Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 2483/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.2483

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.11.2009

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Păun Luiza Maria

JUDECĂTOR 2: Cosma Carmen Valeria

JUDECĂTOR - -

GREFIER

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ I împotriva sentinței civile nr.754 din data de 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, având în vedere că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

CURTEA,

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civila nr. 754/F/22.06.2009 Tribunalul Ialomițaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială și a admis ca întemeiată cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială I, obligat pârâta să emită reclamantului o decizie prin care să- stabilească acestuia drepturile prev. de art. 1 alin. 1 lit. d) raportat la art. 3 alin. 2 din Decretul-Lege nr. 118/1990, precum și la plata sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr. 490/22.11.1990 s- reținut calitatea pârâtului de persoană cu domiciliul obligatoriu și persoană strămutată și i s-a acordat reclamantului doar indemnizația pentru calitatea de persoană strămutată, iar Decretul-Lege nr. 119/1990 prevede indemnizații diferite pentru situațiile de persoană strămutată și cea de persoană cu domiciliu obligatoriu.

Instanța de fond mai reținut că, din conținutul Decretului-lege nr. 119/1990 rezultă că drepturile reglementate se acordă pentru fiecare an de strămutare și respectiv fiecare an de domiciliu obligatoriu și față de această situație susținerea pârâtei în sensul că perioadele de strămutare ale reclamantului se suprapun cu perioada de domiciliul obligatoriu caz în care se acordă o singură indemnizație nu poate fi reținută.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând- ca nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă arată că sentința civilă fost dacă cu aplicarea greșită legii, motiv de recurs prev. de 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Examinând motivele de recurs în raport de prev. art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Prin Hotărârea nr. 490/22.11.1990 emisă de Comisia Județului pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 s- stabilit calitatea de beneficiar al Decretului-lege nr. 118/1990 reclamantului pentru perioada în care s- aflat cu domiciliul obligatoriu în comuna, județul B, respectiv: 18 iunie 1951-27 iulie 1955, în temeiul art. 1 alin. 1 lit. d) și e) coroborat cu art. 3 din Decretul-lege nr. 118/1990 (fila 8 dosar).

Prin decizia nr. 48844 din 21 aprilie 1994 emisă de Casa de Pensii Județului I ( 17) s- stabilit că a fost trecut de la indemnizația pentru "domiciliu obligatoriu" la indemnizația de "strămutat".

Conform art. 10 alin. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 persoana interesată poate face contestație potrivit Legii contenciosului administrativ.

Art. 11 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede că acțiunile în anularea unor acte administrative nu pot fi formulate după trecerea unui an de la data emiterii sau comunicării actelor.

Prin adresa nr. 1322 din 03.04.2009 ( 10) Direcția de Muncă și Protecție Socială comunicat reclamantului că i-au fost stabilite drepturile conform Decretului-Lege nr. 118/1990. În sensul că, s- menționat că reclamantul se încadrează în ipotezele prevăzute de lege: "domiciliu obligatoriu" și "strămutare" și faptul că primește indemnizația pentru "strămutare" fixată de lege într-un cuantum mai mare.

În cazul în care reclamantul ar fi fost nemulțumit de indemnizația primită avea posibilitate să atace decizia de pensie.

Cât privește calitatea dobândită de către reclamant în temeiul OUG nr. 214/1999 se constată că nu are relevanță acest aspect în privința drepturilor anterior stabilite în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990.

OUG nr. 214/1999 face doar trimitere la acest decret-lege, în sensul că după stabilirea calității de beneficiar al OUG nr. 214/1999, persoana beneficiază de drepturile bănești prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990. În speță însă, reclamantul beneficia deja, la data emiterii deciziei nr. 490/22.11.1990 de către Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, de drepturile bănești prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.

Ca atare, prin formularea unei acțiuni în temeiul Legii nr. 554/2004, în sensul invocării refuzului nejustificat de soluționare cerere, nu se pot modifica situații stabilite prin hotărârile emise în baza Decretului-lege nr. 118/1990.

În fapt, reclamantul urmărit plata unei indemnizații într-un cuantum superior față de cel inițial stabilit prin hotărârile date în baza Decretului-lege nr. 118/1990, ceea ce echivalează cu modificare retroactivă unor acte administrative cu caracter jurisdicțional, rămase definitive și care nu mai pot fi atacate, astfel cum statuat și Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 55 și nr. 56/2000.

Față de cele reținute anterior se constată că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea, pretențiile reclamantului fiind evident nefondate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041și art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul recurentei pârâte și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, împotriva sentinței civile nr.754 din data de 22.06.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30.11.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.

Tehnored.CB/2 ex.

14.12.2009

Tribunalul Ialomița

Judecător fond:

Președinte:Păun Luiza Maria
Judecători:Păun Luiza Maria, Cosma Carmen Valeria

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 2483/2009. Curtea de Apel Bucuresti