Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1680/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1680
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.06.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Duican Doina
JUDECĂTOR 2: Bîcu Vasile
JUDECĂTOR 3: Cosma Carmen
GREFIER
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂE. ȘI DEZVOLTĂRI RURALE împotriva sentinței civile nr.32/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL LIBER AL CADRELOR TEHNICE DIN AGRICULTURĂ și cu intimata pârâtă DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, având în vedere că recurentul pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 12.11.2008, sub nr-, reclamantul SINDICATUL LIBER AL CADRELOR TEHNICE DIN AGRICULTUR Ǎ AL JUDEȚULUI Iac hemat în judecată pe pârâții DIRECȚIA PENTRU AGRICULTUR Ǎ ȘI DEZVOLTARE RURALA I și MINISTERUL AGRICULTURII, Ǎ ȘI DEZVOLTARII RURALE B, solicitând:
- să se constate că membrii săi sunt îndreptățiți la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător gradului, respectiv treptei de salarizare;
- obligarea pârâtului la plata acestor drepturi pentru perioada 01.01.2004 până la plata efectivă, precum și pentru viitor, actualizate la zi cu indicele de inflație pentru fiecare reclamant, corespunzător perioadei lucrate ca funcționar.
n motivarea cererii, reclamantul a arătat că membrii de sindicat afiliați, în calitate de funcționari publici sunt îndreptățiți, potrivit Legii nr.188/1999, la a se constata și a li se plăti drepturile solicitate prin cererea introductivă.
Exercitarea acestor drepturi, susține reclamantul, a fost suspendată numai până la data de 31 decembrie 2006, data de la care aceste drepturi au devenit active și trebuie să fii plătite
Mai mult decât atât, deși această suspendare este contrară dispozițiilor Codului muncii, totuși măsura suspendării nu afectează dreptul însuși ci numai exercitarea lui.
Cum drepturile invocate sunt prevăzute de lege, ele trebuie acordate, întrucât o normă legală odată reglementată trebuie să producă efecte juridice.
În sfârșit, se susține în cerere că sporurile salariale invocate reprezintă un drept de creanță, echivalente cu un bun, potrivit art.1 din Protocolul adițional la Convenție, iar neacordarea acestor drepturi duce la încălcarea acestor reglementări comunitare
Prin sentința civilă nr. 32 F/22.01.2009, Tribunalul Ialomițaa admis în parte cererea, a constatat că, începând cu data de 01.01.2004, membrii de sindicat afiliați reclamantului au dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, fiecare membru în parte, în funcție de timpul efectiv lucrat, a respins capătul 2 de cerere, privind plata acestor drepturi și a obligat pe pârâți în solidar, către reclamant la plata cheltuielilor de judecată de 3900 reprezentând onorariu de avocat.
În motivare, instanța de fond a arătat că potrivit dispozițiilor art.31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999, republicată, privind statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată aceștia au dreptul la un salariu compus printre altele și din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004-2006 prevederile referitoare la aceste două componente ale salariului funcționarilor publici au fost suspendate prin nr.OUG92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005 și prin nr.OUG 2/2006, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobata cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Începând cu anul 2007, potrivit nr.OG6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, suspendarea drepturilor mai sus arătate nu mai este reglementată.
În atare condiții și având în vedere această situație juridică, primul capăt de cerere formulat de reclamant cu privire la constatarea existenței drepturilor reclamate apare ca întemeiat, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu are la dispoziție o acțiune în realizarea drepturilor solicitate Temeiul juridic al admiterii acestui prim capăt de cerere se află în dispozițiile art.111 Cod procedură civilă, dispoziții cu care se completează Legea nr.188/1999, potrivit art.117 din acest act normativ, conform cărora partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept dacă nu poate cere realizarea acestui drept, precum și în principiul potrivit cu care o normă legală odată reglementată trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor ca acestea să aibă doar caracter formal
Tribunalul a constatat că reclamantul nu are la dispoziție o acțiune în realizare, motiv pentru care al doilea capăt de cerere, privind plata drepturilor salariale, apare ca neîntemeiat, pentru considerentele de mai jos:
Din alineatul 3 al art. 31 din Legea nr.188/1999, rezultă că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, al cărui proiect cade în sarcina Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, potrivit art.22 alin.1 lit. e din aceeași lege.
În lipsa acestei legi și până la intrarea în vigoare, salarizarea acestei categorii de personal se face în prezent potrivit nr.OG6/2007, așa după cum de altfel rezultă din titulatura acestora.
Cum în cuprinsul acestei ordonanțe nu sunt reglementate și definite suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drepturile pretinse de reclamant nu pot fi cuantificate și, prin urmare, ele nu pot fi calculate și plătite membrilor de sindicat afiliați, stabilirea lor la nivelul procentului de 25% pentru fiecare drept fiind arbitrar și fără suport legal
Tribunalul a reținut că nu este suficient ca aceste drepturi să fie cuprinse la modul general în Legea nr.188/1999, care de altfel este o lege organică, dacă ele nu au fost definite prin legea salarizării funcționarilor publici, așa cum prevede art. 3l alin.3 din Legea nr.-.
Cu alte cuvinte și în spiritul dispozițiilor art.4 din Legea nr.24/2000, privind normele de tehnică administrativă pentru elaborarea actelor normative, legea salarizării funcționarilor publici urmează să cuprind normele legale de punere în executare a dispozițiilor art.31 din Legea nr.188/1999
Acest lucru este posibil în tehnica legislativă, normele de executare intervenind în situațiile când actul normativ în temeiul căruia sunt emise nu reglementează în întregime domeniul legiferat și prevede în mod expres posibilitatea emiterii de acte subsecvente pentru lămurirea deplină a problematicii analizate în actul normativ de bază.
În această situație, întrucât lipsesc normele de aplicare care să creeze cadrul instituțional de acordare a celor două suplimente solicitate de reclamant, efectele juridice cu privire la plata acestor drepturi nu se produc.
De altfel, acordarea acestor drepturi pe cale judecătorească, în lipsa unor reglementări legale prin care aceste drepturi să fie definite, ar însemna ca instanța judecătorească să-și aroge drepturi de legiferare, încălcându-se astfel principiul separației puterilor în stat, consacrat de art.1 alin.4 din Constituția României, cât și prevederile art. 6l alin.1 din legea fundamentală, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării în temeiul acestor texte constituționale, Parlamentul și, prin delegare legislativă în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare general. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor fiind aceea de a realiza justiția, conform art.126 alin.1 din Constituie, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Precizarea făcută de reclamant că drepturile solicitate se cuantifică la nivelul a 25% din salariul de bază este arbitrară și nu are suport legal, întrucât, potrivit art.157 alin.2 din Codul muncii cu care se completează Legea nr.188/1999 cât și potrivit art.31 alin.3 din această ultimă lege, sistemul de salarizare al personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau majoritar de la bugetul de stat se stabilește prin lege cu consultarea sindicatului.
În cauză nu se poate invoca nici încălcarea art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
postului și suplimentul treptei de salarizare nu constituie un bun în înțelesul art.1 din acest Protocol, întrucât, pentru cele arătate mai sus, aceste pretenții nu au caracterul unei creanțe certe, lichide și exigibile.
De altfel, în practica o creanță invocată, pentru a avea valoarea unui bun în înțelesul art.1 din Protocol, trebuie să fie suficient stabilită pentru a apărea ca exigibilă.
Ori, atât timp cât această creanță nu poate fi determinată, în lipsa unor dispoziții legale, ea nu respectă condițiile de a fi considerată bun, în sensul art.1 din Protocol.
În aceeași jurisprudență O, s-a decis că atunci când un interes patrimonial în discuție ar părea că aparține categoriei juridice de,creanță", el nu poate fi considerat ca,valoare patrimonială" și implicit ca,speranță legitimă" decât dacă are o bază suficientă în dreptul intern, spre exemplu dacă existența sa este confirmată printr-o jurisprudență clară și concordantă a instanțelor naționale. Un drept ce face obiectul unei contestații în justiție nu poate fi considerat o speranță legitimă apărată de art.1 din Protocol.
În acest context, trebuie arătat că pretențiile solicitate de reclamant nu au a suficientă bază în dreptul intern, iar jurisprudența națională cu privire la aceste drepturi este contradictorie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, Ǎ ȘI DEZVOLTARII RURALE B arătând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.3 Cod de procedură civilă.
În mod greșit instanța a respins excepția necompetenței materiale a instanței reținând că;, o respinge ca neîntemeiată față de obiectul cererii dedusă judecății - drepturi bănești - obiect care atrage competența acestei instanțe."
Întrucât instanța de fond a argumentat soluția pe faptul că obiectul acțiunii nu vizează litigii privind actele administrative ci drepturi bănești, potrivit art.1 din Legea nr.188/1999 ,prezenta lege reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică centrală - denumite în continuare raporturi de serviciu." De aici reiese voința legiuitorului de a stabili un regim juridic unitar litigiilor privind raportul de serviciu al funcționarului public.
În acest sens, art.109 din legea menționată prevede:,cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită competența altor instanțe".
Astfel, conform prevederilor art.109 coroborate cu art. 3, alin.1 din Codul d e procedură civilă, raportat la dispozițiile art.1 din HG nr.8/2009, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al unui funcționar public cu o autoritate sau o instituție centrală sunt de competența secțiilor de contencios administrativ ale Curții de Apel, ca primă instanță.
Mai mult, potrivit regulii,locului" în organizarea administrației publice după care se stabilește competența materială a instanței, întrucât suntem în prezenta unui litigiu ce are ca obiect raportul de serviciu al unui funcționar public, coroborat cu faptul că una din pârâte este autoritate publică centrală, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3 pct. 1 pr. civ. și disp. art. 10 alin. 1 Legea 554/2004 raportat la art. 3 pct.1 pr. civ.
Art. 1 din nr.HG 8/2009 prevede că este organ de specialitate al administrației publice centrale cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, responsabil cu elaborarea, reglementarea și implementarea politicilor agricole comunitare și naționale și cu dezvoltarea, pe baze moderne, a domeniilor sale de activitate.
Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 și 8 Cod procedură.
Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit al acestuia în raport de pretențiile reclamanților.
Astfel, reclamanții au formulat cerere de chemare în judecată solicitând să se constate că sunt îndreptățiți la plata suplimentului postului de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător gradului, respectiv treptei de salarizare, la primul capăt de cerere și obligarea pârâtelor la plata acestor drepturi pentru perioada 01.01.2004 până la plata efectivă, precum și pe viitor, actualizate la zi cu indicele de inflație pentru fiecare reclamant, corespunzător perioadei lucrate ca funcționar.
Instanța de fond nu a luat în considerare capetele de cerere formulate de reclamanți, ci a concluzionat că cererea reclamanților este întemeiată numai cât privește constatarea existenței drepturilor solicitate de aceștia nu și în ceea ce privește realizarea acestor drepturi prin plata lor.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții nu au solicitat să se constate existența drepturilor solicitate, așa încât instanța a interpretat greșit cererea de chemare în judecată, schimbând natura și înțelesul ei, acordând ceea ce reclamanții nu au cerut.
De altfel, cum reiese din întâmpinarea depusă la obiectul cauzei în fond, nu a contestat niciodată existența dreptului și nici nu avea cum să-l conteste atât timp cât art. 31 alin. 1, lit. c și d din Legea 188/1999 reglementează acest drept,
Deși reclamanții solicită acordarea unui procent de 25% din salariul de bază ca supliment al postului și de 25% ca supliment corespunzător treptei de salarizare, nici o dispoziție legală specială privind salarizarea funcționarilor publici nu reglementează acest procent sau un altul.
De asemenea, nici Legea 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporurile solicitate de reclamanți.
În privința competenței materiale a primei instanțe, Curtea reține că potrivit art.109 din Legea nr. 188/1999:,cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită competența altor instanțe".
Având în vedere că membrii reclamantului își desfășoară efectiv activitatea în cadrul unei autorități publice locale, DIRECȚIA PENTRU AGRICULTUR Ǎ ȘI DEZVOLTARE RURALA I, în mod legal instanța de fond a reținut că este competentă să soluționeze cauza, într-un complet compus dintr-un judecător, ca o instanță de contencios administrativ.
Curtea mai reține că instanța de fond nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit al acestuia în raport de pretențiile reclamanților deoarece reclamantul a solicitat prin cererea introductivă, la primul capăt de cerere, ca instanța să constate că membrii reclamantului sunt beneficiarii celor două sporuri, capăt de cerere asupra căruia instanța de fond s-a pronunțat întocmai.
Pe fondul cauzei, potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată,Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
În același articol, la alineatul 3 se prevede,Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Curtea apreciază că dreptul având ca obiect suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu s-a născut deoarece:
- legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici nu a fost adoptată;
- Legea nr.188/1999 nu se prevede cuantumul în care se acordă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acesta urmând a fi stabilit prin legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Legea nr. 188/1999 stabilește doar o dispoziție de principiu în privința celor două suplimente, dar dreptul se va naște de-abia după ce se va stabili cuantumul celor două suplimente prin legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
De vreme ce nu putem vorbi de un drept câștigat, nu se poate aplica teoria drepturilor câștigate.
În lipsa unei legi speciale de salarizare, întreg articolul 31 al Legii nr. 188/1999 nu s-a putut aplica. Pentru a se putea acorda salariul funcționarilor publici, în fiecare an a fost emis un act normativ care stabilea nivelul salariilor. Astfel au fost emise Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționari1or publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, OG nr.6/2007 și OG nr.9/2008. În lipsa unei legi a salarizării, salariile funcționarilor publici au fost acordate după aceste acte normative, care nu prevăd și suplimentele solicitate de reclamanți, astfel încât drepturile acestora nu sunt născute.
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
În privința celuilalt motiv de recurs invocat, Curtea reține că instanța de fond nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit al acestuia în raport de pretențiile reclamanților deoarece reclamantul a solicitat prin cererea introductivă, la primul capăt de cerere, ca instanța să constate că membrii reclamantului sunt beneficiarii celor două sporuri, capăt de cerere asupra căruia instanța de fond s-a pronunțat întocmai.
Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, a art. 3041și 312 proc. civ. Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentință civilă recurată în sensul ă va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul pârât MINISTERUL AGRICULTURII, PĂE. ȘI DEZVOLTĂRI RURALE cu sediul în B,-, sector 3 împotriva sentinței civile nr. 32/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL LIBER AL CADRELOR TEHNICE DIN AGRICULTURĂ cu sediul în S,-, județul I și intimata pârâtă DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ I cu sediul în S,-, județul
Modifică în tot sentință civilă recurată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,22.06.2009.
PREȘEDINTE JUDEC Ǎ TOR JUDEC ǍTOR
- - - - - --
Tribunalul Ialomița GREFIER
Secția Civilă
Jud. fond
Red. jud. /2 ex./21.07.2009
Președinte:Duican DoinaJudecători:Duican Doina, Bîcu Vasile, Cosma Carmen
