Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 276/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.276
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 01.02.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Păun Luiza Maria
JUDECĂTOR 2: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâtele CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ I împotriva sentinței civile nr.1163/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimata reclamantă a depus la dosar, la data de 27.01.2010, întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare având în vedere că recurentele pârâte au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA,
Curtea constată următoarele asupra recursurilor de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului I la data de 21.09.2009, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâtele DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ I și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I, solicitând pe cale judecătorească obligarea primei pârâte la emiterea unei hotărâri prin care să i se stabilească reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 alin.1 lit.d, raportat la art.3 alin.2 din nr.118/1990, cu modificările ulterioare, iar cea de- doua pârâtă să- achite aceste drepturi pe perioada ultimilor 3 ani, sume actualizate cu indicele de inflație, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta arătat că potrivit hotărârii nr. 553 din 02.05.1990, emisă de fosta comisie care funcționa în structura Direcției de Muncă și Protecție Socială I, s- stabilit calitatea sa de persoană cu domiciliul obligatoriu, acordându-i-se o singură indemnizație izvorâtă din această calitate.
Ulterior, prin decizia nr. 51.423 din 20 mai 1994, emisă de Casa Județeană de Pensii I, recunoscându-i-se și calitatea de strămutat s- achitat doar indemnizația izvorâtă din această calitate.
Procedându-se astfel, susține reclamanta, s-au încălcat dispozițiile nr.118/1990, așa cum acesta a fost modificat, dispoziție potrivit cu care aceasta ar fi fost îndreptățită la primi atât indemnizația pentru persoană cu statut de strămutat, cât și cea pentru persoană cu domiciliu obligatoriu.
În dovedirea cererii sale, reclamanta solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, reclamanta și- întemeiat cererea sa pe dispozițiile nr.118/1990, cu modificările ulterioare.
Cererea este legal scutită de taxă de timbru, potrivit art. 15 lit. din Legea nr. 146/1997.
Prin întâmpinare, pârâta I solicitat respingerea cererii reclamantei ca fiind neîntemeiată, arătând că în cauză susținerile reclamantei că ar fi fost îndreptățită la ambele indemnizații nu au corespondent în lege, întrucât strămutarea presupune și include și domiciliul obligatoriu, astfel încât se acordă singură indemnizație, și anume aceea pentru persoană strămutată al cărui cuantum este mai mare.
S-a mai invocat și faptul că hotărârea inițială aparține Comisiei pentru aplicarea nr.118/1990, care fost desființată și față de care pârâta nu este succesoare și că deciziile comisiei anterioare datei de 31 iulie 1997 sunt acte administrative cu caracter jurisdicțional rămase definitive și care nu pot fi atacate așa cum a stabilit Curtea Constituțională prin deciziile sale nr.55 și 56 din 2000.
La rândul său, pârâta I invocat în apărarea sa excepțiile lipsei calității procesuale pasive și excepția tardivității cererii de chemare în judecată.
S- susținut de pârâtă că, în condițiile art. 8 și 11 din nr. 118/1990, calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză aparține I, întrucât aceasta are atribuțiuni de primire și soluționare cererilor celor îndreptățiți.
De asemenea, față de data emiterii deciziilor contestate, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 4 din nr. 118/1990, coroborat cu art. 87 din Legea nr. 19/2000, pârâta a susținut că cererea reclamantei este tardivă prin depășirea termenului de 45 de zile.
Pe fondul cauzei, pârâta Ias olicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, invocând faptul că din interpretarea dispozițiilor nr.118/1990 nu rezultă că acest act normativ reglementează posibilitatea acordării a două indemnizații pe aceeași perioadă de persecuție din motive politice.
În raport de actele depuse și de susținerile părților, Tribunalul Ialomița, prin sentința civilă nr.1163/15 octombrie 2009, pe excepție și pe fond a dispus următoarele:
A respins, ca nefondate, excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii I și tardivității cererii de chemare în judecată, excepții ridicate de pârâta Casa Județeană de Pensii
A admis în parte cererea formulată de reclamanta, împotriva pârâtelor Direcția de Muncă și Protecție Socială I și Casa Județeană de Pensii
A obligat pârâta Direcția de munca și Protecție Socială I să emită o hotărâre prin care să se stabilească reclamantei și drepturile prevăzute de art. 1 alin.1 lit. raportat la art. 3 alin.2 din Decretul - Lege nr. 118/1990 cu modificările și completările ulterioare.
A obligat pârâta Casa Județeană de Pensii I la plata drepturilor astfel stabilite, începând cu data de 01 august 2009, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a apreciat că pârâtele au calitate procesuală pasivă, iar pe fond, s-a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamantei în sensul că aceasta are dreptul la plata a două indemnizații, conform nr.118/1990 și conform Legii nr.53/2003, atât pentru perioada în care a fost strămutată și i-a fost stabilit și domiciliul obligatoriu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen, motivate, pârâtele pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele de recurs încadrându-se în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor DL nr.118/1990.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Ialomițaa apreciat că, pe de o parte, pârâtele au calitate procesuală pasivă, iar pe fond cererea a fost apreciată ca întemeiată pe motiv că reclamanta, care a fost supusă unor măsuri administrative abuzive prin strămutare în comuna, jud. I și stabilire de domiciliu obligatoriu în com. sat pentru perioada 12.12.1957-12.03.1964, conform art.1 lit. "d" și "e" din DL nr.118/1990, are dreptul la plata a două indemnizații distincte pentru fiecare an de strămutare sau domiciliu obligatoriu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen, motivate, pârâtele, pentru nelegalitate și neteminicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocându-se greșita aplicare a legii.
Motivele de recurs privesc atât excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția tardivității formulării acțiunii, cât și fondul cauzei.
Se arată că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că reclamanta-intimată are dreptul la plata a două indemnizații deoarece conform dispozițiilor legale, intimata are dreptul la plata unei singure indemnizații în considerarea calității de persecutat din motivele politice conform DL nr.118/1990, chiar dacă formele de persecutare se încadrează diferit, conform art.1(1) lit. d) și e) din DL nr.118/1990.
Se arată că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.189/2000, care privesc persoanele strămutate din motive etnice, iar cazul reclamantei-intimate este de persoană strămutată din motive politice.
La dosar, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursurile declarate în raport de motivele invocate, Curtea le va aprecia ca fondate pentru următoarele considerente comune ambelor recursuri declarate:
Curtea apreciază că, pe fond, sentința atacată este nelegală și netemeinică fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.1(1) lit.c) și d) din DL nr.118/1990, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Critica recurentelor-pârâte în sensul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că reclamanta-intimată are dreptul la plata a două indemnizații pentru cele două forme de persecutare din motive politice deoarece conform dispozițiilor art.1(1) lit.c) și d) și art.3 din DL nr.118/1990, reclamanta-intimată are dreptul la plata unei singure indemnizații în considerarea calității de persoană persecutată din motive politice.
Cele două plăți nu au izvoare diferite. Atât măsura represivă de "strămutare", cât și măsura "domiciliului obligatoriu" sunt reglementate de DL nr.118/1990 și drepturile sunt stabilite în baza acestui act normativ.
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.189/2000 ci dispozițiile DL nr.118/1990.
Măsura represivă a domiciliului obligatoriu și-a produs efectele în același timp cu măsura represivă a strămutării.
La data stabilirii drepturilor în temeiul Decretul Lege nr. 118/1990 în mod corect s-a acordat o singură indemnizație, și anume indemnizația cea mai mare prevăzută de lege pentru măsura strămutării.
A acorda două indemnizații pentru fapte petrecute în același timp presupune Încălcarea principiului "non bis in idem".
Evident ar fi o situație distinctă dacă strămutarea ar fi avut loc într-o anumită perioadă și măsura domiciliului obligatoriu într-o altă perioadă. Drepturile într-un asemenea caz trebuie stabilite distinct și de asemenea indemnizațiile acordate pentru fiecare măsură, în mod distinct.
În cazul reclamantei-intimate în mod greșit s-a apreciat că se pot stabili două indemnizații pentru ambele situații prevăzute de DL nr.118/1990.
Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art.312 (1) și (2) Cod procedură civilă, va admite recursurile și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâtele CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, împotriva sentinței civile nr.1163/15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Modifică sentința atacată în sensul că, respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- --- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnodact.
2 ex./10.02.2010
Președinte:Păun Luiza MariaJudecători:Păun Luiza Maria, Cosma Carmen Valeria
