Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1401/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1401
Ședința publică de la 21.05.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR 2: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR - -
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanții, G, C, împotriva sentinței civile nr. 111F pronunțată Tribunalul Ialomița - Secția Civilă la data de 16.02.2009 în dosarul nr- ( număr format vechi 241/2009) în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT-UNITATEA TERITORIALĂ 320, NAȚIONALĂ A DE STAT B și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns toți recurenții - reclamanți prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, intimata - pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT-UNITATEA TERITORIALĂ 320 - prin consilier juridic, lipsind intimații - pârâți NAȚIONALĂ A DE STAT B și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței, la prima strigare a cauzei, că s-a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, la data de 21.05.2009, întâmpinare formulată de intimatul - pârât MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR la recursul ce face obiectul cauzei dedusă judecății.
Reprezentantul intimatei - pârâte ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT-UNITATEA TERITORIALĂ 320 depune la rându-i la dosar Precizări, înmânând copie de pe acestea și apărătorului recurenților - reclamanți.
Apărătorul recurenților - reclamanți solicită instanței acordarea unui termen pentru a lua la cunoștință de punctul de vedere exprimat de intimata - pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT-UNITATEA TERITORIALĂ 320 în cuprinsul precizărilor depuse în ședința de față.
Curtea, față de data la care au fost depuse și întâmpinarea formulată de intimatul - pârât MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și precizările formulate de ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT-UNITATEA TERITORIALĂ 320, le califică drept Note și pentru a da totuși posibilitatea apărătorului recurenților - reclamanți să ia la cunoștință de conținutul lor, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei apărătorul recurenților - reclamanți învederează că la punctul 2 din întâmpinarea formulată de intimatul - pârât MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR se susține că nu s-ar fi solicitat sumele de către structura interesată, că nu s-ar fi făcut propuneri în acest sens, de către ordonatorii secundari și terțiari de credite. În replică, arată că la dosarul cauzei există o solicitare a ordonatorului secundar de credite, ce solicită alocarea fondurilor pentru normal de hrană. Solicită eventual ca instanța să amâne cauza pentru a face dovada că s-au făcut demersurile necesare pentru obținerea acestor drepturi.
Reprezentantul intimatei - pârâte ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT-UNITATEA TERITORIALĂ 320 recunoaște faptul că s-au efectuat adrese de către ordonatorul secundar de credite, de a se trimite un tabel cu funcționarii publici, pentru rectificarea bugetară. Instituția pe care o reprezintă - ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT-UNITATEA TERITORIALĂ 320 - nu are atribuții de aprobare ci doar de a face propuneri, ca ordonator terțiar de credite.
Curtea, față de susținerile făcute de reprezentantul intimatei - pârâte ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT-UNITATEA TERITORIALĂ 320, care confirmă că s-au întreprins demersuri pentru includerea în buget a sumelor necesare pentru plata drepturilor bănești, apreciază că nu se mai impune acordarea unui nou termen, astfel cum a solicitat apărătorul recurenților - reclamanți, motiv pentru care respinge cererea de amânare, ca fiind neîntemeiată.
Apărătorul recurenților - reclamanți depune la dosar două înscrisuri, două tabele, în dovedirea motivelor de recurs, precizând că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, motiv pentru care solicită cuvântul pe recurs.
Reprezentantul intimatei - pârâte ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT-UNITATEA TERITORIALĂ 320 precizează de asemenea că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauza de față, solicitând cuvântul pe recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurenților - reclamanți solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat, apreciind că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, acesta fiind ordonatorul principal de credite, motiv pentru care, consideră că acesta are calitate procesuală pasivă. Solicită astfel admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat și pe fond admiterea acțiunii reclamanților, astfel cum a fost formulată și motivată; dreptul acestora fiind actual. În temeiul art. 3041.pr.civ. solicită astfel admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile recurate și pe fond admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT-UNITATEA TERITORIALĂ 320 solicită respingerea recursului, ca nefundat și menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.111/F/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a MAI, fiind respinsă acțiunea formulată împotriva acestuia ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții, G, C, împotriva pârâților ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT-UNITATEA TERITORIALĂ 320, NAȚIONALĂ A DE STAT B și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în contextul dispozițiilor OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea MIRA și a dispozițiilor nr. 21 alin. și 3 din Legea nr. 500/2002 rezulta ca MIRA are calitatea de ordonator principal de credite și nu se afla în raporturi de serviciu cu reclamanții, calitate care îi conferă obligația de a întocmi și propune proiecte de buget, precum și de a repartiza creditele bugetare aprobate pentru instituțiile ierarhic-inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari și terțiari de credite.
Prin Legea nr. 15/2008 pentru aprobarea OUG nr.30/2007 privind organizarea și funcționarea MIRA la art. 18 alin.3 se prevede ca personalul MIRA beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației in vigoare, personalul preluat potrivit OUG nr. 25/2007 beneficiază de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranța națională, începând cu data de 1 ianuarie 2008.
Pe de altă parte, potrivit art. 1 din nr.OG26/1994 privind drepturile de hrana in timp de, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publice și siguranța națională, rezulta ca aceasta categorie de personal are în timp de dreptul la hrana gratuită în limita unor plafoane calorice diferențiate pe categorii astfel cum sunt stabilite in anexele la ordonanțe.
Categoriile de personal pentru care se acorda norma de hrana in instituțiile publice în care se aplică, se aproba prin hotărâre de Guvern.
Referitor la norma de hrana, aceasta apare reglementata la art. 28 alin.1 lit. c din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului și din interpretarea acestui text de lege ea are natura juridica diferita de indemnizații și sporuri specifice care intra in salariul lunar și apar reglementate la alin.1 lit. aaa celuiași text de lege.
Așa fiind, tribunalul consideră ca drepturile solicitate de reclamanți nu li se cuvin acestora, întrucât aceste drepturi nu sunt cele la care se referă art. 18 alin.3 din OUG nr. 30/2007.
Mai mult decât atât, condițiile în care se acordă aceste drepturi și categorii de personal îndreptățite sunt reglementate de HG nr.65/2003 și HG S/762/2004, iar reclamanții nu îndeplinesc aceste condiții.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții arătând că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a MAI care, conform OUG 30/2007, este ordonator principal de credite, rolul acestuia fiind reglementat de Legea 500/2002.
B - aparat central, ordonator secundar de credite și -UT 320, ordonator terțiar de credite nu pot achita drepturile bănești solicitate întrucât angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat de MAI se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
Au apreciat că menținerea în cauză a MAI este întemeiată, acesta fiind obligat să aloce în drept sumele necesare plății normei de hrană și să vireze aceste sume către ordonatorul secundar de credite.
Pe fondul cauzei, recurenții au arătat că sunt personal preluat de MAI în temeiul art.18 alin.3 din OUG 30/2007, beneficiind de indemnizațiile și sporurile specifice instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională, începând cu 01.01.2008, potrivit Legii 15/2008.
MAI și B, ca ordonatori de credite, erau obligați să prevadă mijloacele necesare pentru susținerea cheltuielilor de genul celor pe care le-au solicitat.
Dreptul pretins de recurenți nu este negat ori contestat de niciunul dintre pârâți, ci se invocă numai o problemă administrativă legată de obligația de includere a acestor sume în bugetele anuale ale pârâților.
S-a mai susținut că la dosar este depusă Nota privind acordarea drepturilor de hrană, în timp de cuvenite personalului civil din nr.821/C//09.04.2008, aprobată sub nr.7962/17.04.2008 de ministrul administrației și internelor, document prin care este recunoscut dreptul la norma de hrană al personalului.
Prin HG 3/2009 s-a dispus modificarea și completarea HG 416/2007, la Anexa nr.1, pct.II, poziția 6 fiind specificată.
Recurenții au invocat disp. art.1 din OG 26/1994, disp. HG nr,S/1115/2005, HG nr.S/762/14.05.2004 și HG nr.501/1994 conform căreia personalul civil din cadrul MAI beneficiază de norma de hrană.
De asemenea, au făcut referire la art.1 din Protocolul Adițional 1 la CEDO, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art.27 alin.2 din Legea nr.188/1999 care interzic discriminarea între funcționarii publici.
Bas olicitat conducerii - UT 320 să facă propunerile de buget necesare pentru plata drepturilor legale reprezentând norma de hrană, avându-se în vedere în cursul anului 2008 o rectificare în baza căreia ar putea fi alocate în bugetul propriu fondurile necesare.
structuri din cadrul MAI le-au fost alocate fonduri pentru plata normei de hrană, prin neaplicarea unitară a legii, luând naștere o situație discriminatorie în comparație cu celelalte categorii de salariați din cadrul MAI.
Intimatul pârât MAI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs referitor la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Administrației și Internelor nu poate fi reținut, soluția instanței de fond sub acest aspect fiind corectă, având în vedere că din punct de vedere al cadrului procesual interesează autoritatea cu care reclamanții se află în raporturi de serviciu.
Întrucât Ministerul Administrației și Internelor nu este parte în aceste raporturi de serviciu din care izvorăște, în opinia reclamanților, dreptul lor la norma de hrană, chemarea în judecată a ministerului făcându-se în virtutea calității sale de ordonator principal de credite, în mod corect s-a constatat că nu există identitate între acest pârât și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.
Și cel de-al doilea motiv de recurs este nefondat, Curtea reținând că potrivit art.9 alin.1 din OUG 25/2007, organ de specialitate al administrației publice centrale cu personalitate juridică trece din subordinea Guvernului și coordonarea primului ministru în subordinea Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Legea nr.15/2008 pentru aprobarea OUG 30/2007 prevede că art.18 alin.3 din ordonanță va avea următorul cuprins: personalul preluat potrivit OUG 25/2007 beneficiază de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională,începând cu data de 01.01.2008.
Curtea constată că acest text de lege se referă în mod expres și exclusiv la acordarea indemnizațiilor și sporurilor specifice instituțiilor sus menționate.
Norma de hrană solicitată de reclamanți este reglementată de art.28 alin.1 lit.c din Legea 360/2002, conform căruia polițistul are dreptul la uniformă, echipament specific, alocații pentru hrană, asistență medicală și psihologică, proteze, precum și medicamente gratuite,în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Aceasta este prevăzută în mod distinct de drepturile menționate la lit.a a aceluiași articol care stabilește că polițistul are dreptul la salariu lunar compus din salariul de bază, indemnizații, sporuri premii și prime ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege. Salariul de bază cuprinde salariul corespunzător funcției îndeplinite, gradului profesional deținut, gradațiile, sporurile pentru misiune permanentă și, după caz, indemnizația de conducere și salariul de merit.
Rezultă din aceste dispoziții legale că norma de hrană nu face parte din categoria indemnizațiilor și sporurilor prev. la alin.1 lit.a din același articol, aspect care a fost reținut în mod corect de instanța de fond.
Chiar și în cazul în care s-ar aprecia, printr-o interpretare exclusivă a dispozițiilor legale invocate de reclamanți, că aceștia beneficiază de norma de hrană se constată că Anexa la HG 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de ale personalului aparținând structurilor, căruia i se aplică Statutul polițistului prevede care sunt tipurile de normă de hrană, plafoanele calorice și categoriile de persoane pentru care se acordă acestea.
În condițiile în care nu a fost emis un act administrativ cu caracter normativ care să stabilească în concret norma de hrană de care ar beneficia reclamanții în calitate de funcționari publici ai și plafonul caloric, nu se poate dispune obligarea pârâtei, în mod generic, la acordarea normei de hrană.
Curtea apreciază că interpretarea corectă a prevederilor legale invocate ca temei de drept al acțiunii este în sensul că reclamanții nu beneficiază de norma de hrană reglementată de art.28 alin.1 lit.c din Legea nr.360/2002, aceasta nefiind o indemnizație sau un spor care compun salariul de bază.
Susținerile vizând discriminarea la care sunt supuși prin neacordarea normei de hrană, în raport cu ceilalți angajați ai Ministerului Administrației și Internelor nu pot forma obiectul analizei instanței de recurs, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr.820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Faptul că HG 416/2007 privind structura organizatorică și efectivele Ministerului Administrației și Internelor a fost modificată în sensul menționării în Anexa I, pct.II, poziția 4 ca instituție aflată în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, nu poate fi reținut ca argument în favoarea temeiniciei recursului, în condițiile în care art.18 alin.3 din OUG 30/2007 privind drepturile cuvenite angajaților acestei instituții face referire în mod expres și limitativ la indemnizații și sporuri, nu și la celelalte drepturi prev. de art.28 din Legea 360/2002.
Împrejurarea că apărarea pârâților s-a întemeiat pe lipsa fondurilor bănești necesare pentru plata drepturilor solicitate de reclamanți nu constituie o dovadă a temeiniciei pretențiilor reclamanților atâta timp cât din interpretarea textelor de lege invocate în susținerea acțiunii se desprinde concluzia că reclamanții nu beneficiază de drepturile solicitate.
Față d aceste considerente, constatând că nu sunt incidente în cauză motivele de recurs prev. de art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă, invocate de recurenți, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, G, C, împotriva sentinței civile nr. 111F pronunțată Tribunalul Ialomița - Secția Civilă la data de 16.02.2009 în dosarul nr- (număr format vechi 241/2009) în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT-UNITATEA TERITORIALĂ 320, NAȚIONALĂ A DE STAT B și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.
Gh./2 ex.
25.06.2009
Președinte:Canacheu Claudia MarcelaJudecători:Canacheu Claudia Marcela, Patraș Bianca Laura
