Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 1872/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1872
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.05.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții, (), și, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că, pentru acest termen, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a depus la dosar întâmpinare.
Se mai învederează instanței faptul că reclamanții au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curteaconstată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la 18.02.2009, reclamanții, (), și, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, obligarea pârâtei la plata drepturilor de natură salarială reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător faptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază conform art.31 al.1 lit.c și din legea 188/1999, actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului fiecăruia dintre reclamanți până la data plății efective, și pentru viitor, și daunele interese aferente potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii.
În motivarea în fapt a cererii reclamanții au arătat că au avut calitatea de funcționari publici în cadrul Ministerului Justiției, iar potrivit dispozițiilor art.31 al.1 lit.c și d din legea 188/1999, astfel cum a fost modificat prin art. 13 Titlul III al.2 din Legea 161/2003 pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Drepturile prevăzute de art.31 al.1 lit.c și d din legea 188/1999 republicată, au fost suspendate până la 31.XII.2006 prin art.44 din OUG 92/2004 și art.48 din OG 2/2006 aprobată prin Legea 417/2006.
Susțin reclamanții că suspendarea acestor drepturi prin norma invocată, contravine dispozițiilor art.38 și 39 al.1 lit.d din Legea 53/2003 care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile care le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitatea de șanse și tratament.
Conform dispozițiilor art.117 din Legea 188/1999 dispozițiile acesteia se completează cu prevederile legislației muncii precum și cu reglementările de drept comun în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Astfel reclamanții apreciază că suspendarea dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu s-a realizat, fiind lovită de nulitate, ci s-a realizat doar suspendarea obligației corelative.
Totodată, aplicarea art.44 din OUG 92/2004 și art.48 din OG 2/2006, prin care a fost suspendată plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece acest drept nu a fost restrâns ci îngrădit, atingând însăși esența dreptului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și din Legea nr.188/1999, modificată și republicată.
În dovedirea cererii reclamanții au depus la dosar practică juridică, copia carnetelor de muncă, dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că aplicarea dispozițiilor art.31 alin.1 din legea 188/1999, s-a suspendat succesiv, rațiunea suspendării acestora rezidând tocmai din imposibilitatea acordării pentru perioada în care a operat suspendarea suplimentului postului și cel corespunzător treptei de salarizare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii deduse judecății și de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.29 alin.1 lit.c și din Legea 188/1999, (devenit art.31 în forma republicată în anul 2007) pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
Prin dispozițiile OUG 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată prin Legea 76/2005 și prin OG 2/2006, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată prin Legea nr.417/2006, s-a dispus suspendarea prevederilor referitoare la suplinitul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Conform art.3 din OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se aprobă funcționarilor publici în anul 2007 "gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite":
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale, în condițiile în care nu se poate aprecia asupra existenței unei baze legale pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului, Curtea reține că acordarea acestor drepturi presupune stabilirea unor criterii în conformitate cu care să se poată stabili modalitatea de acordare a acestor drepturi.
Ori, stabilirea acestor criterii nu poate fi realizată decât prin emiterea unui act normativ de către legiuitor, ori prin adoptarea unor hotărâri de guvern în executarea dispozițiilor art.29 alin.1 lit.c și din Legea 188/1999.
Această concluzie se desprinde din Decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale prin care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerându-le discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în sensul că nu au competența de a se substituii legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege care însă nu poate fi exercitat efectiv.
În considerarea celor reținute anterior, având în vedere calitatea de funcționari publici a reclamanților, față de dispozițiile legale menționate, Curtea va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanții, (), și, prin mandatar, cu domiciliul ales în B Calea nr.141B, sector 6 în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 5 mai 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored./4 ex.
20.05.2009
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
