, respectiv printr-o hotărâre judecătorească pronunțată în materia dreptului muncii, astfel că în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 din același cod, recursul va fi admis și se va modifica hotărârea primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamantului în condițiile prevăzute de art. 7 alin. 4 din Legea nr. 189/2000, privind aprobarea OG nr. 105/1999 de modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția de Muncă și Protecție Socială M, cu sediul în Târgu-M-, județul M, împotriva sentinței nr.249 din 15 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.
Modifică sentința recurată în sensul că respinge contestația formulată de, domiciliat în Târgu-M-.1, județul M, împotriva deciziei nr.2412/C din 15.12.2008 emisă de pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:
-12.01.2010-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DIN DECIZIA nr. 1180/
Pentru motivele care se vor arăta în cuprinsul deciziei:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de, cu sediul în Târgu-M-, împotriva sentinței nr.249/15.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.
Modifică sentința recurată în sensul că respinge contestația formulată de, cu domiciliul în Târgu-M-.1, împotriva deciziei nr.2412/C din 15.12.2008 emisă de pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 2009
ss.
ss.
ss.
GREFIER
Pentru conformitate,
Grefier
- s-a anulat chitanța nr.-/27.11.2009 în sumă de 1,00 leu și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
