Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 183/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 183/
Ședința publică din 24 Februarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ () H, cu sediul în M C- județul H, împotriva sentinței civile nr.2682/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art.17 al Legii nr.146/1997, recurenta solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2682 din 20 noiembrie 2008, Tribunalul Harghitaa admis acțiunea înaintată de reclamanta - în contradictoriu cu M: H - Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 și a anulat Decizia nr. 251 din 30 mai 2008 emisă de pârâtă, stabilind că reclamanta beneficiază de dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. "d" din Decretul-lege nr. 118/1990 pe perioada 30 iulie 1952 - 31 decembrie 1958, începând cu 1 iunie 2008.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, văzând în special actele de la filele 7 și 9 dosar fond, a reținut că statutul de chiabur a fost dobândit de familia reclamantei încă din 1952 și că această stare a continuat, fără intermitențe, până în 1958 când a început organizarea întovărășirilor agricole.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de pârâta Direcția de Muncă și Socială H care a solicitat menținerea Deciziei nr. 251/2008, deoarece aceasta s-a bazat pe actele de la dosar. Astfel, s-a învederat că domiciliul obligatoriu al familiei reclamantei s-a stabilit de pe urma calității de chiabur al soțului iar din referatele eliberate de Arhivele Naționale - Direcția județeană H, rezultă că se propune trecerea pe lista chiaburilor la data de 30 iulie 1952 și 30 iulie 1958, subliniindu-se că potrivit adresei nr. 73/2008, numitul nu figurează ca și chiabur în anii 1950, 1951 și 1953-1957.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă instanța constată că recursul este fondat.
Nu se contestă aspectele legate de apartenența reclamantei la familia în cadrul căreia a fost declarat chiabur, ci perioadele în care a avut acest statut și pentru care se cuvine acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Actele de la filele 7 și 9 dosar, sunt depuse în limba maghiară și nu s-a atașat o traducere oficială a acestora la dosar. Din actele aflate la filele 6 și 8 dosar, acte traduse, rezultă că numitul a fost propus să treacă pe lista chiaburilor la data de 30 iulie1952, iar din actul de la fila 8 dosar, precizându-se că a cumpărat proprietăți în anul 1957, în totalitate mai mult de 1,00 ha și angajează forța de muncă străină mai mult de 70 de zile anual, a fost din nou propus să treacă pe lista chiaburilor la 30 iulie1958.
Aceste două documente se coroborează cu actul emis de o autoritate și anume - Arhivele Naționale - Direcția Județeană H - din care rezultă că se eliberează copiile xerox de pe referatele chiaburului din comuna, sat I, din anii 1952 și 1958 (acestea fiind referatele de la filele 6 și 8) cu mențiunea că în evidențele cu chiaburi din anii 1950, 1951 și 1953-1957 numitulnu figurează.
Declarațiile extrajudiciare de martori nu trebuiau luate în considerare de instanța de fond, câtă vreme din acte oficiale rezulta situația numitului, tatăl reclamantei, în perioada indicată.
Instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a textului legal care permite orice mijloc de probă prevăzut de lege pentru dovedirea situațiilor prevăzute de art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 actualizat. În textul art. 8 din acest act normativ se prevede că dovedirea se face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în carenu este posibil,cu orice mijloc de probă prevăzut de lege. În cazul dedus judecății, existau acte oficiale peste care este inadmisibilă proba testimonială, în condițiile în care din act oficial rezultă că în perioada anilor 1950, 1951 și 1953-1957 tatăl reclamantei nu figurează în lista cu chiaburi. Este evident că aceste liste existau în arhive, dar persoana indicată nu se regăsește în ele, prin urmare, nu avea acest statut în anii respectivi. Nefiind vorba de o lipsă a evidențelor oficiale, instanța nu poate da eficiență probelor testimoniale care acoperă aceeași perioadă la care se face referire în acte oficiale.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul și va modifica hotărârea atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei și va menține Decizia nr. 251/2008 emisă de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Socială H, împotriva sentinței civile nr. 2682 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta -, menținând Decizia nr. 215 din 30 mai 2008, emisă de pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond: Sz.
-23.03.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
