Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 125/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--14.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.125
Ședința publică din 28.01.2010
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului pârâtei C-S împotriva sentinței civile nr. 384/12.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C S, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic.
Procedura legal îndeplinită, dată fără citarea părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21.01.2010, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și conform căreia pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, când,
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 384/12.2009, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C-S a admis acțiunea reclamantul împotriva pârâtei C-S, a anulat decizia nr. 433/02.03.2009, emisă de pârâtă, a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să stabilească reclamantului calitatea de persoană persecutată din motive politice, în baza art. 1 aliniatul 1 litera d din Decretul Lege nr. 118/1990, pe o perioadă de 1 ani, și să acorde acestuia drepturile prevăzute de art. 3 aliniatul 2, art. 6 și 7 din Decretul lege nr. 118/1990.
În motivare s-a reținut că prin cererea adresată de reclamant Direcției de Muncă și Protecție Socială C-S, înregistrată sub nr. 148/29.01.2009, acesta a solicitat să i se acorde drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, pe motiv că a avut domiciliul obligatoriu, pe perioada cât tatăl său, G, a fost arestat, respectiv 08.02.1949-14.11.1949.
Prin Decizia nr. 433/02.03.2009, Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S a respins cererea reclamantului, cu motivarea că acesta nu a făcut dovada persecuției sale politice, conform dispozițiilor art. 1 al. 1 lit. d din Decretul-Lege nr. 118/1990.
Potrivit dispozițiilor art. 1 al (1) lit. d) din Decretul nr. 118/1990, constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă-, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice, a avut stabilit domiciliu obligatoriu.
Așadar, pentru a se încadra în prevederile art. 1 al 1 lit. d din Decretul-lege nr. 118/1999 și a obține astfel drepturile prevăzute de art. 3 al 2 (indemnizația lunară) și art. 6 ( scutire de impozite și taxe și alte facilități) din același act normativ, persoanei în cauză trebuie să i se fi stabilit de către organele statului domiciliul obligatoriu, din motive politice.
Din înscrisurile depuse la dosar de reclamant: tabelul arestaților din dosarul de anchetă nr. 3631, referat din 14.11.1949 al Direcției Regionale de Securitate T, adresa nr. -/14.11.1949 a Direcției Regionale de Securitate T, fișa personală a infractorului G, rezultă că tatăl reclamantului - G, a fost arestat pe motive politice în perioada 08.02.1949-14.11.1949.
Potrivit depoziției martorului audiat de instanță și declarațiilor de martor date în fața notarului public, în perioada cât Gaf ost arestat familia sa - soția și cei doi copii, printre care și reclamantul - au fost obligați să nu părăsească localitatea, au fost persecutați din motive politice, nu aveau voie să cumpere alimente de la de consum.
Din analiza coroborată probelor administrate a rezultat că reclamantul a avut stabilit domiciliul obligatoriu pe o perioadă de până la un an, încadrându-se astfel în prevederile art.1 alin.1 lit.d din nr. 118/1990.
În calitate de persoană persecutată politic, acesta beneficiază de drepturile prevăzute de art. 3 al 2, art. 6 și 7 din Decretul nr. 118/1990.
În privința reclamantului perioada cât aceasta a avut domiciliul obligatoriu nu poate constitui vechime în muncă și nu poate fi luată în considerare la stabilirea pensiei deoarece în această perioadă reclamantul era minor și nu avea vârsta legală pentru a munci, dar poate constitui temei pentru acordarea celorlalte drepturi, enumerate de art. 3 al 2, art. 6 și 7 din acest act normativ.
Pe cale de consecință, instanța, în baza dispozițiilor art. 11 al 4 din Decretul Lege nr. 118/1990, a admis contestația, a anulat decizia contestată, apreciind că aceasta este netemeinică și nelegală întrucât reclamantul a făcut dovada persecuției politice și a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să stabilească reclamantului calitatea de persoană persecutată din motive politice, în baza art. 1 al 1 lit. d din Decretul Lege nr. 118/1990, pe o perioadă de un an și să acorde acestuia drepturile prevăzute de art. 3 al 2, art. 6 și 7 din Decretul-lege nr. 118/1990.
În cauză a declarat recurs pârâta Ș C-S solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Recurenta critică prima instanță cu aplicarea art. 299 - 316.pr.civ. pentru că prin art. 1 din Decretul Lege nr. 118/1990 se instituie cadrul general al actului normativ cu caracter reparatoriu însă și scopul concret în sensul că, "constituie vechime în muncă și se iar în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice a fost persecutată".
Art. 1 litera d se referă la "domiciliul obligatoriu", însă aliniatul 4 din același articol precizează că se consideră vechime în muncă, dacă persoanele în cauză fac dovada că au putut să se încadreze în muncă, în funcții pentru care aveau pregătirea profesională.
Prin completările la Ordonanțele nr. 9/1999 și 119/31.08.2000, se modifică art. 8 aliniatul 3, în sensul că drepturile titularilor se stabilesc de către direcțiile generale de muncă și protecție socială, pe baza cererilor introduse până la data de 15 martie, respectiv 31 decembrie 2000, iar după aceste date, numai soților supraviețuitori.
Ulterior, prin art. 3 din Legea nr. 189/02.11.2009, se precizează fără echivoc că de aceste drepturi beneficiază soțul supraviețuitor al persoanei decedate care a fost persecutată politic, fără nici o referire la copii, nepoți sau frați. Există o logică juridică în toate modificările și completările Decretului Lege nr. 118/1990. deoarece se impune o limitare calitativă și în timp a celor care pretind drepturi.
Prin cererea sa reclamantul a susținut că a fost persecutat politic, deoarece după arestarea tatălui său, în anul 1949, familia sa ar fi avut domiciliul obligatoriu.
În concluzie, consideră că reclamantul este doar urmașul pe linie paternă al persoanei persecutate politic, respectiv tatăl său și nu poate substitui în drepturile de natură materială care i s-ar fi putut cuveni titularului acestor drepturi, prin succesiune.
Examinând recursul pârâtei C-S în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art. 304.pr.civ. se constată că este fondat, motiv pentru care se admite împotriva sentinței civile nr. 384/12.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C- Se modifică sentința în parte în sensul că înlătură obligația pârâtei C-S de a acorda reclamantului drepturile prevăzute de art. 3 aliniatul 2, art. 6 și 7 din Decretul Lege nr. 118/1990 republicat și menține în rest dispozițiile sentinței, cu aplicarea art. 312 aliniatul 3 raportat la art. 304 punctul 6.pr.civ. pentru că:
Potrivit cererii introduse de reclamant la pârâta C-S (fila 18) și a acțiunii, acesta a solicitat anularea deciziei nr. 433/2009 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la stabilirea calității sale de beneficiar al art. 1 aliniatul 1 litera d din Decretul - Lege nr. 118/]1990 republicat, pe motiv că în perioada 8.II.1949 - 14.XI.1949, cât tatăl său decedat a fost arestat și torturat de organele securității, a avut domiciliul obligatoriu împreună cu familia sa, reclamantul fiind minor în intervalul susmenționat.
Prin sentință Tribunalul C-S a anulat decizia nr. 433/2009 emisă de pârâtă, și a obligat - o să emisă o nouă decizie prin care să-i acorde reclamantului statutul de persoană persecutată din motive politice, în temeiul art. 1 aliniatul 1, litera d din Decretul Lege nr. 118/1990, pentru o perioadă de 1 an, și a obligat pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de art. 3 aliniatul 1, art. 6 și 7 din același act normativ.
Curtea constată că prin acțiune, reclamantul nu a solicitat în mod expres acordarea drepturilor prevăzute de art. 3 aliniatul 2, art. 6 și 7 din Decretul Lege nr. 118/1990 republicat, astfel că prin sentință s-a realizat un plus petit, ceea ce constituie un motiv de modificare a hotărârii, conform art. 304 punctul 6 Cod procedură civilă sens în care se admite recursul pârâtei, modificându-se sentința așa cum s-a menționat anterior.
Curtea mai reține, de altfel că art. 3 aliniatul 2 din Decretul - Lege nr. 118/1990 se referă la dreptul la pensie de urmaș în condițiile legii, în cazul când cererea este formulată după decesul titularilor drepturilor reglementate de acest act normativ, ceea ce nu este cazul în speță, pentru că reclamantul a cerut stabilirea calității sale de beneficiar al actului normativ ca persoană cu domiciliul obligatoriu, art. 6 din decret se referă la faptul că se exclude drepturile prevăzute la art. 1 aliniatul 1 și 2 în raport cu cele din art. 5 iar art. 7 se referă la împrejurarea că acordarea indemnizației prevăzute de acest act normativ nu afectează obținerea altor drepturi de către beneficiarii acestuia.
Curtea mai reține că nici nu se impune enumerarea într-o hotărârea judecătorească a tuturor drepturilor prevăzute de Decretul - Lege nr. 118/1990 de care beneficiază cei care se încadrează prevederilor art. 1 aliniatul 1 litera d pr.civ. din decret, pentru că aceste drepturi decurg legal din respectiva calitate.
Sub acest aspect, Curtea stabilește că reclamantul nu are dreptul la considerarea perioadei cu domiciliu obligatoriu, ca vechime în muncă, întrucât la data respectivă a fost minor, însă trebuie să beneficieze de celelalte drepturi aferente calității prevăzută de art.1 lit.d din decret.
Privitor la criticile din recurs legate de incidența prevăzută de art.3 din Legea nr. 189/2000 modificată, Curtea constată că sunt nefondate pentru că nu au aplicabilitate în cauză temeiul de drept al acțiunii aplicându-se exclusiv în prevederile Decretului Lege nr. 118/1990, motiv pentru care recursul pârâtei este nefondat sub acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâtei C-S împotriva sentinței civile nr. 384/12.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C
Modifică sentința în parte în sensul că înlătură obligația pârâtei C-S de a acorda reclamantului drepturile prevăzute de art.3 alin.2, art.6 și 7 din Decretul-Lege nr.118/1990 republicat.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 28.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./29.01.2010
Tehnored. /03.02.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C - judecător
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Rodica Olaru, Diana Duma
