Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 147/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal-
Dosar nr-
SENTINȚA nr.147/CA/2008 -
Ședința publică din 1 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga
GREFIER: - -
Pe rol fiind judecarea în primă instanță a cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul, domiciliat în O, str. -.-, nr. 7, -. 12, județ B în contradictoriu cu pârâții Institutul Național al Magistraturii, cu sediul în B, sector 5,-, Ministerul Justiției, cu sediul în B, sector 5,-, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B, sector 5,- și Tribunalul Bihor, cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județ B, având ca obiect: refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reclamantul, personal, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată cu suma de 4 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, achitată prin chitanța seria - nr.- din 12.08.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, precum și faptul că pârâții Institutul Național al Magistraturii, Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice B au formulat întâmpinări în cauză, după care:
Reclamantul învederează instanței faptul că a luat cunoștință de conținutul întâmpinărilor formulate în cauză de pârâți. Solicită unirea cu fondul a excepțiilor invocate de pârâți prin întâmpinările depuse la dosar.
Instanța, în baza prevederilor art.137 Cod de procedură civilă unește cu fondul excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinări.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, reclamantul solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, cu motivarea că Ministerul Economiei și Finanțelor e singura instituție abilitată să aloce sumele solicitate de reclamant.
Apreciază, de asemenea, că și pârâtul Institutul Național al Magistraturii, în calitatea sa de ordonator secundar de credite, are calitate procesuală pasivă în cauză.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției, arată că și această excepție este neîntemeiată, raportat la dispozițiile art.1 lit.b din Contractul de instruire a auditorilor de justiție, care prevăd obligația Ministerului Justiției de a plăti auditorilor de justiție o bursă lunară în raport cu vechimea pe care o au ca auditori, inclusiv pentru perioada cuprinsă între data absolvirii Institutului Național al Magistraturii și data numirii efective în funcția de judecător/procuror stagiar.
Pe fond, solicită admiterea acțiunii, recunoașterea calității sale de auditor de justiție în perioada cuprinsă între 01.07.2005, data absolvirii Institutului Național al Magistraturii și 15.08.2005, data numirii sale efective în funcția de judecător stagiar la Judecătoria Oradea, plata drepturilor bănești aferente acestei perioada, plus dobânzile legale de la data introducerii acțiunii până la data executării efective a titlului executoriu și recunoașterea și inserarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, în sensul înscrierii ca vechime în funcția de judecător a perioadei omise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Contractul de instruire a auditorilor de justiție are două obiective: formarea ca viitori magistrați, materializată prin cursurile cu durata de doi ani și îndeplinirea funcției de magistrat o perioadă de 5 ani de la absolvirea cursurilor, conform prevederilor art.3 lit.g din Contractul de instruire. De asemenea, art.1 lit.e din contract prevede că absolvenții vor fi numiți de ministrul justiției în termen de 30 zile de la primirea tabelului de clasificare întocmit de Institutul Național al Magistraturii în urma promovării examenului de absolvire, fiind deci prevăzută și perioada dintre absolvire și numirea efectivă în funcție.
Totodată, arată că Hotărârea nr.21/2008 a Consiliului Superior al Magistraturii menționează că în perioada cuprinsă între data absolvirii și data numirii efective în funcția de judecător stagiar absolvenții își păstrează calitatea de auditor de justiție, ceea ce presupune drepturi și obligații corespunzătoare.
Este inadmisibil ca un auditor de justiție să sufere o discontinuitate în muncă în perioada la care se face referire în speță, pierzându-și calitatea de auditor de justiție și devenind, până la numirea în funcția de judecători stagiari, simpli cetățeni, fără a exista posibilitatea de a se angaja temporar sau de a avea statutul de șomeri.
INSTANȚA
deliberând:
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la 31.07.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Institutul
Național al Magistraturii B, Ministerul Justiției B, Ministerul Economiei și Finanțelor B și Tribunalul Bihor, solicitând obligarea pârâților la recunoașterea calității sale de auditor de justiție în perioada cuprinsă între 01.07.2005, data absolvirii Institutului Național al Magistraturii și 15.08.2005, data numirii sale efective în funcția de judecător stagiar la Judecătoria Oradea, la plata drepturilor bănești aferente acestei perioada, plus dobânzile legale de la data introducerii acțiunii până la data executării efective a titlului executoriu, precum și la recunoașterea și inserarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, în sensul înscrierii ca vechime în funcția de judecător a perioadei omise. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a absolvit cursurile Institutului Național al Magistraturii promoția 2003-2005 și a fost plătit lunar de această instituție până în data de 30.06.2005, dată la care s-au finalizat cursurile urmate, după care, în ședința de plen a din data de 10.08.2005, prin Hotărârea nr.290/2005, a fost numit în funcția de judecător stagiar la Judecătoria Oradea, cu începere din 15.08.2005. deși la sfârșitul anului I de studiu a beneficiat de vacanță remunerată de 3 luni, la finalizarea cursurilor din anul II, respectiv din 01.07.2005 până în 15.08.2005, nu a beneficiat de vacanță retribuită corespunzător funcției deținute, de auditor de justiție. În acest sens, precizează că, deși prin Hotărârea nr.21/17.01.2008 a Consiliului Superior al Magistraturii invocată de reclamant, prin care s-a statuat că "în raport cu dispozițiile legale în vigoare auditorii de justiție își păstrează această calitate până în momentul numirii în funcția de judecător stagiar și procuror stagiar", totuși în ședința de plen din 08.05.2008 Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat că nu există temei legal pentru ca auditorii de justiție să poată beneficia de bursa prevăzută de lege.
Așadar, deși se recunoaște că în perioada cuprinsă între data absolvirii și data numirii în funcția de judecător stagiar absolvenții își păstrează calitatea de auditori de justiție, se ignoră faptul că această calitate presupune o serie de drepturi și obligații patrimoniale și nepatrimoniale în persoana reclamantului, prevăzute de art.36 și 37 din Regulamentul din 1 martie 2007 privind Institutul Național al Magistraturii și art.3 din Contractul de instruire a auditorilor de justiție, care se completează cu Codul muncii. Astfel, auditorii de justiție au, printre altele, dreptul la o indemnizație corespunzător vechimii și calității avute, dreptul la vacanță retribuită, dreptul la sistemul asigurărilor de stat și asigurărilor sociale de stat, la continuitate în muncă. De aici rezultă clar că, în cazul în care în perioada cuprinsă între data absolvirii și data numirii în funcția de judecător stagiar auditorii de justiție nu sunt retribuiți, această calitate ar fi lipsită de esență, cu consecințe negative atât în ce privește cariera, cât și viața particulară a acestora. Astfel, aceștia nu mai beneficiază de continuitate în muncă, profesie, vechime, de sistemul asigurărilor de stat
și asigurărilor sociale de stat, de indemnizație necesară întreținerii, pregătirii profesionale, ducerii unui trai decent, fiindu-le interzis prin acte normative și contractuale desfășurarea unor activități aducătoare de venituri.
Este inadmisibil ca un auditor de justiție să beneficieze/sufere de discontinuitate în profesie din motive neimputabile lui, tocmai datorită faptului că bugetul Institutului Național al Magistraturii nu are alocate sume de bani pentru perioada cuprinsă între data absolvirii cursurilor și data numirii efective în funcția de judecător/procuror stagiar sau, mai rău, întrucât absolventul nu mai este auditor de justiție, dar nici judecător stagiar, această problemă fiind ignorată și contrazisă de instituțiile competente. Dovada o constituie și răspunsul Institutului Național al Magistraturii nr.10535/26.05.2008, care, făcând abstracție de primul răspuns favorabil comunicat reclamantului (nr.8551/18.02.2008, prin care s-a stabilit că reclamantul urmează să primească indemnizația în momentul în care se vor primi fonduri bugetare pentru destinația în cauză), reproduce doar conținutul Hotărârii nr.21/2008 și opinia din data de 08.05.2008, lăsând să se înțeleagă că cererea reclamantului a fost respinsă, după ce anterior a fost apreciată ca întemeiată, deci admisă.
Prin întâmpinare, pârâtul Institutul Național al Magistraturii Bas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că auditorii de justiție beneficiază de bursă în perioada în care urmează cursurile Institutului Național al Magistraturii, precum și în vacanțe, conform art.17 al.2 din Legea nr.303/2002.
Întrucât în lege nu este prevăzută acordarea bursei de auditor de justiție pentru perioada cuprinsă între data absolvirii cursurilor și data numirii în funcție, pretențiile reclamantului apar lipsite de temei legal.
Mai mult, Institutul Național al Magistraturii nu poate fi obligat să plătească astfel de sume deoarece din momentul absolvirii cursurilor raporturile juridice între reclamanți și pârâtul încetează de drept.
Totodată, în urma Notei Direcției legislative, documentare și contencios nr.6952/08.05.2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, Plenul a apreciat că nu există temei legal pentru ca auditorii de justiție să poată beneficia de bursa prevăzută de lege în perioada cuprinsă între data absolvirii cursurilor Institutului Național al Magistraturii și data numirii în funcția de judecător sau procuror stagiar, în cazul absolvenților promoțiilor 2006 și 2007 și în cazul absolvenților promoțiilor anterioare anului 2006.
Raportat la cererea reclamantului de a i se plăti drepturile bănești aferente perioadei cuprinse între data absolvirii și data numirii sale în funcția de judecător stagiar, invocă lipsa calității procesuale a Institutului Național al Magistraturii în condițiile în care, conform dispozițiilor Contractului de instruire a auditorilor de justiție încheiat între reclamant, Ministerul Justiției și Institutul Național al Magistraturii, Ministerul Justiției este cel care avea obligația să plătească auditorilor, din fondul anume prevăzut în buget, o bursă lunară, stabilită conform reglementărilor legale în vigoare.
În drept a invocat dispozițiile art.115 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că având în vedere faptul că, în speță, raporturi de muncă s-au stabilit între reclamant și Ministerul Justiției, care are atribuții în ceea ce privește angajarea și numirea în funcție, salarizarea, precum și faptul că răspunde de orice modificări în cartea de muncă, fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta nu poate fi obligat la plata unor drepturi salariale aparținând angajaților altor instituții.
Mai mult, atât Ministerul Economiei și Finanțelor, cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit dispozițiilor legale "creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite".
Guvernul României răspunde de realizarea prevederilor bugetare, repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite prin legea bugetară anuală.
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate, rezultă că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești cuvenite angajaților altor instituții și nici să includă în bugetul pe anul viitor sumele necesare efectuării acestor plăți, această obligație revenindu-i Ministerului Justiției cu ocazia întocmirii, în calitatea sa de ordonator principal de credite, a proiectului bugetului propriu pentru anul viitor. De asemenea, numai Ministerul Justiției poate să ceară o eventuală rectificare de buget, întocmind toate formalitățile necesare pentru a se include aceste sume de bani și apoi să se efectueze plata.
Faptul că la Ministerul Economiei și Finanțelor se concentrează toate proiectele de buget ale tuturor ordonatorilor principali de credite nu înseamnă că această instituție va face plăți către reclamant, iar invocarea prevederilor Legii nr.500/2002, nr.HG208/2005 și nr.HG386/2007 nu se justifică din moment ce bugetul se întocmește pe baza proiectului de buget propriu de fiecare ordonator principal de credite.
Raportat la invocarea de către reclamant a nr.OG22/2002, modificată prin Legea nr.110/2007, în sensul că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul unor titluri executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se
încadrează obligația de plată respectivă, instanța consideră că această ordonanță are aplicabilitate numai din momentul în care reclamantul va avea titlu executoriu prin care să fie obligată o instituție publică să-l pună în plată. Ori, în momentul de față reclamantul nu deține un titlu executoriu prin care să ceară suma de bani în cauză.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că potrivit prevederilor art.103 al.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară și art.59 al.2 din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii este ordonatorul secundar de credite, iar ordonator principal de credite este Consiliul Superior al Magistraturii.
Totodată, conform prevederilor art.17 al.3 din Legea nr.304/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor " auditorilor de justiție se plătesc din fondul prevăzut în bugetul anual aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii".
Prin urmare, întrucât Institutul Național al Magistraturii nu se mai află în subordinea Ministerului Justiției, această din urmă instituție nu mai are prevăzut în buget capitol cu destinația "burse", capitol din care să se poată face o eventuală plată cu această destinație.
Față de aceste dispoziții legale, apreciază că Ministerul Justiției nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Având în vedere și calitatea de judecător a reclamantului, consideră că Ministerul Justiției a fost chemat în judecată din eroare, lipsa calității sale procesuale fiind mai mult decât evidentă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor B, instanța reține că, potrivit prevederilor art.28 lit.d și e din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice: "proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza politicilor și strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite, respectiv propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite".
Cum în speță raporturi de muncă s-au stabilit între reclamant și Ministerul Justiției, care are atribuții în ceea ce privește angajarea și numirea în funcție, salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor, această din urmă instituție nu poate fi obligată la plata unor drepturi salariale aparținând angajaților altor instituții.
Mai mult, atât Ministerul Economiei și Finanțelor, cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit dispozițiilor legale "creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite".
Guvernul României răspunde de realizarea prevederilor bugetare, repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite prin legea bugetară anuală.
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate, rezultă că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești cuvenite angajaților altor instituții și nici să includă în bugetul pe anul viitor sumele necesare efectuării acestor plăți, această obligație revenindu-i Ministerului Justiției cu ocazia întocmirii, în calitatea sa de ordonator principal de credite, a proiectului bugetului propriu pentru anul viitor. De asemenea, numai Ministerul Justiției poate să ceară o eventuală rectificare de buget, întocmind toate formalitățile necesare pentru a se include aceste sume de bani și apoi să se efectueze plata.
Faptul că la Ministerul Economiei și Finanțelor se concentrează toate proiectele de buget ale tuturor ordonatorilor principali de credite nu înseamnă că această instituție va face plăți către reclamant, iar invocarea prevederilor Legii nr.500/2002, nr.HG208/2005 și nr.HG386/2007 nu se justifică din moment ce bugetul se întocmește pe baza proiectului de buget propriu de fiecare ordonator principal de credite.
Referitor la invocarea de către reclamant a nr.OG22/2002, modificată prin Legea nr.110/2007, în sensul că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul unor titluri executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, instanța consideră că această ordonanță are aplicabilitate numai din momentul în care reclamantul va obține titlu executoriu prin care să fie obligată o instituție publică să-l pună în plată, ceea ce nu este cazul în speță.
Drept urmare, în baza celor expuse mai sus, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor va fi admisă, iar acțiunea va fi respinsă față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Institutului Național al Magistraturii în raport cu cererea reclamantului de a i se plăti drepturile bănești aferente perioadei cuprinse între data absolvirii Institutului Național al Magistraturii și data numirii sale efective în funcția de judecător stagiar, instanța reține că, potrivit Contractului de instruire a auditorilor de justiție încheiat între reclamant, Ministerul Justiției și Institutul Național al Magistraturii, Ministerul Justiției este cel care are obligația să plătească auditorilor, din fondul anume prevăzut în buget, o bursă lunară, stabilită potrivit reglementărilor legale în vigoare (art.1 A pct.b din contractul de instruire a auditorilor de justiție - fila 5 dosar). Astfel, această excepție va fi admisă ca întemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța apreciază că, deși potrivit prevederilor art.103 al.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară și art.59 al.2 din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii este ordonatorul secundar de credite, iar ordonator principal de credite este Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției are calitate procesuală pasivă în cauză raportat la faptul că prin contractul de instruire a auditorilor de justiție încheiat cu reclamantul instituția pârâtă s-a obligat să plătească auditorilor, din fondul anume prevăzut în buget, o bursă lunară, stabilită potrivit reglementărilor legale în vigoare. De asemenea, raportat la acest contract de instruire, nu se justifică invocarea prevederilor art.17 al.3 din Legea nr.304/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, conform cărora " auditorilor de justiție se plătesc din fondul prevăzut în bugetul anual aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii". Pe cale de consecință, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției va fi respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține că, potrivit art.16 al.3 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor "Durata cursurilor de formare profesională a auditorilor de justiție este de doi ani ", iar conform art.19 al.2 din aceeași lege " de justiție care au promovat examenul prevăzut la al.1 vor fi numiți, potrivit legii, de regulă, în funcțiile pentru care au optat după primul an de cursuri în cadrul Institutului Național al Magistraturii".
De asemenea, potrivit prevederilor art.17 al.2 din Legea nr.303/2004 "Bursa auditorilor de justiție, prevăzută la al.1, are natura și regimul juridic al unui drept salarial și se stabilește pe baza indemnizației brute prevăzute de lege pentru judecătorii și procurorii stagiari, la care se vor calcula reținerile pentru obținerea indemnizației nete, urmând a se vira obligația angajatorului și a asiguraților la asigurările sociale de stat, precum și obligația angajatorului și a asiguraților privind contribuția la asigurările sociale de sănătate.de justiție beneficiază de indemnizație și în perioada vacanțelor".
Aliniatul 5 al aceluiași articol prevede că "perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție, dacă a promovat examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, constituie vechime în muncă în funcția de judecător sau procuror".
În speță, reclamantul a absolvit cursurile Institutului Național al Magistraturii promoția 2003-2005, fiind remunerat lunar de această instituție până în data de 30.06.2005, moment în care s-au finalizat cursurile urmate (conform mențiunilor din cartea de muncă a reclamantului - pct.3 și adeverinței nr.2158/30.06.2005 a Institutului Național al Magistraturii), după care, în ședința de plen a Consiliului Superior al Magistraturii din data de 10.08.2005, prin Hotărârea nr.290/2005, a fost numit în funcția de judecător stagiar la Judecătoria Oradea, cu începere din 15.08.2005.
Deși la sfârșitul anului I de studiu a beneficiat de vacanță remunerată de 3 luni (01.07.2005-01.10.2005), la finalizarea cursurilor din anul II, respectiv din data de 01.07.2008 până în data de 15.08.2005, reclamantul nu a beneficiat de o vacanță retribuită corespunzător funcției deținute de auditor de justiție.
Raportat la această situație de fapt, contrar poziției exprimate de reclamant, instanța apreciază că, din interpretarea dispozițiilor legale menționate mai sus, nu rezultă că persoanele care urmează cursurile Institutului Național al Magistraturii au calitatea de auditori de justiție pe perioada cuprinsă între data absolvirii Institutului Național al Magistraturii și data numirii lor efective în funcțiile de judecători sau procurori stagiari.
Întrucât în lege nu este prevăzută acordarea bursei de auditor de justiție pentru perioada la care s-a făcut referire mai sus, pretențiile reclamantului nu au temei legal. Nu poate fi primită afirmația acestuia cum că perioada cuprinsă între data absolvirii Institutului Național al Magistraturii și data numirii sale efective în funcția de judecător stagiar la Judecătoria Oradea reprezintă vacanță, păstrându-se în acest răstimp calitatea de auditor de justiție, deoarece în momentul absolvirii cursurilor Institutului Național al Magistraturii nu se mai pune problema unei vacanțe a auditorului de justiție, raporturile juridice dintre reclamant și încetând de drept.
Cu privire la Hotărârea nr.21/17.01.2008 a Consiliului Superior al Magistraturii invocată de reclamant, prin care s-a statuat că "în raport cu dispozițiile legale în vigoare auditorii de justiție își păstrează această calitate până în momentul numirii în funcția de judecător stagiar și procuror stagiar", această hotărâre nu leagă instanța de judecată, cu atât mai mult cu cât Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în urma Notei Direcției legislative, documentare și contencios nr.6952/08.05.2005, a apreciat că nu există temei legal pentru ca auditorii de justiție să poată beneficia de bursa prevăzută de lege în perioada cuprinsă între data absolvirii cursurilor Institutului Național al Magistraturii și data numirii în funcția de judecător sau procuror stagiar, în cazul absolvenților promoțiilor 2006 și 2007 și în cazul absolvenților promoțiilor anterioare anului 2006.
În cauza de față nu se pune problema executării Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.21/17.01.2008 și nici a posibilității completării acestei hotărâri printr-o opinie sau punct de vedere nemotivat, cum susține reclamantul, ci se impune analizarea cerințelor legale pentru acordarea drepturilor solicitate prin acțiune.
Cum s-a constatat că nu există temei legal pentru acordarea acestor drepturi, instanța, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.18 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Institutul Național al Magistraturii în raport cu cererea reclamantului de a i se plăti drepturile bănești aferente perioadei cuprinse între data absolvirii Institutului Național al Magistraturii și data numirii sale efective în funcția de judecător stagiar.
Respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în O, str. -.-, nr. 7, -. 12, județ B în contradictoriu cu pârâții Institutul Național al Magistraturii, cu sediul în B, sector 5,-, Ministerul Justiției, cu sediul în B, sector 5,-, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B, sector 5,- și Tribunalul Bihor, cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județ
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1 septembrie 2008.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.în concept--03.09.2008
Dact.-04.09.2008
5 comunicări: 04.09.2008
-reclamant - O, str. -.-, nr. 7, -. 12, județ B
-pârât Institutul Național al Magistraturii - B, sect.5,-
-pârât Ministerul Justiției - B, sector 5,-
-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor - B, sector 5,-
-pârât Tribunalul Bihor - O, Parcul, nr. 10, județ
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga
