Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 2737/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2737
Ședința publică de la 24 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrovici Cristina
Grefier - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns la prima strigare și la a doua strigare a cauzei, reclamanta, prin avocat, lipsind pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că pârâta a depus la data de 18.06.2009, prin serviciul "registratură", întâmpinare.
Se comunică reclamantei, prin avocat, un exemplar al întâmpinării.
La prima strigare a cauzei, reclamanta, prin avocat solicită termen pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării.
Curtea dispune lăsarea dosarului la ordine.
La reluarea pricinii, la a doua strigare, Curtea pune în discuție cererea pârâtei de introducere în cauză a Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Reclamanta, prin avocat, arată că deși Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale este ordonator principal de credite, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură are posibilitatea să stea în cauză, e titulară de drepturi, raportul de serviciu este legat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, singura în măsură să dispună asupra drepturilor sale salariale, să facă mențiuni în carnetul de muncă.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de introducere în cauză a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale având în vedere că nu se precizează temeiul juridic astfel încât este în imposibilitate să dispună cu privire la acest aspect.
Reclamanta, prin avocat solicită proba cu înscrisuri - carnetul de muncă.
Curtea, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă, încuviințează reclamantei proba cu înscrisuri apreciind-o ca fiind utilă, concludentă și pertinentă cauzei.
Reclamanta, prin avocat depune carnetul de muncă, răspunsul la plângerea prealabilă, articol din ziarul "Capital" și practică judiciară. Arată că nu mai are înscrisuri de depus.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin avocat solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând sporul privind suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul tarifar de încadrare și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
CURTEA,
Asupra actiunii in contencios administrativ de fata;
La data de 13.04.2009 sub nr. 3432/2 s-a inregistrat cererea reclamantei are a chemat in judecata pe parata AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la plata drepturilor salariale reprezentand suplimentul postului in procent de 25% din salariul tarifar de incadrare si suplimentul corespunzator treptei de salarizare in procent de 25% din salariul tarifar de incadrare, actualizate cu indicele de inflatie de la data de 1.01.2004 si pana la data platii efective.
A mai solicitat si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, si la efectuarea mentiunilor corespunzatoare in carnetul individual de munca.
In fapt, reclamanta a aratat ca au calitatatea de functionar public n cadrul paratei si ca in baza art. 31 li 1 dupa republicarea legii nr. 188/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, in onitorul Oficial al omaniei, Partea, nr. 365/29.05.2 007,"Pentru activi atea sf as ura a, nctio narii pub lici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de baza;
b)sporul pentru vechime in munca;
c) supl ntul postulu;
d)suplimentul corespunzator treptei de salarizare"
Reclamanta au aratat faptul ca, aplicarea dispoz iti ilor sus indicate referi oare la su pl me tul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare u fost suspendate succesiv prin doua acte normative pan a la data de 31. 12. 2006,espectiv rt. 44 in rdonan a de Urgenta a Guvernului nr. 92/10.11. 2004 (privind reglementarea drepturilor sala iale si a altor repturi ale unc ti onarilor publici pentr u an ul 2005, aproba a u mod ifi cari i compl et ri pr in Legea nr. 76/07. 04. 2005), publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Pa tea I, nr. 109 1 /23. 11.2004 i rt. 48 din Ordonanta uve rnului 2/12.01. 2 006 ( privin d regl ementa a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006, aprobata cu modi icari i completari rin p. Legea nr. 4 17/16.11.2006), public ta in Mo ni ul Of icial al Romaniei, Partea I nr. 57/20.01.2006, reintrand de drept in vigoa e incepand cu data de 0 1. 01. 2007.
A mai considerat ca suspendarea drepturilor privind aceste categorii de sporuri, prin textule de lege amintite este nelegala si neconstiutionala, neputandu-se inlatura existenta dreptului.
Acest text trebuie coroborat cu prevederile art. 53 alin. 1 si 2 din Constitutie, care prevede ca "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se se mpune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor, desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav".
Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii".
Rezulta asadar ca un drept derivand dintr-un raport juridic de munca odata castigat nu poate fi suspendat sau anulat.
Au mai fost invocate prevederile art. 16 al. 1 si 15 al. 2 din Constitutia Romaniei si prevederile referitoare la prescriptia dreptului la actiune din decretul nr. 167/1958.
In drept, reclamantii a invocat prevederile legilor nr. 188/1999.
La data de 18.06.2009 parata a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantei ca neintemeiata, intrucat nu exista baza legala concreta pentru acrodarea drepturilor solicitate de reclamanta si nici un act noramativ care sa precizeze valoarea suplimentelor.
La 24.06.2009 reclamanta a depus copie de pe carnetul de munca si practica judiciara.
Analizand actele si lucrarile dosarului, cu privire la fondul cauzei, curtea retine urmatoarele:
Prin cererea sa reclamanta a solicitat acordarea unor drepturi prevazute de legea nr. 188/1999, legea functionarilor publici, respectiv suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Nici legea sus indicata si nici un alt act normativ in vigoare nu stabileste nici un cuantum si nici o modalitate de calcul a acestor doua componente ale salariului functionarilor publici.
Prin prisma acestui aspect nu are nici o relevanta juridica suspendarea aplicarii prevederilor art. 31 al. 1 pct. c si d (fost 29) din legea nr. 188/1999 prin mai multe acte normative (OUG nr. 94/2004, legea nr. 76/2005, OG nr. 2/2006).
Pentru a putea fi vorba despre acordarea unor drepturi prin legea nr. 188/1999, trebuia ca reglementarea acestor suplimente sa fie completa, respectiv sa fie determinat atat cuantumul, precum si criterii de aplicare, conditii, etc.
Nu se poate vorbi de existenta unui drept atata timp cat intinderea acelui drept nu este reglementata in nici un act normativ si nici nu se poate aplica principiul analogiei cel putin din doua motive.
Primul pentru ca nu exista reglementat nici in privinta altor categorii de salariati, functionari, acest drept sau cuantumul lui, iar pe de alta parte chiar si art. 157 al. 2 din codul muncii dispune ca "istemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor specialese stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative".
Neputandu-se vorbi de existenta unui drept, nu sunt incidente nici prevederile din art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.
Reclamanta vorbeste despre un drept care tinde sa fie lipsit de continut, ori se observa din lacunara prevedere legislativa de la art. 31 din legea nr. 188/1999, ca legiuitorul nici nu a determinat continutul acestui drept si nici nu a delegat alte autoritati sa emita acte prin care sa se reglementeze modul de punere in aplicare a prevederii legale sau modul de acordare a acestor suplimente.
Concluzia este ca s-a reglementat un drept lipsit de continut, singura culpa in acest sens apartinand legiuitorului.
S-ar incalca principiul separatiei in stat prin stabilirea unui cuantum al dreptului fie pe cale administrativa, fie pe cale judiciara.
De asemenea, daca instanta ar stabili in locul autoritatii legislative intinderea acestui drept, ar pronunta o hotarare prin care s-ar depasi atributiile puterii judecatoresti.
Mai mult reclamanta nu au motivat in nici un fel de ce solicita acordarea suplimentelor in cuantum de 25% pentru fiecare atata timp cat legea nu a cuantimficat in nici un mod aceste suplimente.
Oricum neexistand nici un criteriu legal de stabilire a celor doua suplimente, instanta este in imposibilitate de a stabili cuantumul acestora in conditiile in care sunt reglementate in toata legislatia sporuri variabile care pot porni de la 1% si pana la 100%.
De asemenea nu se poate vorbi despre un drept de creanta cert, lichid si exigibil in conditiile in care intinderea creantei nu poate fi stabilita si astfel nu sunt incidente nici prevederile constitutionale si nici ale art. 1 din Protocolul nr. I la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor fundamentale.
Culpa pentru aceasta situatie apartine legiuitorului dar in prezenta cauza reclamanta nu se judeca cu statul R, ci cu angajatorul care este o institutie publica bugetara si care nu poate sa plateasca drepturi salariale neprevazute de legea salarizarii functionarilor publici, fara a suporta consecintele prevazute de legea nr. 500/2002.
Practic prin legea nr. 188/1999 s-au stabilit reglementari de principiu ce trebuie avute in vedere tot de legiuitor atunci cand va adopta o lege de salarizare unitara a functionarilor publici.
In alta ordine de idei se retine ca din prevederile OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006 si 6/2007 reiese ca salariile functionarilor publici sunt diferentiate pe trepte de salarizare.
Ca urmare prin stabilirea diferita a salariului tinand cont de criteriul treptei de salarizare nu poate fi interpretat decat in sensul ca in actele normative de salarizare a functionarilor publici a fost acordat implicit un supliment la salariu in functie de treapta de salarizare.
Instanta are in vedere si deciziile Curtii Constitutionale nr. 818/2008, 819/2008 care a statuat ca "instantele nu mai pot aplica prevederile unor alte acte normative in privinta salarizarii unor categorii de salariati, functionari publici, acte normative care nu le sunt aplicabile acestora si sa refuze aplicarea actelor normative aplicabile acestor categorii".
Prin urmare, in baza celor retinute mai sus va respinge ca neintemeiata actiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge actiunea reclamantei cu domiciliul ales in B,-, -. 3,. 3,. 73, sector 3 in contradictoriu cu parata AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ cu sediul in B,-, sector 2, ca neintemeiata.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 24.06.2009.
PRESEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red. CP (4 ex.)
Președinte:Petrovici CristinaJudecători:Petrovici Cristina
