Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1183/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 04.09.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1183
Ședința publică din 06 noiembrie.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 412/14.07.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Casa Județeană De Pensii A și Direcția de Muncă și Protecție Socială A având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, față de lipsa părților și având în vedere faptul că în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr. 2109/108/10 iunie 2008, reclamantul Gas olicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii A să se constate calitatea sa de deținut politic pentru perioada 9 03 1951 - 8 05 1954, să i se recalculeze pensia luând în considerare ca vechime în muncă și perioada de detenție și să fie obligat pârâtul să plătească drepturile bănești cuvenite ca deținut politic pe ultimii 3 ani retroactiv, de la data înregistrării prezentei acțiuni.
În motivarea acțiunii arată că prin sentința penală nr. 1150 /5 04 1951 fost condamnat la 6 ani închisoare în baza art. 14 lit. din Decretul nr.163/1950 combinat cu art. 130 Cod penal pentru deținere ilegală de arme.
Mai arată că în baza mandatului de executare nr. 1637 /1951 a fost depus în penitenciar unde a executat efectiv 3 ani și 2 luni închisoare. Menționează că a promovat acțiunea de față având în vedere că nu mai este în posesia sentinței penale de condamnare și nici nu a găsit această hotărâre, cu toate demersurile făcute. În drept, își motivează cererea conform art. 1 și 3 din Decretul lege nr. 118/1990, republicat.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar, reclamantul arată că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârâtă și Direcția de Muncă și Protecție Socială a județului A.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Casa Județeană de Pensii Aai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că potrivit art. 8 alin.3 din Decretul lege nr.118/1990 cererile pentru acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ se depun la direcțiile de muncă și protecție socială județene, care au obligația ca în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, să se pronunțe printr-o decizie motivată. Consideră că neavând competențe în ce privește acordarea drepturilor solicitate de reclamant, nu poate avea nici calitate procesuală pasivă.
Pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială a jud. Aas olicitat respingerea acțiunii invocând excepția necompetenței materiale a instanței, considerând că cererea reclamantului este în competența de soluționare a Direcției de Muncă și Protecție Socială a jud. A deoarece, potrivit art.11 din Decretul lege nr.118/1990, persoana interesată se adresează cu cerere comisiei de aplicare prevederilor Decretului lege nr.118/1990, care se pronunță prin decizie motivată și numai în cazul în care petentul este nemulțumit de soluția primită, poate face contestație la instanța competentă, potrivit Legii nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 412/14.07.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ precizată, formulată de reclamantul G împotriva pârâților Casa Județeană de Pensii A și Direcția de Muncă și Protecție Socială A,pentru constatarea calității de deținut politic, recalculare și acordare pensie.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În anul 1951, reclamantul a fost condamnat pentru deținere ilegală de arme, executând potrivit susținerilor sale și a fișei matricole penale, eliberată de Penitenciarul Arad, 3 ani și 2 luni închisoare.
Potrivit art. 1 lit. a din Decretul lege nr.118/1990 constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană după data de 6 martie 1945, pe motive politice, a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă, sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice.
Cererile pentru stabilirea drepturilor prevăzute de acest decret lege, se depun la direcțiile de muncă și protecție socială județene, care se pronunță asupra lor în termen de 30 de zile, printr-o decizie motivată.
Împotriva deciziei, persoana interesată poate face contestație potrivit legii contenciosului administrativ.
Cum reclamantul s-a adresat direct instanței fără a solicita acordarea drepturilor prevăzute de Decretul lege nr.118/1990 în baza actelor pe care le posedă, cererea sa apare ca prematură deoarece, potrivit art.8 alin.5 din Decretul lege nr.118/1990 doar împotriva deciziei motivate de soluționare a cererii adresate Direcției de Muncă și Protecție Socială a jud. A, persoana nemulțumită se poate adresa instanței în baza legii contenciosului administrativ.
De altfel, acțiunea reclamantului este neîntemeiată și pe fond deoarece condamnarea pentru deținerea ilegală de arme nu este o condamnare pentru infracțiuni politice. Nerespectarea regimului armelor și muniției a fost sancționată cu închisoare atât în reglementarea legală din timpul regimului comunist cât și în prezent. Nici în prezent nici în trecut nu era interzisă deținerea de arme cu îndeplinirea condițiilor legale respectiv, obținerea autorizațiilor reglementate în acest sens care dădea dreptul posesorilor de a deține arme. Faptul că reclamantul nu a făcut demersurile necesare pentru a deține arma în condiții de legalitate, nu echivalează cu o condamnare pentru infracțiune politică și drept urmare, nu poate beneficia facilitățile stabilite prin Decretul lege nr.118/1990.
Față de aceste considerente, instanța în baza art.18 din Legea nr. 554/2004, a respins acțiunea reclamantului pentru constatare calitate de deținut politic și acordarea drepturilor prevăzute de Decretul lege nr.118/1990.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recursreclamantul
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Domnul Gas olicitat Tribunalului Arad să constate calitatea domniei sale de fost deținut politic, să oblige Casa Județeană de Pensii A la calcularea și la plata pensiei cuvenite în această calitate, în temeiul dispozițiilor Decretului - Lege nr. 118/1990, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
sa a arătat că a fost condamnat la 6 ani închisoare prin sentința penală nr. 1150/5.04.1951 a Tribunalului Arad, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere ilegală de arme.
Instanța de fond a respins cererea reclamantului pe considerentul că acesta s-a adresat direct instanței de judecată, fără a depune în prealabil o cerere în acest sens la Casa Județeană de Pensii
Examinând recursul, Curtea precizează că domnul G și-a întemeiat cererea domniei sale pe dispozițiile Decretului - Lege nr. 118/1990, decret care a fost republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, fiind ulterior modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 18/2000; prin Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000; prin Ordonanța Guvernului nr. 73/1999, abrogată prin Ordonanța Guvernului nr. 7/2001 și respinsă prin Legea nr. 206/2002; prin Legea nr. 18/2000; prin Decizia Curții Constituționale nr. 55/2000; prin Decizia Curții Constituționale nr. 56/2000; prin Ordonanța Guvernului nr. 119/2000*, respinsă prin Legea nr. 292/2001; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 173/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 563/2001; prin Legea nr. 189/2000; prin Legea nr. 292/2001; prin Decizia Curții Constituționale nr. 148/2001; prin Legea nr. 563/2001; prin Legea nr. 232/2006; prin Legea nr. 349/2006; prin Legea nr. 19/2007, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/200 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2008.
Curtea reține - în privința procedurii de recunoaștere a drepturilor reglementate de Decretul - Lege nr. 118/1990 - că art. 7 alin. 3, 4 și 5 din acest act normativ stabilesc următoarele:
(3)"cererile pentru stabilirea drepturilor titularilor, prevăzute de prezentul decret-lege, se pot depune la direcțiile generale de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, până cel mai târziu la data de 15 martie 2000. După această dată direcțiile generale de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, vor primi spre rezolvare numai cererile depuse de soții, soțiile celor decedați, prevăzuți la art. 4, și de cetățenii români cu domiciliul în străinătate, prevăzuți la art. 11".
(4) Organele prevăzute la alin. (3) sunt obligate să se pronunțe asupra cererilor în termen de 30 de zile, printr-o decizie motivată.
(5) Împotriva deciziei persoana interesată poate face contestație potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990".
Așadar, conform acestei reglementări, domnul G avea obligația de a depune cererea de acordare a acestor drepturi la Direcția de Muncă și Protecție Socială A, putând contesta în justiție eventualul răspuns primit de la această autoritate sau refuzul de soluționare a acestei cereri.
În acest sens, Curtea amintește că, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
Or, domnul G nu are calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ, deoarece domnia sa nu a solicitat unei autorități administrative recunoașterea sau acordarea vreunui drept, formulând acțiunea direct în fața instanțelor de judecată și în absența unei cereri prealabile formulate autorității administrative competente.
În consecință, Curtea reține că prezenta acțiune judiciară este inadmisibilă, în condițiile în care reclamantul nu îndeplinește condițiile legale pentru a se considera - astfel cum impune art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ - persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
În consecință, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Arad este temeinică și legală, recursul formulat de domnul G împotriva sentinței civile nr. 412/14.07.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 412/14.07.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - -
GREFIER
- -
Red.RP-15-12.2008
Tehnored LM.15.12.2008
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecători- .
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Răzvan Pătru, Florin Moțiu
