Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1500/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1500
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 01 06 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Grecu Gheorghe G
JUDECĂTOR 2: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 3: Hortolomei Victor
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții reclamanți, G, -, -, (), (), -, (), (), C, împotriva sentinței civile nr.18/13 01 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI T, intimat AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că la data de 27 05 2009 s-a depus prin Serviciul registratură din partea intimatei întâmpinare la recursul formulat.
Curtea, constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 pr.civ. apreciază recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr.18/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal - complet specializat Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, s-au respins ca nefondate excepțiile prescripției dreptului material la acțiune, lipsei calității procesuale active și calității procesuale pasive invocate de chematul în garanție Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, G, -, -, (), (), -, (), (), C, împotriva pârâților AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI T, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și chematul în garanție MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului T, pârâta din cauză, așa cum rezultă din xerocopiile carnetelor de muncă depuse la dosar de către aceștia.
Art. 3 1 alin. 1 din Legea nr. 181/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată prevede că, " pentru activitatea desfâșurată funcționarii publicii au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b)sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentului postului; d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare"; alin.2 prevede "Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii și alin.3 "Salarizarea funcționarilorpublici se face în conformitate cu prevederile legi privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
După intrarea în vigoare a acestei legii au fost adoptate noi Ordonanțe și Ordonanțe de Urgență ale Guvernului care reglementau anual salarizarea funcționarilor publici OUG 123/2003, OUG 92/2004, OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007 aprobată prin Legea nr. 232/2007 și modificată de OG nr. 9/2008.
In perioada 2004-2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate succesiv prin Legea nr. 164/2004 pentru aprobarea OUG nr. 123/2003, OUG nr. 92/2004, Legea nr. 76/2005, OG nr. 2/2006 și Legea 417/2006-acte normative care nu reglementează suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publicii.
Sporul la salariu de bază reprezintă un element accesoriu și variabile al acestuia și se acordă în funcție de condițiile în care prestează munca, cu întrunirea următoarelor cerințe: salariatul să ocupe un post într-o specialitate care îi conferă dreptul la acest spor și salariatul să lucreze efectiv în condițiile prescrise de lege.
Această din urmă cerință legiuitorul nu a reglementat-o prin Legea nr. 188/ 1999 privind statul funcționarilor publici (precum și ulterior intrării în vigoare a acesteia) deoarece nu a fost reglementat nivelul cuantumului acestor sporuri care sunt expres și limitativ prevăzute a fi acordate pentru funcționarii publici până la apariția legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici - lege care nu a intrat în vigoare până la această dată.
Prin urmare, în raport de prevederile legale în vigoare mai sus enunțate cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți pentru acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare este nefondată.
Cererea de chemare în garanție a Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, formulate de către pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului față de inexistența cadrului legislativ care să reglementeze dreptul reclamanților la acordarea sporurilor solicitate se reține ca fiind nefondată, atât sub aspectul excepțiilor invocate cât și pe fond.
Împotriva acestei sentințe civile, în termewn legal, au formulat recurs reclamanții, G, -, -, (), (), -, (), (), C, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeinicie, deoarece deși au solicitat acordarea suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, în baza art.31 din Legea 188/1999, în mod greșit se respinge acțiunea apreciindu-se fără argumente legale că nu ar fi obligatoriu ca toți funcționarii publici să beneficieze de toate cele patru componente ale salariului. Este greșită reținerea privind neexercitarea reglementării prin acte normative speciale, atât timp din chiar reglementarea în discuție rezultă care sunt componentele salariului, fără a se face trimitere la vreo lege specială care să le reglementeze în mod separat. Chiar și în ceea ce privește sporul de vechime, afirmația e pentru că în Codul Muncii, se stipulează acordarea sa, Legea 188/1999 grefându-se pe acest cod care reprezintă dreptul comun în materie.
Plata suplimentelor postului și treptei de salarizare a fost suspendate până la 31.12.2006, prin OUG 92/2004, art.44. Raportat la principiul egalității consfințit de art.16 al.1 Constituție, cum acest caz de suspendare a încetat, recurenții au apreciat că sunt îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale. Recunoașterea acordării acestor drepturi nu ar echivala cu crearea lor pe cale jurisprudențială, deoarece ele sunt prevăzute clar de Legea 188/1999.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Și-au întemeiat recursul pe art.3041Cod procedură civilă, art.31, 109 din Legea 188/1999 rep. art.38, 39, Lg.51/2003, art.20 din Legea nr.554/2004.
Intimata Agenția Națională pentru Protecția Mediului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele cuprinse în sentința civilă recurată.
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Curtea de Apel Bucureștis -a constatat legal sesizată și competentă material în soluționarea prezentului recurs, date fiind prev.art.3 cod pr.civ. și ale art.299 cod pr.civ. precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Verificând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, formulate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conf.art.3041cod pr.civ. Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.31 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată:
"1) Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul ia un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
2) Funcționarii publici beneficiază de prime și de alte drepturi salariale, în condițiile legii.
3) Salarizarea funcționarilor public se face i în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă, indubitabil, că ele consacră reguli generale privind salarizarea funcționarilor publici, dintre care, în cauză, interesează regula privind compunerea salariului la care au dreptul funcționarii publici pentru activitatea desfășurată și cea referitoare la stabilirea prin lege specială a salarizării funcționarilor publici.
Întrucât, art.31 din Legea nr.188/1999, republicată, pe de o parte, nu prevede valori ale elementelor care compun salariul funcționarului public, iar pe de altă parte, consacră principiul reglementării salarizării funcționarilor publici prin lege specială, concluzia esențială care se desprinde constă în aceea că acest text de lege nu stabilește în favoarea funcționarilor publici drepturi patrimoniale propriu zise, ci doar vocația de a obține un salariu compus din toate cele 4 elemente indicate de textul de lege.
Numai în măsura în care legea care reglementează salarizarea funcționarilor publici ar include în salariul la care au dreptul aceștia toate cele patru elemente indicate de art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, inclusiv modalitatea lor de calcul, s-ar putea susține întemeiat teza existenței unor drepturi patrimoniale propriu-zise, a căror încălcare i-ar îndreptăți pe funcționarii publici să solicite concursul forței coercitive a statului, prin promovarea unor acțiuni în justiție, ceea ce nu este cazul în speță,deoarece pentru perioada solicitată de recurenții reclamanți actele normative privind salarizarea funcționarilor publici nu au inclus suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în salariul la care au dreptul recurenții reclamanți din prezenta cauză.
De altfel, recurenții reclamanții nu justifică în nici un fel cum au stabilit valorile suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, indicate prin acțiune, în situația în care nu există nici un text de lege care să consacre aceste valori în privința acestor sporuri.
In condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a treptei de salarizare acordarea acestor drepturi eventuale ar presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținutexpresis verbiscă instanțele judecătorești _ nu-au competența să anuleze or să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ~ ce sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative" astfel că, nu au competența de a se substitui legiuitorului în privința acordării efective a unui drept eventual prevăzut de lege, dar care, evident, în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Totodată, trebuie precizat că, întrucât art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, stabilește doar o vocație a funcționarilor publici la obținerea unui salariu compus din toate cele 4 elemente indicate (care se transformă în drept patrimonial propriu-zis, doar în momentul concretizării sale în legea salarizării funcționarilor publici), nu prezintă relevanță faptul suspendării, în parte, a acestui text de lege.
De altfel, din analiza actelor normative speciale privind salarizarea funcționarilor publici rezultă că sporurile în discuție se acordă numai în anumite situații riguros reglementate de lege, dar în care nu se află recurenții reclamanți din prezenta cauză, nefăcându-se dovezi în acest sens.
De exemplu, OUG nr.92/2004 prevede la art.13 că "funcționarul public care exercită cu caracter temporar pe o perioadă mai mare de 30 de zile, în concluziile legii, o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici sau categoriei funcționarilor publici de conducere are dreptul la salariul de bază corespunzător funcției publice exercitate temporar, astfel cum este prevăzut în statul de funcții".
Deci, funcționarul public care s-a aflat în situația reglementată de art.13, a primit (sau trebuia să primească) drepturile salariale ale funcției sale, la care s-a adăugat suplimentul postului ocupat cu caracter temporar.
exemplu, dar pentru "suplimentul treptei de salarizare", este prevăzut în art.9 (2) teza ultimă din OUG nr.92/2004, conform căruia "dacă funcționarul public are un salariu de bază mai mare decât cel prevăzut la treapta 3 de salarizare, salariul de bază de care beneficiază după promovarea în gradul profesional se stabilește potrivit treptei de salarizare imediat superioare care asigură o creștere salarială".
În acest din urmă caz, funcționarul public beneficiază de "suplimentul corespunzător treptei de salarizare" despre care face vorbire Legea nr.188/1999.
Alte situații, în care funcționarii publici au beneficiat sau beneficiază de "suplimentul postului" sau de "suplimentul treptei de salarizare", se regăsesc atât în art.6 alin.3, 4 și 6 din OG nr.2/2006 cât și art.6 alin.3 și 4 din OG nr.6/2007.
Concluzia care se desprinde este în sensul că suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu sunt drepturi de care beneficiază toți funcționarii publici, ci drepturi care se acordă de autoritatea publică angajatoare și situația în care, în urma transferului, promovării ori a altor cazuri de modificare ale raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, acestora trebuie să li se asigure creșterea salarială prevăzută de lege.
Prin urmare, solicitarea recurenților reclamanți de obligare intimatei pârât să le plătească, sub forma unor sporuri permanente, suplimente salariale, care au fost reglementate pentru anumite situații și mai mult suplimente cuantificate de reclamanți, în sensul dorit de aceștia, este evident nelegală și netemeinică.
Pe cale de consecință, întrucât prevederile art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999, republicată, reglementează doar o vocație în privința obținerii suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, vocație care se materializează în cazuri expres prevăzute de legea specială de salarizare, în care nu se încadrează recurenții reclamanți din prezenta cauză, iar sentința civilă recurată este legală și temeinică, se va respinge recursul ca nefondat, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți, G, -, -, (), (), -, (), (), C, împotriva sentinței civile nr.18/13 01 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI T, intimat AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.HV
Tehnored./2 ex.
10.12.2009
Tribunalul Teleorman
Jud.fond.
Președinte:Grecu GheorgheJudecători:Grecu Gheorghe, Voicu Rodica, Hortolomei Victor
