Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 177/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.177/CA
Ședința publică din 29 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă - - domiciliată în Nord,-, jud. C, împotrivaSentinței civilenr.6/06.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ - cu sediul în C,-, jud.C, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă recurenta reclamantă, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei conform chitanței seria - nr.-/24.03.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul de registratură din partea intimatei pârâte întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nerespectarea dispozițiilor art. 3021alin.1 Cod procedură civilă.
Curtea, comunică recurentei reclamante un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimata pârâtă.
Recurenta reclamantă, învederează instanței că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării formulată de intimata pârâtă.
Pentru ca recurenta reclamantă să ia cunoștință de conținutul întâmpinării, Curtea lasă dosarul la a doua strigare a cauzei.
La cea de a doua strigare a cauzei se prezintă recurenta reclamantă, lipsind intimata pârâtă.
Curtea, acordă cuvântul recurentei reclamante asupra excepției nulității recursului invocată de intimata pârâtă pe calea întâmpinării și asupra recursului.
Având cuvântul recurenta reclamantă cu privire la excepția nulității recursului, arată că lasă la aprecierea instanței și pe fond solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios-administrativ de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Secției civile a Tribunalului Constanța reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Constanțaa solicitat anularea Deciziei nr.849/11.07.2006 și stabilirea drepturilor cuvenite potrivit art.1 alin.1 și art.3 alin.1 din Decretul-lege nr.118/1990 republicat.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 02.03. 1949, fost strămutată în județul B împreună cu părinții, ca urmare a Decretului nr.83/1949.
În susținerea cererii reclamanta a depus înscrisuri: decizia nr.849/2006, adresa nr.4484/1991 emisă de Ministerul Justiției și acte de stare civilă.
Prin Încheierea din 19.09.2008 instanța sesizată a calificat litigiul dedus judecății ca fiind de contencios administrativ conform art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 și a dispus înaintarea dosarului la instanța competentă.
Cauza a fost înregistrată sub nr- la secția de contencios administrativ a tribunalului.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei procedurii prealabile dedusă din dispozițiilor art.109 alin.2 din Codul d e procedură civilă coroborat cu art.7 din Legea nr.554/2004, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
La data de 11.11.2008 pârâta a precizat că prin HG nr.1318/14.10.2008 direcțiile de muncă și protecție socială județene s-au reorganizat în Direcții de Muncă și Socială județene, instituții cu personalitate juridică.
Prin Sentința civilă nr.4/06 ianuarie 2009 Tribunalul Constanțaa admis excepția lipsei procedurii prealabile și a respins acțiunea reclamantei pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul, examinând cu prioritate excepția dedusă judecății, în considerarea art.137 din Codul d e procedură civilă, a reținut că, în speță, reclamanta a sesizat instanța cu soluționarea cererii având ca obiect anularea Deciziei nr.849/2006 emisă de pârâtă, fără ca în prealabil să formuleze plângerea administrativă reglementată în mod imperativ de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 modificată și completată prin Legea nr.262/2007 care prevede ca o condiție obligatorie, anterior introducerii acțiunii la instanța de contencios administrativ, parcurgerea procedurii prealabile administrative, urmărindu-se astfel evitarea unor litigii, prin posibilitatea acordată emitentului de a-l revoca, dacă va considera că este nelegal și încă nu a intrat în circuitul civil, iar pentru destinatarul actului de a aprecia, după ce primește răspuns de la autoritatea publică respectivă, dacă se mai impune promovarea unei acțiuni în justiție.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că deși a depus, la dosarul instanței de fond, toate actele doveditoare că este fiica lui și și cu acte oficiale eliberate de organele competente, a făcut dovada persecuțiilor la care a fost supusă și a motivelor de ordin politic, care au condus la aplicarea măsurii domiciliului obligatoriu, instanța de fond i-a respins cererea.
Învederează că fratele și sora sa beneficiază de prevederile Legii nr-, depunând în acest sens acte doveditoare.
Intimatul pârât, legal citat, a depus întâmpinare prin care invocat excepția nulității recursului, întrucât recurenta reclamantă nu a indicat expres motivele de casare sau de modificare, fiind incidente dispozițiile art.3021din Codul d e procedură civilă.
Excepția nulității recursului pentru nemotivare urmează să fie respinsă întrucât reclamanta, fără a avea pregătire juridică, deși nu a indicat în concret motivele de nelegalitate ale hotărârii, cu încadrarea acestora în drept, a arătat considerentele pentru care a apreciat că în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea de către prima instanță.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii dar și potrivit art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată căeste nefondatpentru următoarele considerente:
Potrivit art. 52 (1) din Constituția României persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei, iar potrivit alin. 2 din legea fundamentală condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.
Exercitarea acestui drept fundamental este reglementată prin Legea 554/2004, care, prin art. 7, instituie o procedură prealabilă sesizării instanței, potrivit căreia înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia (alin.1).
De asemenea, potrivit art. 109 alin. 2 din pr.civilă în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că procedura prealabilă este imperativă astfel că anterior formulării cererii de chemare în judecată pentru anularea actului administrativ reclamanta avea obligația de a solicita emitentului actului revocarea acestuia, dovada efectuării procedurii prealabile urmând să fie anexată la cererea de chemare în judecată.
Așadar procedura prealabilă se constituie într-un,fine de neprimire", neîndeplinirea acesteia având drept consecință inadmisibilitatea acțiunii.
Or, reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată cu încălcarea condițiilor prevăzute în legea organică de exercitare a dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, astfel că în mod corect prima instanță a hotărât respingerea acțiunii.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în contencios administrativformulat de recurenta reclamantă - domiciliată în Nord,-, județul C, împotriva Sentinței civile nr.6/06.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ C - cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud. fond:
tehnoredactat dec.jud.- /2 ex.
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
