Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 1665/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1665
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea a amânat pronunțarea cauzei la 1 aprilie 2009, 8 aprilie 2009 și apoi, pentru astăzi 15 aprilie 2009, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 9 octombrie 2008, reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, constatarea faptului că pârâtul și-a nesocotit obligațiile cuprinse în art. 46 din Acordul privind raporturile de serviciu încheiat cu reclamantul și obligarea pârâtului la îndeplinirea acestor obligații, sub sancțiunea plății de 10.000 de lei/zi cu titlu de daune cominatorii.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a învederat instanței că, potrivit art. 46 din Acordul invocat, "Pe perioada în care polițistul deține o funcție de conducere în Biroul Executiv Central, în comisiile de specialitate sau în birourile teritoriale sindicale și este salarizat de organizația sindicală, raportul de serviciu se suspendă.
Perioada suspendării în condițiile art. 1 constituie vechime în serviciu și în gradul profesional deținut.
La încetarea mandatului, polițistul va fi numit într-o funcție corespunzătoare gradului profesional deținut, care nu poate fi inferioară celei avute anterior suspendării.
Pe perioada suspendării în condițiile alin. 1 polițistul beneficiază de toate drepturile ce decurg din legislația specifică polițiștilor, cu excepția salarizării care se suportă de organizația sindicală".
Drepturile polițistului, astfel cum sunt acestea menționate în art. 28-40 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului și în Legea nr. 179/2004, au natură legală, în sensul că sunt stabilite de lege, că părțile nu pot afecta în niciun fel nici atributele acestora și nici limitele de exercitare a acestora și că în cadrul raportului juridic ce ia naștere în baza acestei situații juridice autorității publice îi incumbă obligația de a respecta drepturile menționate.
Acordul invocat nu face altceva decât să constate faptul că inclusiv polițiștii ce se află în ipotezele reglementate de art. 46 beneficiază de drepturile legalmente statuate.
Or, pârâtul nesocotește prevederile legale cuprinde în Legea privind statului polițistului și Legea nr. 179/2004, precum și prevederile administrative cuprinse în art. 46 din Acord.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 13 ianuarie 2009, pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, în raport de temeiul invocat al acțiunii, recte art. 76 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, precum și în raport de prevederile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care reclamantul nu a formulat o cerere în acest sens către pârât, la care să nu fi primit răspuns în termenul prevăzut de lege sau să fi primit un răspuns nemulțumitor. Întrucât reclamantul nu solicită anularea vreunui act administrativ, este evident că invocă un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri.
O mențiune generică referitoare la un presupus refuz de acordare a drepturilor stabilite de Legea nr. 360/2002 și Legea nr. 179/2004 nu este suficientă pentru a permite identificarea situațiilor concrete în care nu s-ar respectat de către pârât dispozițiile Acordului, fiind în imposibilitatea de a formula apărări pe fondul cauzei.
În ședința publică din data de 14 ianuarie 2009, reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR a formulat precizări ale cererii inițiale, individualizând drepturile obiect al acțiunii, identificate prin raportarea la următoarele acte normative:
- norma de hrană nr. 6 prevăzută în HG nr. 65/2003
- decontarea cheltuielilor de transport o dată pe an pentru efectuarea concediului de odihnă prevăzută în art. 5 din HG nr. 125/2003
- decontarea cazării în unitățile de cazare ale MIRA prevăzute în Ordinul MIRA nr. 538/2008
- drepturile de echipament prevăzute în Ordinul MIRA nr. 261/2007
- decontarea cheltuielilor de transport în situația deplasării în interes de serviciu prevăzută în HG nr. 1292/2003
- prima de concediu prevăzută în art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003
- încadrarea activității în condiții speciale de muncă (identice cu cele avute la momentul suspendării) pe perioada desfășurării activității în cadrul Sindicatului, astfel cum este prevăzut în art. 46 din Acordul privind raporturile de serviciu și cum sunt stabilite prin HG nr. 1822/2004 și Ordinul MIRA nr. 489/2005.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în ședința publică din data de 11 februarie 2009, pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și-a formulat poziția procesuală și pe fondul cauzei, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând cu precăderea excepția inadmisibilității acțiunii din perspectiva invocată de instanță din oficiu în ședința publică din data de 25 martie 2009, Curtea o apreciază ca întemeiată, pentru următoarele considerente:
1. Prima observație care se impune este aceea că, deși își fundamentează acțiunea, printre textele ce țin de fondul cauzei, pe prevederile art. 28 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, reclamantul formulează acțiunea în nume propriu, chiar dacă în interesul membrilor de sindicat cu funcții de conducere în cadrul organizațiilor sindicale, iar nu în numele membrilor de sindicat direct vizați, strict determinați ca persoane.
Astfel, potrivit disp. art. 28 mai sus menționat, "(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.
(2)În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor,fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată".
Or, de nicăieri din cuprinsul acțiunii nu reiese care sunt reclamanții pe care îi reprezintă Sindicatul, nici faptul că aceștia au cunoștință de formularea acțiunii de către sindicat în numele lor.
Este real că, potrivit acestui text, pentru formularea acestei acțiuni, sindicatul nu are nevoie de un mandat special din partea reclamanților, prin înscris sub semnătură legalizată, astfel cum impune regula generală consacrată de art. 68.pr.civ.
Aceasta nu înseamnă că Sindicatul nu trebuie să facă dovada faptului că reclamanții în numele cărora a formulat acțiunea au cunoștință de formularea prezentei acțiuni în numele lor, pentru a-și putea exprima manifestarea de voință. Numai în acest fel se poate acorda eficiență textul care prevede imperativ că acțiunea nu va putea fiintrodusă/continuată de sindicat dacă cel în cauză seopune/renunță la judecată.
Prin urmare, pentru a verifica admisibilitatea acțiunii (nu va putea fi introdusă de sindicat dacă cel în cauză se opune), este necesar a se face dovada că reclamanții avea cunoștință de formularea acestei acțiuni.
2. Trecând peste temeiul legal invocat de reclamant, Curtea observă că reclamantul, așa cum reiese din argumentarea pretențiilor sale, urmărește de fapt prin acțiune interpretarea și stabilirea sferei de aplicare a art. 46 din Acord la modul general, iar nu la situații concrete ale unor persoane determinate care sunt titularele drepturilor pretinse, nefiind întrunită astfel ipoteza normei legale cuprinsă în art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit căruia " Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Iar cum, așa cum s-a arătat, acțiunea nu a fost regulat formulată nici în considerarea calității de reprezentant legal, în considerarea art. 28 din Legea nr. 53/2004, nu este aplicabil nici acest text de excepție.
Acțiunea reclamantului, nefiind formulată în numele membrilor săi aflați în ipoteza vizată de obiectul acțiunii, nu urmărește realizarea unor drepturi ale acestora (cu individualizarea persoanelor, a perioadei pentru care se solicită, cu dovedirea încadrării în sfera de aplicare a art. 46 din Acord), ci urmărește clarificarea acestei chestiuni la modul general pentru ocupanții, prezenți și viitori, ai acestor funcții.
Or, în căderea instanței este să facă aplicarea și interpretarea legii la raporturi juridice concrete, să soluționeze situații litigioase concrete, iar nu să statueze cu titlu de interpretare la situații generale, colective.
În lumina acestor considerente, Curtea, apreciind ca întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, în raport de prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, va respinge în consecință prezenta acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul procesual ales la, în mun. B, Șoseaua B-P nr. 1A, Bucharest Business etaj 4, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în mun. B, nr. 1A, sector 1.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact.4 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
