Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 274/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.274
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 01.02.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Păun Luiza Maria
JUDECĂTOR 2: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâtele CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ S împotriva sentinței civile nr.953/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimata reclamantă a depus la dosar, la data de 25.01.2009, întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 953/F/01.10.2009 Tribunalul Ialomițaa respins ca nefondată excepția tardivității cererii de chemare în judecată, a admis în parte cererea formulată de reclamanta, împotriva pârâtelor Direcția de Muncă și Protecție Socială I și Casa Județeană de Pensii I, a obligat pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială să emită hotărâre prin care să se stabilească reclamantei și drepturile prevăzute la art. 1 alin. 1 lit. d) raportat la art. 3 alin. 2 din Decretul-lege nr. 118/1990 și a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii la plata drepturilor astfel stabilite, începând cu data de 1 iulie 2009.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâta Casa Județeană de Pensii are calitate procesuală deoarece reclamanta are calitate de pensionar și există identitate între pârâtă și debitorul obligației din raportul juridic dedus judecății.
Tribunalul reținut că excepția tardivității este neîntemeiată întrucât reclamanta nu contestat decizia nr. 48160/20.05.1994 emisă de Casa Județeană de Pensii I, ci solicită și indemnizația izvorâtă din statutul de persoană cu domiciliul obligatoriu prev. de art. 1 lit. d) din Decretul-lege nr. 118/1990.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul reținut că reclamantei i s- reținut calitatea de persoană cu domiciliul obligatoriu și de persoană strămutată, dar inițial i- fost achitată doar indemnizația pentru domiciliul obligatoriu și ulterior, prin decizia nr. 48160/20.05.1994 această indemnizație i- fost transformată în indemnizație pentru persoană strămutată.
Instanța de fond a apreciat că față de situația că Decretul-lege nr. 118/1990 prevede indemnizații diferite pentru situația de persoană strămutată și pentru situația de persoană cu domiciliul obligatoriu, acordându-se pentru fiecare an de domiciliu obligatoriu și pentru fiecare an de strămutare, nu se poate reține susținerea pârâtelor că se datorează o singură indemnizație dacă perioadele de strămutare ale reclamantei se suprapun cu perioadele de domiciliu obligatoriu.
În sensul că, strămutarea presupune mutarea într-o altă localitate, dar obligativitatea menținerii domiciliului în localitatea unde a fost strămutată pe perioada de 4 ani nu rezultă în mod automat din măsura strămutării.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată întrucât intimata reclamantă contestă decizia nr. 48160/20.05.1994, iar conform art. 10 alin. 4 din Decretul Lege nr. 118/1990 coroborat cu art. 87 din Legea nr. 19/2000 termenul de contestare este de 45 de zile.
Altă critică adusă sentinței instanței de fond se referă la faptul că Tribunalul Ialomița s- aflat în eroare când a respins excepția tardivității deoarece prin decizia nr. 48160/20.05.1994 nu a fost stabilit un drept de pensie conform Legii nr. 19/2000.
Reclamantei i-au fost stabilite calitățile de persoană strămutată și de persoană cu domiciliul obligatoriu, iar instanța de fond apreciat greșit că în temeiul Decretului-lege nr. 118/19909 pentru aceeași perioadă de persecuție pe motive politice se pot acorda cele două indemnizații cumulat.
Recurenta pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială a criticat sentința instanței de fond întrucât în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive. Susține că nu este emitenta Hotărârii nr. 162/27.09.1990, fiind hotărâre a Comisiei independente de aplicare prev. Decretului-lege nr. 118/1990 căreia i- asigurat doar Secretariatul tehnic, iar aceste hotărâri au rămas definitive potrivit Deciziei nr. 55 și 56/2000 ale Curții Constituționale.
Altă critică adusă sentinței atacată cu recurs, privește situația că în mod greșit instanța de fond a apreciat că Decretul-lege reglementează acordarea două indemnizații pentru aceeași perioadă de persecuție din motive politice pentru "strămutare" și "domiciliul obligatoriu". Această soluție conduce la situația ilegală ca în calculul vechimii în muncă să rezulte durată îndoită (dublă) față de cea unică, marcată de aceeași măsură de persecuție politică.
Examinând motivele de recurs în raport de prev. art. 304 și art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Criticile recurentelor pârâte aduse sentinței atacate cu recurs sunt întemeiate cu privire la soluția pe fondul cauzei în sensul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că Decretul-lege nr. 118/1990 reglementează acordarea mai multor indemnizații pentru aceeași perioadă de persecuție din motive politice.
Împrejurarea că intimata reclamantă are stabilită atât calitatea de persoană strămutată cât și calitatea de persoană cu domiciliu obligatoriu și faptul că legea stabilește indemnizații diferite pentru fiecare calitate de persecutat din motive politice are relevanță în situația în care perioadele de persecuție sunt distincte și nu pentru ipoteza în care persoana suferit ambele persecuții în același timp.
În această situație se acordă singură indemnizație și anume indemnizația cea mai mare întrucât și vechimea în muncă pentru fiecare an, fie de domiciliu obligatoriu, fie de strămutare, se calculează o singură dată având în vedere perioada de persecuție din motive politice.
Celelalte critici aduse de recurente cu privire la excepțiile soluționate de instanța de fond se apreciază ca nefondate.
Acțiunea la instanța de fond nu fost tardiv formulată întrucât nu s- contestat decizia nr. 48160/1994, acțiunea având ca obiect refuzul nejustificat de soluționare a unor cereri, cu referire la răspunsurile cu nr. 11786/01.06.2009 al Casei Județene de Pensii I ( 14) și nr. 2144/02.06.2009 al Direcției de Muncă și Protecție Socială ( 15).
În raport de această situație, în mod corect a respins instanța de fond și excepția lipsei calității procesuale pasive Casei Județene de Pensii căreia reclamanta i-a adresat o cerere și în raport de care trebuia analizat dacă în speță era vorba despre un refuz justificat sau dimpotrivă despre un refuz nejustificat de soluționare unei cereri prin care se solicita emiterea unei decizii de acordare și indemnizației de persoană cu domiciliul obligatoriu pe ultimii trei ani anteriori cererii de chemare în judecată.
În raport de cele reținute anterior, în mod greșit instanța de fond apreciat că pârâtele au refuzat nejustificat solicitarea reclamantei și obligat pârâtele să emită decizie prin care să-i acorde reclamantei cea de- doua indemnizație pentru domiciliu obligatoriu pentru perioadă de persecuție pentru care primește deja indemnizația de persoană strămutată.
În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurentele pârâte CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, împotriva sentinței civile nr.953/01.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
Tehnored.CB/ 2 ex.
26.02.2010
Tribunalul București - 9
Judecător fond:
Președinte:Păun Luiza MariaJudecători:Păun Luiza Maria, Cosma Carmen Valeria
