Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 2163/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2163
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 2 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Radu Ionel
JUDECĂTOR 2: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR 3: Bîcu
GREFIER:
*************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentii - reclamanti, -, -, HG, -, P -, -, și de recurenții intervenienți G -, C, -, )., (), -, -, -, EN., A, IA, OG, G, () -, -, -, și împotriva sentinței civile nr. 1564 din data de 29.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr. -, in contradictoriu cu intimatele - pârâte CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE
La apelul nominal făcut in ședință publică au răspuns recurenții reclamanți și recurenții intervenienți reprezentați convențional de recurenta - reclamantă Hancia, lipsind intimatele - pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că au fost restituite la dosar dovezile de comunicare a citațiilor cu recurenții intervenienți, G și.
Recurenta - reclamantă Hancia, având cuvântul, solicită Curții a lua act că procedura de citare cu cele trei părți este acoperită prin prezenta reprezentantului convențional.
Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea constată cauza in stare de judecată, acordând cuvântul in susținerea motivelor de recurs.
Recurenții - reclamanți și intervenienti, prin reprezentant solicită admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentinței atacate iar pe fond a se admite cererea privind acordarea sporului de confidențialitate a sporului de stabilitate și fidelitate, a sporului de suprasolicitare neuropsihică și stres, a sporului de condiții vătămătoare, a sporului de calculator.
Arată că instanța de fond in mod nelegal și nemotivat, fără cercetarea fondului a respins acțiunea formulată, motiv de casare prevăzut de art 312 alin 3. raportat la dispozițiiile art 304 ind 1.
Mai arată că in mod greșit instanța de fond a arătat că potrivit Curții Constituționale nu are competenta de a adăuga la lege, in fapt prin acțiune solicitandu-se a constata existenta unor drepturi stabilite prin lege.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1564/29.10.2008, Tribunalul Călărașia admis excepția lipsei calității procesuale pasive a CASEI NAȚIONALE DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, a respins acțiunea formulată împotriva cesteia pentru lipsa calității procesuale pasive și a respins acțiunea și cererea de intervenție formulate împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
În motivare, prima instanță a arătat că reclamanții nu au fost și nu sunt salariați ai pârâtei, astfel că nu pot pretinde drepturi bănești de la pârâtă, cu atât mai mult cu cât nu are calitate de ordonator de credite privind drepturile salariale ale angajaților caselor teritoriale de pensii conform prevederilor HG nr. 13/2004, motiv pentru care urmează a admite excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocată de pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul pârâtei C, motiv pentru care le sunt aplicabile dispozițiile Legii. nr. 188/99R.
Conform acestor dispoziții legale, drepturile salariale cuvenite funcționarilor publici sunt cele prevăzute în mod expres în lege. În lipsa unei legi care să uniformizeze salarizarea funcționarilor publici la nivel național, drepturile acestora au fost acordate în baza unor dispoziții normative cu aplicabilitate anuală (OG 2/2006, OG 6/2007 și OG 9/2008) prin care au fost aduse completări reglementărilor privind salarizarea prevăzută cu valoare de principiu în Legea nr. 188/1999.
Este de observat că toate drepturile salariale au fost lăsate la aprecierea legiuitorului în ce privește această categorie de salariați astfel că stabilirea lor în raport de actele normative care le reglementează este o atribuție exclusivă a angajatorului și nu a instanței de judecată.
În cazul în speță s-a constatat că reclamanții nu au beneficiat de sporurile solicitate prin prezenta acțiune, întrucât nu sunt prevăzute în Legea nr. 188/99R și nici în OG 2/2006, OG 6/2007 și OG 9/2008.
Aceste reglementări ulterioare stabilesc anumite categorii de sporuri și alte drepturi salariale cuvenite funcționarilor publici în condițiile stabilite.
Reclamanții au invocat ca temei de drept pentru acordarea sporurilor art.3 lit. f,c,d și e și art.31 din Legea nr.188/99, art.2 și 8 din HG nr. 281/1993.
Invocarea art.3 din Legea nr. 188/99R care reglementează principiile care stau la baza funcției publice nu are nici o relevanță și nu poate duce Ia acordarea unor drepturi care nu sunt prevăzute expres de lege. De asemenea, HG nr. 81/1993 reglementează salariile personalului din unitățile bugetare, iar la art.8 lit. b face referire la un spor de până la 15% pentru activitățile care solicită o încordare psihică foarte mare.
Sunt enumerate expres categoriile de personal care pot beneficia de sporuri, însă nu regăsim în această enumerare categoria reclamanților. De asemenea, se prevede că mărimea concretă și condițiile de acordare se stabilesc de ministere, instituții centrale și locale ale administrațiilor publice, cu consultarea sindicatelor și avizul Ministerului Muncii și al Ministerului Finanțelor.
Dacă s-ar accepta ideea că drepturile prevăzute de legiuitor în considerarea unor activități specifice se pot acorda tuturor funcționarilor publici indiferent de domeniul în care își desfășoară activitatea, atunci ar fi trebuit să se stipuleze expres în lege acest fapt.
Însă acordarea unor sporuri în considerarea specificului unui domeniu de activitate sau chiar al unei activități este un atribut lăsat exclusiv la aprecierea legiuitorului, nefiind obligatorie acordarea acestor drepturi și pentru alte categorii de funcționari publici.
Astfel, în mod nelegal reclamanții au făcut asocierea cu funcționarii publici din domeniul statisticii care beneficiază de spor de stabilitate și fidelitate în temeiul Legii nr.433/2004.
Referitor la sporurile de stabilitate, fidelitate, calculator, toxicitate și stres s-a constatat că acestea nu se regăsesc printre sporurile reglementate de dispozițiile normative sus arătate, motiv pentru care nu pot fi acordate reclamanților, pentru simplul considerent că alte categorii de funcționari publici beneficiază de plata acestora.
În ce privește sporul de confidențialitate s-a constatat că este reglementat de art. 15 din OG. nr. 2/2006, dar și de OG nr. 6/2007 însă este acordat numai funcționarilor publici ce fac parte din structurile centrale enumerate limitativ în textul de lege și nu poate fi extins și Ia alte categorii de funcționari.
Cât privește sporul pentru condiții vătămătoare de până la 10% din salariul de bază, acesta se acordă funcționarilor publici în baza art. 16 din OG.2/2006 și OG 6/2007 prin actul administrativ al ordonatorului de credite cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat în condițiile legii. Categoria de funcționari publici, cuantumul sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite.
Cu alte cuvinte, instanța nu se poate substitui voinței legiuitorului și angajatorului și nu poate acorda direct drepturi salariale care nu au fost prevăzute pentru reclamanți.
Deoarece reclamanții nu sunt enumerați printre categoriile de funcționari publici care beneficiază în mod expres de acordarea acestor sporuri nu pot fi aplicate dispozițiile art. 31 alin.2 din Legea nr. 188/99, întrucât acest text de lege prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii ceea ce înseamnă că aceste drepturi trebuie prevăzute expres în lege. Același art.31 al.3 prevede că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Mai mult, potrivit art.3 din OG nr.6/2007 cu modificările și completările ulterioare, gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Așadar, funcționarii publici au un statut legal, și nu contractual, iar drepturile lor salariale, potrivit art.31 alin.3 din Legea nr. 188/99R se realizează în conformitate cu dispozițiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare.
Rezultă că sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi decât cele prevăzute în sistemul de salarizare, aprobat prin lege, specific acestei categorii profesionale.
Însă, sistemul de salarizare a funcționarilor publici reglementat de dispozițiile OUG nr.92/2004 (pentru anii 2004-2005), OG nr.2/2006 (pentru anul 2006) OG nr.6/2007 ( pentru anul 2007) și OG.9/2008 nu a prevăzut acordarea sporurilor solicitate de reclamanți prin prezenta acțiune.
Ca atare, acordarea unor sporuri salariale, neprevăzute de lege, nu este compatibilă cu statutul și sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici.
Cât privește cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienți, funcționari publici în cadrul pârâtei Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi și Asigurări Sociale, tribunalul respins-o pentru aceleași considerente pentru care a respins și cererea formulată de reclamanți.
A interpreta astfel dispozițiile legale ce prevăd aceste drepturi înseamnă a adăuga la lege, ceea ce nu este admisibil în condițiile în care instanța aplică legea în vigoare și nu are abilitatea de a modifica /completa dispozițiile acesteia.
În mod constant Curtea Constituțională a stabilit că instanțele de judecată nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu înscrisuri nou create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și intervenienții arătând hotărârea primei instanțe este nelegală, întrucât instanța de fond a soluționat cauza fără a se raporta Ia dispozițiile legale invocate ca temei de drept de către reclamanți, precum și fără a cerceta temeinicia pretențiilor deduse judecății prin raportare la probele administrate în cauză, inclusiv practica judiciară, hotărârea fiind dată fără cercetarea fondului cauzei și cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, instanța de fond nu a motivat de ce a respins cererea noastră privind recunoașterea drepturilor salariale pretinse. Ori, fundamentul Legii 554/2004 a contenciosului administrativ îl constituie tocmai recunoașterea unui drept prevăzut de lege, în speță, chiar drepturile pretinse de noi în cauza ce formează obiectul prezentului dosar.
Conform art. 4 din Legea 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, judecătorii sunt obligați ca prin întreaga lor activitate, să asigure supremația legii, să respecte drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii și să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților Ia procedurile juridice indiferent de calitatea acestora. De asemenea judecătorii nu pot refuza pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.
Din conținutul sentinței recurate, raportat Ia actele depuse Ia dosar, inclusiv hotărâri judecătorești, rezultă fără nici un dubiu că nu au fost respectate cu bună știință dispozițiile art. 4 din Legea 303/2004, republicată, ceea ce poate denota rea intenție din partea completului de judecată.
Instanța de fond s-a mulțumit doar să susțină lipsa unor prevederi exprese și în mod total greșit să invoce o așa zisă adăugare Ia lege.
Așa cum s-a arătat în acțiunea principală, aceste obligații sunt prevăzute de lege, instanța de fond ignorând aceste temeiuri de drept și invocând faptul că instanța nu se poate substitui voinței legiuitorului și angajatorului și nu poate acorda direct drepturi salariale care afirmă instanța nu au fost prevăzute.
Mai mult, instanța de fond se raportează Ia sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici care de altfel nici până în momentul de față nu a fost legiferat.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul Ia un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv așa, decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr auzite, adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat.
Astfel, art.6 impune Tribunalului obligația de a proceda Ia o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (Hotărârea din 28.09.2005 în cauza Virgil lonescu împotriva României, paragraf 44; Hotărârea din 19.04.1994 în cauza Van de împotriva Olandei, paragraf 59; Hotărârea din 21.03.2000 în cauza Dulaurans împotriva Franței, paragraf 33).
Prin urmare, soluționarea unei acțiuni prin raportare Ia alte dispoziții legale decât cele invocate de noi ca temei de drept, precum și lipsa unei cercetări temeinice a pretențiilor deduse judecății prin raportare Ia probele administrate în cauză, reprezintă o necercetare a fondului cauzei, împrejurare ce atrage aplicarea prevederilor art. 312 alin. 5.proc.civ.( Decizia Civilă nr. 306 /27.02.2008 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr-).
Referitor la celelalte motive de recurs invocate, prevăzute de art. 304 pct. 7,8,9 proc. civ. se constată lipsa motivelor pe care se sprijină respingerea acțiunii, instanța de fond interpretând greșit actele juridice deduse judecății, ignorând cele arătate de noi în acțiune și actele doveditoare și acceptând apărarea intimatei că aceste drepturi nu ar fi prevăzute expres de către lege.
În ceea ce privește aplicarea greșită a legii, recurenții învederează instanței de judecată faptul că aceste drepturi salariale sunt prevăzute de acte normative în vigoare Ia data formulării cererii de chemare în judecată, și în mod suspect pe baza acelorași acte normative, instanțe de judecată, nu au ezitat să acorde aceste drepturi pe toată perioada de aplicare a legii funcționarilor publici, adică și pe viitor altor funcționari publici, dovadă în acest sens fiind sentințele anexate în susținere, respectiv: Sentința civilă nr.411/03.10.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr-, copie după Sentința civilă nr.139/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr- definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.475/R/2008 a Curții de Apel Târgu - M,copie după Sentința nr.203/01.10.2007 pronunțată de Tribunalul C - S - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr-, copie după Sentința civilă nr. 1088/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Contencios Administrativ si Fiscal in dosar nr-,definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.601/19.12.2007 a Curții de Apel Alba Iulia, copie după Sentința civilă nr.1536/16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Civilă în dosar nr-, irevocabilă și definitivă prin Decizia nr. 977/R/2008 a Curții de Apel Târgu M.
Ca atare aceste drepturi nu pot fi restrânse în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit art. 53 din Constituție.
În primul rând se justifică necesitatea, oportunitatea dar și legalitatea acordării sporurilor de confidențialitate, stabilitate, fidelitate, dar și de suprasolicitare neuropsihică, stres sau condiții grele și deosebite și sporul de calculator.
Astfel, prin salariile de bază aprobate prin statele de funcții Ia nivelul ministerului și Casei Naționale de Pensii sunt pentru majoritatea funcționarilor apropiate de salariul minim pe economie sau sensibil mai mari.
Tocmai în acest context, recurenții consideră că sunte îndreptățiți și legea permite în cazuri deosebite, acordarea unor sporuri la salariul de bază, sporuri care cât de cât să acopere discrepanța între salariile de bază mici și volumul mare de activitate.
Este adevărat că salariile de bază sunt aprobate prin lege, în speță Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, ultimele modificări și actualizări ale salariilor fiind aprobate prin nr.OG6/2007 modificată prin nr.OG9/2008, dar aceste salarii minimale stabilite sunt de aplicabilitate generală fără să țină cont de specificul fiecărei instituții și categorii de activitate în parte. această ordonanță mai creează și inechități între categorii de funcționari acordând expres anumite sporuri Ia unele categorii de funcționari, pentru alții lăsând la aprecierea (latitudinea),ordonatorului principal de credite" acordarea sau nu a unor sporuri la salariu. Astfel potrivit art. 17 din OG6/2007 modificată prin nr.OG9/2008,1. Spor pentru condiții periculoase, în cuantum de până Ia 50% din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, care participă efectiv în campaniile de prevenire și combatere a zoonozelor deosebit de grave și altele asemenea, stabilite prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, numai pe perioada cât participă la aceste companii.
2. Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului prevăzut la alin. 1 și condițiile de acordare se stabilește, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat."
Ori, cu toate că legea permite, ordonatorul principal de credite a stat și încă stă în pasivitate ignorând unele categorii de funcționari publici de la acordarea unor drepturi salariale. La aceasta se adaugă și blocarea unor posturi care pe parcurs s-au eliberat prin plecarea unor colegi care efectiv nu au mai rezistat cu ritmul de activitate al instituției răsplătit cu plata unui salariu în cuantum aflat între minimul și mediul pe economie.
Evident, este de notorietate activitatea pe care o desfășoară CN.respectiv controlul dosarelor de pensie - stabilirea și acordarea în mod corect a acestor drepturi de pensie, toată această activitate care se desfășoară doar cu numai 300 de persoane (se exclud persoanele din serviciul expertiză care desfășoară activitate medicală și în cadrul altor locații), aceasta însemnând personal de conducere, de execuție dar și personal auxiliar.
Solicitarea de acordare a sporurilor de stabilitate, fidelitate, dar și de suprasolicitare neuropsihică, stres sau condiții grele și deosebite are ca scop pe deoparte cointeresarea fiecărui funcționar asupra activității individuale, crescând astfel și calitatea serviciilor prestate cetățenilor, acordarea unui salariu echitabil, corespunzător volumului de activitate efectuat, dar și stimularea și cointeresarea personalului de a rămâne în cadrul instituției aprofundând legislația și specificul acestei activități, în caz contrar personalul migrând spre locuri de muncă mai bine plătite, cu riscul de a se bloca în continuare posturile care se vor mai vacanta, iar în cel mai bun caz datorită unei fluctuații de personal s-ar crea un mic haos care ar avea repercursiuni asupra cetățenilor prin slaba calitate a serviciilor.
Solicitarea de acordare a sporurilor de stabilitate, fidelitate, dar și de suprasolicitare neuropsihică, stres sau condiții grele și deosebite se fundamentează pe dispozițiile art.29 alin.2 din legea nr.188/1999 republicată, pe dispozițiile art. 8 din HG nr.281/1993 și pe disp. art.15-18 din nr.OG6/2007,privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 ".
Este important de reținut faptul că potrivit art.29 alin. 3 din legea nr. 188/1999,3 Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Ori,sistemul unitar de salarizare" se aplică doar ipotetic, deoarece unele categorii mai privilegiate de funcționari publici și bugetari primesc drepturi suplimentare (cele prevăzute expres chiar în OG 2/2006, personalul din învățământ, personalul din sănătate etc.) în detrimentul altora mai discriminate prin prisma dispozițiilor și principiilor expuse în Legea nr.188/1999, Codul muncii și a Constituției României.
În concluzie, consideră pertinente solicitările de acordare a unui spor de stabilitate și fidelitate de până la 20% Ia salariul de bază, pentru personalul care a lucrat și lucrează încă în cadrul instituției de mai mult timp, precum și de acordare a unui spor de suprasolicitare neuropsihică, stres și condiții grele sau deosebite, de 10% Ia salariul de bază pentru reclamanți și intervenienți.
Aceste cuantumuri le consideră cel puțin echitabile având în vedere că potrivit OG nr.2/2006 pentru alte categorii de salariați funcționari se acordă spor în procent de până la 50% din salariul de bază, pentru condiții periculoase, grele și vătămătoare.
2. În ceea ce privește acordarea sporului de confidențialitate recurenții arată că potrivit art. 15 din OG.nr.2/2006,1. Sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
2. Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Și acordarea acestui spor se lasă Ia latitudinea ordonatorului principal de credite cu toate că funcționarului public, prin Legea nr. 188/1999 i s-a impus obligația respectării secretelor de serviciu, prin art.45 care dispune că,Funcționarii publici au obligația să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum și confidențialitatea în legătura cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice, în condițiile legii, cu excepția informațiilor de interes public."
Mai mult, conform art. 191 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, legea specială în baza căreia își desfășoară activitatea M reglementează domeniul de activitate, respectiv datele Ia care noi avem acces ca având caracter confidențial cităm:,Baza de date privind asigurații sistemului public este proprietatea CNPAS și are caracter confidențial."
Pe lângă toate aceste obligații stabilite pe care le exercită, potrivit art.7 alin. 3 din Legea nr. 7/2004 privind Codul d e conduită a funcționarilor publici suntem obligați ca timp de 2 ani după încetarea raporturilor de serviciu să nu dezvăluim informațiile confidențiale la care au acces.
Ori, drepturile corelative obligațiilor menționate, sunt cele prevăzute art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, respectiv sporul de confidențialitate pe care îl solicită.
Ori, legal și evident, că de aici se naște și obligația corelativă a angajatorului de a acorda în compensație un spor corespunzător Ia salariu de bază de 15%, având în vedere că față de alte categorii de funcționari, salariații CNPAS au acces Ia date și informații cu caracter secret, având în acest sens obligația păstrării confidențialității.
În ceea ce privește cererea ă de acordare a acestor sporuri, învederează instanței de judecată că temeiurile de drept și de fapt au fost pe larg arătate în acțiunea introductivă, motiv pentru care consideră că nu se impune să mai insiste.
Totodată, solicită onoratei instanțe să admită și capătul de cerere privind acordarea sporului pentru condiții nocive sau periculoase, în cuantum de 10% calculat Ia salariul de bază și pentru viitor.
Din probele administrate, Curtea reține că recurenții sunt funcționari publici în cadrul pârâtei
În legătură cu primul motiv de recurs, Curtea reține că prima instanță nu a încălcat art. 4 din Legea nr. 303/2004 deoarece instanța nu a refuzat să judece o cauză pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă. Prima instanță a judecat cauza respingând cererea principală și cererea de intervenție ca neîntemeiate. S-ar fi încălcat acest text de lege doar dacă prima instanță ar fi refuzat să-și exercite competența recunoscută de lege, aceea de a judeca cauza, adică de a da o hotărâre.
Pe de altă parte, prima instanță nu a încălcat dreptul la un proces echitabil deoarece s-au examinat argumentele părților și aceste au fost combătute prin motivarea din considerentele hotărârii recurate.
Potrivit art. 17 din OG6/2007 modificată prin nr.OG9/2008,1. Sporul pentru condiții periculoase, în cuantum de până Ia 50% din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, care participă efectiv în campaniile de prevenire și combatere a zoonozelor deosebit de grave și altele asemenea, stabilite prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, numai pe perioada cât participă la aceste companii.
2. Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului prevăzut la alin. 1 și condițiile de acordare se stabilește, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat."
Acest spor nu se poate acorda recurenților deoarece nu fac parte dintre categoriile de funcționari prevăzute în alin. 1, respectiv din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.
De asemenea, sporul de confidențialitate se acordă potrivit art. art. 15 din OG.nr.2/2006,1. Sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
2. Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat."
Acest spor se poate acorda doar categoriilor de funcționari publici prevăzute în cuprinsul textului, respectiv funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ. Recurenții nu se încadrează în aceste categorii limitativ prevăzute de lege, astfel încât dacă li s-ar acorda acest spor legea ar fi încălcată.
De asemenea, sporurile de stabilitate, fidelitate, calculator, toxicitate și stres nu se regăsesc printre sporurile reglementate de lege pentru categoria de funcționari publici de care aparțin recurenți ci pentru alte categorii de funcționari publici, motiv pentru care nu pot fi acordate recurenților.
Acordarea unor sporuri în considerarea specificului unui domeniu de activitate sau chiar al unei activități este un atribut lăsat exclusiv la aprecierea legiuitorului, nefiind obligatorie acordarea acestor drepturi și pentru alte categorii de funcționari publici.
Instanța nu se poate substitui voinței legiuitorului și nu poate acorda direct drepturi salariale care nu au fost prevăzute pentru recurenți.
Deoarece recurenții nu sunt enumerați printre categoriile de funcționari publici care beneficiază în mod expres de acordarea acestor sporuri nu pot fi aplicate dispozițiile art. 31 alin.2 din Legea nr. 188/99, întrucât acest text de lege prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii ceea ce înseamnă că aceste drepturi trebuie prevăzute expres în lege.
Mai mult, potrivit art.3 din OG nr.6/2007 cu modificările și completările ulterioare, gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Așadar, funcționarii publici au un statut legal și nu contractual, iar drepturile lor salariale, potrivit art.31 alin.3 din Legea nr. 188/99R se realizează în conformitate cu dispozițiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare.
Rezultă că sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi decât cele prevăzute în sistemul de salarizare, aprobat prin lege, specific acestei categorii profesionale.
Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, a art. 304 pct. 7,8 și9, art. 3041și art. 312. proc. civ. Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurentii - reclamanti, -, -, HG, -, P -, -, și de recurenții intervenienți G -, C, -, )., (), -, -, -, EN., A, IA, OG, G, () -, -, -, și împotriva sentinței civile nr. 1564 din data de 29.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr. -, in contradictoriu cu intimatele - pârâte CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C cu sediul în C,--59, județul C și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE cu sediul în B,-, sector 2
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECǍTOR JUDECǍTOR
- - - - - -
GREFIER
Tribunalul Călărași
Secția Civilă
Jud. fond
Red. jud. /6 ex./17.11.2009
Președinte:Radu Ionel
Judecători:Radu Ionel, Ghica Alina Nicoleta, Bîcu
