Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1948/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1948
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
-- - - Judecător
Grefier -
XXXXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 18 2008, privind recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, împotriva sentinței nr. 250 din data de 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 18 2008, au fost consemnate într-o încheiere separată, care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 250 din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olts -a dmis excepția invocată de Instituția Prefectului Județului O - Comisia pentru aplicarea Legii nr.290/2003, și s-a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia.
S-a admis contestația formulată de petenta C împotriva Ordinului 565/2007 emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul de aplicare a Legii nr. 290/2003, act care a fost anulat și s-a admis cererea petentei privind obligarea intimatei la acordarea de despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile în suprafață de 2160 mp teren construcții, curte și grădină, o casă din cărămidă acoperită cu șindrilă compusă din 4 camere, hol și bucătărie, un grajd din cărămidă acoperit cu șindrilă cu trei încăperi situat în orașul,- și un imobil compus din 1932 mp teren construcții, curte și grădină împreună cu o casă de locuit construită din chirpici, acoperită cu tablă, având trei camere, bucătărie, balcon și pivniță, situată în cartierul din orașul, suprafața de 10 ha teren arabil și 1 ha vie nobilă, deținute în.
În considerentele sentinței s-a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Instituția Prefectului Județului O - Comisia județeană O pentru aplicarea Legii nr.290/2003, că este întemeiată deoarece dispozițiile art. 8 alin(3) din Legea nr. 290/2003,privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în, de Nord și, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1944"prevăd că:" Hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul."
Raportat la aceste prevederi legale, s-a constatat că este evident faptul că intimata Instituția Prefectului Județului O - Comisia județeană O pentru aplicarea Legii nr.290/2003 nu are calitatea procesuală pasivă în cauză.
Referitor la fondul cauzei, s-a apreciat că din înscrisurilor depuse la dosar, a declarațiilor autentice ale martorelor și, rezultă că părinții soțului reclamantei - C și C -, au fost deportați în luna martie 1944 din orașul URSS și stabiliți în orașul C, iar soțul reclamantei a fost deportat odată cu părinții săi și stabilit în aceeași localitate, iar ulterior prin căsătorie s-a stabilit în orașul C, decedând apoi la 20 2003 și având cu unic moștenitor pe soția sa, C -reclamanta din cauza de față.
Cum reclamanta nu a avut copii cu soțul său C, nu s-a constat că nu ar avea calitatea de moștenitoare a socrilor săi, C și, așa cum nejustificat a afirmat Instituția Prefectului județului
S-a mai reținut - potrivit cererii petentului C, a declarației sale notariale și a declarațiilor numitelor și, autentificate de notar-, că autorii lui C au avut un imobil în suprafață de 2160 mp teren compus din o casă din cărămidă acoperită cu șindrilă compusă din 4 camere, hol și bucătărie, un grajd din cărămidă, acoperit cu șindrilă cu trei încăperi situat în orașul,- și o un imobil compus din 1932 mp teren construcții, curte și grădină împreună cu o casă de locuit construită din chirpici, acoperită cu tablă, având trei camere, bucătărie, balcon și pivniță, situată în cartierul din orașul, suprafața de 10 ha teren arabil și 1 ha vie nobilă, bunuri care au rămas acolo la data deportării lor.
Cum reclamanta a făcut dovada că a trimis o scrisoare primarului orașului din Republica M la care nu a primit nici un răspuns și cum este moștenitoarea defunctului C, potrivit certificatului de moștenitor nr.406 din 10 noiembrie 2003, prin acest demers al său s-a apreciat ca fiind îndeplinită cerința prevăzută de HG nr. 1120/2006 - ce aprobă normele metodologice ale legii, pentru a face dovada proprietății bunurilor imobile deținute de defuncții C și în, cu declarații autentificate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că în cauză nu au fost respectate dispoz. art. 2 alin. 4 teza I-a din HG nr. 1120/2006, respectiv nu au fost depuse acte doveditoare, certificate de autorități, din care să rezulte că autorii lui C au avut calitatea de refugiați sau deportați și nici acte doveditoare cu privire la bunurile proprietatea lor.
A mai susținut că posibilitatea dovedirii bunurilor cu martori este admisibilă numai în situația imposibilității de a procura înscrisuri în urma efectuării unor demersuri la organele abilitate.
Intimata reclamantă Cad epus întâmpinare solicitând respingerea recursului, cu motivarea că a depus la dosar toate înscrisurile care fac dovada atât a calității de deportat a soțului său cât și a autorilor acestora, precum și a celorlalte aspecte invocate de recurentă.
Examinând sentința în raport de criticile invocate,de legislația aplicabilă în cauză și de starea de fapt, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Acțiunea introductivă vizează refuzul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a- acordata reclamantei, în calitate de moștenitoare a soțului său C, drepturile prevăzute de Legea nr. 290/2003.
Din actele depuse la dosar, respectiv copia emisă de Direcția Județeană Oa A rhivelor Naționale, rezultă că autorii soțului reclamantei- C și C - figurează în registrul de refugiați din pe anul 1944, iar din extrasul emis de aceeași instituție rezultă că soțul reclamantei C (care în anul 1944 avea vârsta de 14 ani) a avut înainte de evacuare domiciliul în localitatea și a fost plasat în localitatea
Cum domiciliul unui minor nu poate fi decât la domiciliul părinților săi, rezultă că și aceștia din urmă în anul 1944 au fost evacuați din loc. și plasați apoi tot în loc.
Din certificatele de moștenitor nr. 406/2003 și 323/2007 rezultă că soțul reclamantei - C este unicul moștenitor al defuncților C și, iar reclamanta în calitate de soție supraviețuitoare a acceptat succesiunea lui C.
Prin urmare, susținerea recurentei că nu s-a dovedit calitatea de refugiați sau deportați ai defuncților C și este nefondată față de înscrisurile mai sus arătate.
În ceea ce privește dreptul de proprietate asupra bunurilor cu privire la care s-au solicitat despăgubiri, dovada a fost făcută conform dispoz. art. 2 alin.2 din HG nr. 1120/2006- privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare- în sensul că beneficiarul legii nr. 290/2003 -C a dat declarație pe propria răspundere cu privire la bunurile a căror compensare sau despăgubire solicită iar în lipsa unor înscrisuri doveditoare, declarația celui îndreptățit a fost însoțită de declarațiile autentificate a doi martori.
Astfel, susținerea recurentei că în cazul reclamantei nu sunt aplicabile dispoz. art. 2 alin. 4 din actul normativ mai sus arătat nu este fondată atâta timp cât reclamanta a depus dovezi privind corespondența cu Primăria Orașului din Republica M, de la care nu a primit nici un răspuns, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 2 alin. 5 din lege.
În consecință, față de cele expuse Curtea apreciază că sentința instanței de fond este temeinică și legală, că toate motivele invocate sunt nefondate, astfel că în baza art. 312 Cod pr. civilă se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, împotriva sentinței nr. 250 din data de 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.T
Ex.2//28.10.2008
Jud. fond V, S
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Sanda Lungu
