Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 146/2008. Curtea de Apel Oradea

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

-Secția Comercială și de Contencios

Administrativ și Fiscal-

Dosar nr-

SENTINȚA nr.146/CA/2008 -

Ședința publică din 1 septembrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga

GREFIER: - -

Pe rol fiind judecarea în primă instanță a cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi, cu sediul în B,-, jud. B în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu sediul în B,-, sector 3 și Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare, cu sediul în O,-, jud. B, având ca obiect -suspendare executare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul reclamantei - avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflate la fila 65 dosar și reprezentantul pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare - consilier juridic, în baza împuternicirii de reprezentare juridică depusă la dosar, lipsă fiind pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată cu suma de 9 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, achitată prin chitanța seria - nr. - din 20.08.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, precum și faptul că pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus la dosar întâmpinare, însoțită de un set de acte, după care:

Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției lipsei capacității de folosință, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin întâmpinare, ca neîntemeiată. În acest sens depune la dosar certificatul de înscriere a persoanei juridice fără scop patrimonial nr.7/09.07.2002, prin care a luat ființă societatea Pocola, sentința Tribunalului Bihor nr.18/06.03.2000 pronunțată în dosar nr.7/N/2000 și Încheierea Judecătoriei Beiuș nr.15/07.02.2008 pronunțată în dosar nr-.

Față de înscrisurile depuse la dosar de reclamantă, reprezentantul pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare O arată că nu susține excepția invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin întâmpinare.

Instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada capacității sale de folosință, prin actele sus-menționate, astfel că respinge ca nefondată excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei.

Referitor la excepția prematurității introducerii cererii de suspendare, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, reprezentantul reclamantei solicită, de asemenea, respingerea ei ca neîntemeiată, arătând că reclamanta a comunicat pârâtului, la data de 30.06.2008, invitația la conciliere. Aceasta a fost înregistrată la minister la data de 07.07.2008, iar cererea de suspendare a fost introdusă de reclamantă la data de 01.07.2008. Depune la dosar invitația la conciliere și dovada de primire și procesul-verbal de predare din 07.07.2008 al Biroului executorului judecătoresc. Apreciază că excepția prematurității va putea fi, eventual, invocată pe fond și nu în prezenta cerere de suspendare.

Reprezentantul pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare O lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției prematurității introducerii cererii de suspendare.

Instanța se va pronunța odată cu fondul asupra excepției prematurității introducerii acțiunii.

Nefiind alte cereri, instanța consideră cauza lămurită și acordă părților prezente cuvântul pe fond.

Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii de suspendare formulată în baza art.14 din Legea nr.554/2004, suspendarea punerii în executare a dispoziției pârâților prin care s-a dispus rezilierea de drept a contractului de gestionare a fondurilor de vânătoare nr.55 și 60 nr.240/23.11.2000 și 243/23.11.2000 - dispoziție comunicată reclamantei prin adresa nr.3083/17.06.2008, până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ. Fără cheltuieli de judecată.

Apreciază că, în speță, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute cumulativ de art.14 al.1 din Legea nr.554/2004: cazul bine justificat și paguba iminentă.

Lipsirea reclamantei de gestiunea fondurilor de vânătoare ar determina însăși încetarea rațiunii sale de existență, scopul asociației fiind tocmai gestionarea celor două fonduri de vânătoare.

De asemenea, prejudiciul material viitor și previzibil reiese și din împrejurarea că reclamanta a efectuat o serie de investiții în baza materială de exploatare a celor două fonduri de vânătoare, în considerarea derulării contractului până la expirarea lui și, de asemenea, se poate vorbi și despre un prejudiciu moral, de imagine în rândul asociațiilor cu același profil, a autorităților publice cu competență în materia regimului silvic și de vânătoare și a opiniei publice în general.

Pe de altă parte, în urma rezilierii contractelor de gestionare a celor două fonduri de vânătoare, fondurile de vânătoare trebuie atribuite în gestiune altor subiecți de drept, prin urmare vor rezulta litigii cu noi subiecți de drept, titulari ai viitoarelor contracte de gestiune.

Reprezentantul pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare O solicită respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare deplasări la instanță.

Invocă prevederile art.17 din Actul adițional nr.6 - fila 89 dosar, conform cărora administratorul poate rezilia de drept contractul, fără sesizarea instanței și fără punerea în întârziere, în cazul în care gestionarul nu-și îndeplinește obligațiile contractuale.

INSTANȚA

deliberând:

Constată că prin cererea înregistrată la instanță la 01.07.2008, legal timbrată, reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bas olicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B și Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare O, să se dispună suspendarea punerii în executare a dispoziției pârâților prin care s-a dispus rezilierea de drept a contractului de gestionare a fondurilor de vânătoare nr.55 și 60 nr.240/23.11.2000 și 243/23.11.2000 - dispoziție comunicată reclamantei prin adresa nr.3083/17.06.2008, până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ. Fără cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de suspendare reclamanta a arătat că între aceasta, în calitate de gestionar și Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, prin Direcția de Vânătoare și, în calitate de administrator, s-au încheiat contractele de gestionare a fondurilor de vânătoare nr.55 și 60 nr.240/23.11.2000 și 243/23.11.2000.

Pe parcursul derulării contractelor au survenit modificări în denumirea părților contractante. Astfel, reclamanta și-a schimbat denumirea din Pocola în B, și-a schimbat sediul și conducerea executivă, Ministerul d e și-a schimbat denumirea în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar atribuțiile Direcției de Vânătoare și au fost preluate de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare

Prin dispoziția comunicată reclamantei prin adresa nr.3083/17.06.2008, pârâții au dispus rezilierea de drept a contractelor de gestionare a fondurilor de vânătoare nr.55 și 60 nr.240/23.11.2000 și 243/23.11.2000.

Menținerea caracterului executoriu al dispoziției de reziliere a contractelor sus-amintite este de natură să producă reclamantei o pagubă iminentă, așa cum aceasta este definită de art.2 lit.s din Legea nr.554/2004, respectiv un prejudiciu material și previzibil.

În urma rezilierii contractelor de gestionare a celor două fonduri de vânătoare, în baza art.12 al.1 din Legea nr.407/2006 - Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic, fondurile de vânătoare trebuie atribuite în gestiune altor subiecți de drept în maxim 60 zile de la data încetării din orice cauză a contractelor de gestiune anterioare. Este, astfel, evident că reclamanta ar suferi în această situație prejudicii materiale grave, care nu ar mai putea fi ulterior recuperate, lipsirea sa de gestiunea fondurilor de vânătoare determinând însăși încetarea rațiunii sale de existență, scopul asociației fiind tocmai gestionarea celor două fonduri de vânătoare.

Rezilierea ar produce reclamantei și alte prejudicii materiale având în vedere faptul că aceasta a efectuat o serie de investiții în baza materială de exploatare a celor două fonduri de vânătoare, în considerarea derulării contractului până la expirarea lui și, de asemenea, se poate vorbi și despre un prejudiciu moral, de imagine în rândul asociațiilor cu același profil, a autorităților publice cu competență în materia regimului silvic și de vânătoare și a opiniei publice în general.

Pe de altă parte, reclamanta apreciază cererea ei ca fiind bine justificată, dispoziția de reziliere de drept a contractelor de gestiune a fondurilor de vânătoare din litigiu fiind nelegală și netemeinică.

Nelegalitatea rezultă din însăși modalitatea în care pârâții au procedat la rezilierea contractelor, dar și din superficialitatea și netemeinici motivelor invocate pentru luarea acestei măsuri.

Pârâții au emis dispoziția de reziliere cu nesocotirea flagrantă a prevederilor art.21 din contractele din litigiu, articol conform căruia, în mod obligatoriu, orice eventuale litigii dintre gestionar și administrator se supun în prealabil concilierii ministrului titular al portofoliului, respectiv ministrului agriculturii și dezvoltării rurale. Pârâții nu au urmat această procedură, astfel încât actul de reziliere unilaterală este abuziv și nelegal.

În altă ordine de idei, reclamanta consideră că pretinsele motive reținute de pârâți ca motiv de reziliere de drept nu subzistă, acestea fiind superficiale și nefondate.

În drept a invocat prevederile art.2 lit.s și t, art.7 al.6, art.14 din Legea nr.554/2004, nr.HG333/2005, art.12 din Legea nr.407/2006, art.720¹Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare Oas olicitat respingerea cererii ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală de Control Silvic și, prin sesizarea nr.-/MG /05.06.2008, a dispus Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare O ca, în temeiul art.7 lit.A pct.II, subpunctele 1 și 3 din nr.HG333/2005 pentru reorganizarea direcțiilor teritoriale de regim silvic și vânătoare în inspectoratele teritoriale de regim silvic și de vânătoare, cu modificările și completările aduse prin nr.HG1206/04.10.2007, să procedeze la rezilierea de drept a contractelor de gestionare nr.240/23.11.2000 și 243/23.11.2000 a fondurilor de vânătoare nr.55 și 60 din jud. B, urmare a încălcării de către reclamant a prevederilor Cap.3 art.7 al.7, 9 și 18 din Contractul-cadru de gestionare a fondurilor de vânătoare aprobat prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și protecției mediului nr.126/2004, cu modificările și completările ulterioare aduse de Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr.509/2005.

Prin Nota de reziliere înregistrată la Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare O sub nr.3083/17.06.2008, s-a adus la cunoștința reclamantului că, începând cu data de 18.06.2008, se rezilierea de drept cele două contracte de gestionare a fondurilor de vânătoare.

Referitor la susținerea reclamantei din motivarea cererii de suspendare, conform căreia decizia de reziliere este nelegală și netemeinică deoarece măsura rezilierii nu putea fi dispusă înaintea concilierii și nici pentru faptul că nu au fost anunțați din timp că urmează să fie controlați, pârâtul apreciază că măsura luată este legală, culpa reclamantei rezultând din încălcarea obligațiilor contractuale. Astfel, reclamanta nu a asigurat cantitățile minime de hrană complementară, în scopul prevenirii producerii unor pierderi la principalele specii de vânat și nu a pus la dispoziția personalului de specialitate documentele aferente modului de gestionare a fondurilor de vânătoare, fiind încălcate prevederile Cap.3 art.7 al.7, 9 și 18 din contractele reziliate.

Mai mult, potrivit art.17 lit.b din contracte, rezilierea de drept a contractului la inițiativa administratorului se realizează fără sesizarea instanței și fără punerea în întârziere în cazul în care gestionarul nu și-a îndeplinit oricare dintre obligațiile contractuale în termenele prevăzute.

Totodată, apreciază că inițierea procedurii de conciliere nu se impunea în speță. Cu toate acestea, pârâtul a participat la conciliere și a anunțat reclamanta că urmează a fi supusă controlului, astfel că motivele arătate de reclamantă în cererea de suspendare, cu privire la susținerea că rezilierea este abuzivă și nelegală întrucât nu s-a realizat procedura de conciliere și nici nu au fost anunțați de control, sunt nefondate.

În considerarea celor sus-arătate, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și menținerea ca legală a hotărârii de reziliere a contractelor administrative.

În drept a invocat art.115-118 Cod de procedură civilă, art.7 lit.A pct.II, subpunctele 1 și 3 din nr.HG333/2005, Cap.3 art.7 al.7, 9 și 18 din contractul-cadru, art.2 li anexele 2-5 din/ la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr.509/2005 și modificarea și completarea art.17 din anexele nr.1-4 la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului nr.126/2004.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B a solicitat respingerea cererii ca prematură și, în subsidiar, ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea excepției prematurității, pârâtul a arătat că cererea este prematur formulată din două motive.

În ceea ce privește primul motiv, arată că cererea de suspendare a fost introdusă pe rolul Curții de APEL ORADEA în data de 01.07.2008, iar invitația la conciliere a fost formulată de către reclamantă în data de 30.06.2008, înregistrată la sediul pârâtului sub nr.-/07.07.2008. Având în vedere data de la care încep să se calculeze cele 30 de zile în care trebuie să răspunsă solicitantului (07.07.2008), termenul până la care emitentul este îndreptățit să răspundă solicitării reclamantei (07.08.2008) și data introducerii acțiunii (01.07.2008), cererea apare ca prematur formulată.

În al doilea rând, pentru ca acțiunea să fie admisibilă, reclamanta avea obligația, potrivit art.720¹al.5 Cod de procedură civilă, să anexeze prezentei cereri de suspendare înscrisul despre rezultatul concilierii, fapt imposibil atâta vreme cât concilierea nu a avut loc, reclamanta însăși solicitând reprogramarea concilierii directe pentru o dată ulterioară datei de 01.09.2008.

De asemenea, măsura suspendării este o măsură cu caracter temporar, "până la soluționarea instanței de fond", ori reclamanta nu face dovada existenței vreunui litigiu de fond la momentul introducerii cererii de suspendare, în condițiile în care reclamanta însăși trebuie să formuleze cererea de chemare în judecată.

Pe fond, pârâtul a arătat că o cerere de suspendare trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții, și anume: cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, conform dispozițiilor art.14 al.1 din Legea nr.554/2004.

Condiția cazului bine justificat se referă în esență atât la situația în care se află reclamanta față de actul administrativ ce urmează a-i fi aplicat, cât și la actul administrativ a cărui anulare a fost solicitată. Apreciază că această condiție nu este îndeplinită în speță întrucât nu se poate reține că există o certitudine în ceea ce privește neoportunitatea aplicării actului administrativ atacat.

Cu privire la paguba iminentă care s-ar produce în patrimoniul reclamantei ca urmare a aplicării dispozițiilor actului administrativ contestat, consideră, de asemenea, că aceasta nu este dovedită.

Măsurile luate în urma controlului, inclusiv cea a rezilierii de drept, fără sesizarea instanței și fără punerea în întârziere, a contractului de gestionare a celor două fonduri de vânătoare este justificată, având în vedere clauza contractuală prevăzută de art.17 din contract, pact comisoriu de gradul IV, prin care părțile contractuale au prevăzut că, în cazul neexecutării obligațiilor, contractul se reziliază de plin drept, fără punere în întârziere și fără intervenția instanței.

În drept a invocat prevederile art.3 pct.1, art.115-118 Cod de procedură civilă, Legea nr.554/2004, Legea nr.407/2006, Ordinul nr.126/2004.

În ceea ce privește excepția prematurității introducerii cererii de suspendare invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B, instanța reține că, potrivit prevederilor art.14 al.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, partea vătămată poate solicita instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond,după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare.

Cererea de suspendare a dispoziției de reziliere a contractului de gestionare nr.55 și nr.60 din data de 13.05.2008, a fost introdusă pe rolul Curții de APEL ORADEA la data de01.07.2008, iar "invitația la conciliere" (plângerea prealabilă) a fost formulată de reclamantă la30.06.2008prin executor judecătoresc și înregistrată la sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Juridică sub nr.-/07.07.2008.

Contrar poziției exprimate de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B, care susține că cererea ar fi admisibilă numai după curgerea termenului legal de 30 zile, calculat de la data înregistrării plângerii prealabile, instanța constată că textul art.14 al.1 din Legea contenciosului administrativ nu impune această cerință, ci doar introducerea cererii de suspendare după sesizarea autorității cu plângerea prealabilă, în condițiile art.7 din aceeași lege.

Cum în cauză, plângerea prealabilă (invitația la conciliere) a fost formulată prin executor judecătoresc la 30.06.2008 și înregistrată la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B la data de 07.07.2008, instanța apreciază ca fiind îndeplinită cerința art.14 al.1 din Legea contenciosului administrativ, iar cererea de suspendare a executării actului administrativ nu este prematură. Drept urmare, excepția prematurității introducerii cererii de suspendare invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B va fi respinsă ca neîntemeiată.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Conform art. 14 al.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, partea vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Din conținutul acestui text de lege rezultă că pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare, trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: cazul să fie bine justificat și paguba să fie iminentă.

Textul cere reclamantului ca, pe lângă "iminența pagubei", să înfățișeze instanței și alte împrejurări legate de starea de fapt și de drept, inclusiv aspecte care în evidență caracterul ilegal al actului și abuzul autorității.

În speță, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală de Control Silvic și, prin sesizarea nr.-/MG /05.06.2008, a dispus Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare O ca, în temeiul art.7 lit.A pct.II, subpunctele 1 și 3 din nr.HG333/2005 pentru reorganizarea direcțiilor teritoriale de regim silvic și vânătoare în inspectoratele teritoriale de regim silvic și de vânătoare, cu modificările și completările aduse prin nr.HG1206/04.10.2007, să procedeze la rezilierea de drept a contractelor de gestionare nr.240/23.11.2000 și 243/23.11.2000 a fondurilor de vânătoare nr.55 și 60 din jud. B, urmare a încălcării de către reclamant a prevederilor Cap.3 art.7 al.7, 9 și 18 din Contractul-cadru de gestionare a fondurilor de vânătoare aprobat prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și protecției mediului nr.126/2004, cu modificările și completările ulterioare aduse de Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr.509/2005.

Prin Nota de reziliere înregistrată la Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare O sub nr.3083/17.06.2008, s-a adus

la cunoștința reclamantului că, începând cu data de 18.06.2008, se reziliază de drept cele două contracte de gestionare a fondurilor de vânătoare.

Instanța apreciază că prin menținerea caracterului executoriu al dispoziției de reziliere de drept a contractelor de gestionare a celor două fonduri de vânătoare, respectiv nr.55 și nr.60, există posibilitatea producerii unei pagube iminente reclamantei, așa cum aceasta este definită de art.2 lit.s din Legea nr.554/2004, respectiv un prejudiciu material și previzibil.

În urma rezilierii contractelor de gestionare a celor două fonduri de vânătoare, în baza art.12 al.1 din Legea nr.407/2006 - Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic, fondurile de vânătoare trebuie atribuite în gestiune altor subiecți de drept în maxim 60 zile de la data încetării din orice cauză a contractelor de gestiune anterioare. Este evident că reclamanta ar suferi în această situație prejudicii materiale grave, care nu ar mai putea fi ulterior recuperate, lipsirea sa de gestiunea fondurilor de vânătoare determinând însăși încetarea rațiunii sale de existență, scopul asociației fiind tocmai gestionarea celor două fonduri de vânătoare.

Referitor la apărările formulate de pârâți, instanța constată că acestea vizează fondul cauzei, iar aceste apărări, precum și aspectele care în evidență caracterul ilegal al actelor administrative menționate de reclamantă în cererea de suspendare vor fi analizate de instanța competentă să soluționeze procesul în fond.

În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.14 al.1 din Legea nr.554/2004, instanța va admite cererea reclamantei și va dispune suspendarea punerii în executare a dispoziției pârâților prin care s-a dispus rezilierea de drept a contractelor de gestionare a fondurilor de vânătoare nr.55 și 60 nr.240/23.11.2000 și 243/23.11.2000 - dispoziție comunicată reclamantei prin adresa nr.3083/17.06.2008, până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția prematurității introducerii cererii de suspendare a executării, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

Admite cererea formulată de reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi B, cu sediul în B,-, jud. B în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu sediul în B,-, sector 3 și Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare, cu sediul în O,-, jud.

Dispune suspendarea punerii în executare a dispoziției pârâților prin care s-a dispus rezilierea de drept a contractelor de gestionare a fondurilor de vânătoare nr.55 și 60 nr.240/23.11.2000 și 243/23.11.2000 - dispoziție comunicată reclamantei prin adresa nr.3083/17.06.2008, până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ.

Fără cheltuieli de judecată.

Executorie de drept.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 1 septembrie 2008.

Președinte, Grefier,

- - - -

Red.în concept--03.09.2008

Dact.-04.09.2008

3 comunicări:04.09.2008

-reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi B - B,-, jud. B

-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - B,-, sector 3

-pârât Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare - O,-, jud.

Președinte:Ovidiu Blaga
Judecători:Ovidiu Blaga

Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 146/2008. Curtea de Apel Oradea

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 146/2008. Curtea de Apel Oradea