Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 352/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 352/CA
Ședința public de la 07 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
Judector - - - -
Judector - - -
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe
recurenta, domiciliat în I,-, bloc 301,.A,.2,.10, județul I, în contradictoriu cu intimații: STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, DIRECȚIA DE MUNC ȘI PROTECȚIE SOCIAL, având ca obiect-refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990, recurs împotriva sentinței numrul 335/CA/07.03.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, fcut în ședința public, se prezint recurenta, consilier juridic pentru intimatul Statul Român, și consilier juridic pentru intimata S
Procedura legal îndeplinit.
Se d citire referatului cauzei, de ctre grefier.
Recurenta depune la dosar rspunsul la întâmpinarea formulat de intimatul Statul Român.
Se înmâneaz reprezentanților intimaților duplicatele rspunsului la întâmpinare.
Nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecat, instanța acord cuvântul pentru dezbateri.
Recurenta solicit admiterea recursului, respingerea excepției și admiterea acțiunii.
Consilier juridic, pentru intimatul Statul Român, solicit respingerea recursului pentru lips calitate procesual pasiv.
Consilier juridic, pentru intimata S I solicit admiterea excepției și respingerea recursului și pentru nemotivarea acestuia conform art.304 Cod procedur civil, având în vedere și faptul c în cererea de recurs se face vorbire de dou sentințe ale Tribunalului Iași, pronunțate în anul 2005 și nu se aduc critici hotrârii date de instanța de fond.
Instanța declar închise dezbaterile și rmâne în pronunțare.
Dup deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de faț;
Prin sentința civil nr. 335/CA din 07.03.2008 a Tribunalului Iașia fost respins acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Munc și Protecție Social I, având ca obiect contestarea deciziei nr. 1153/18.02.2004 și acordarea drepturilor prevzute de Decretul-Lege nr. 118/1990.
A reținut instanța de fond:
În ceea ce privește Decizia nr. 1153/18.02.2004 emis de pârâta Direcția de Munc și Protecție Social I aceasta este legal și temeinic întrucât reclamanta nu îndeplinește condiția impus de art. 1 lit. c, din Decretul-Lege nr. 118/1990, deoarece internrile reclamantei în diverse spitale de psihiatrie nu a avut la baz motive politice ci cauze reale ținând de afecțiuni ale reclamantei, aceasta nefiind persecutat din motive politice având în vedere "buna activitate" desfșurat de aceasta în calitate de asistent medical în cadrul Spitalului Sf. din mun. I în perioada 01.12.1977-01.09.2003, aspect reliefat de adresa nr. 21.706/18.06.2007 emis de unitatea spitaliceasc anterior amintit ( fila 94 dosar ) și de fișele de evaluare a activitții profesionale privind reclamanta ( filele 96-102, dosar ).
Pentru a beneficia de drepturile prevzute de Decretul-Lege nr. 118/1990 reclamanta trebuie s fi fost internat în spitale de psihiatrie din motive politice îns din probele administrate nu a rezultat c internrile în spital au avut la baz astfel de motive, nefiind dovedit în cauz c acel incident petrecut între reclamant și persoan numit tov. a avut loc și c posibila funcție deținut de tov. în cadrul -I ar fi atras și desele internri ale acesteia în spitale de psihiatrie.
Întrucât reclamanta nu a îndeplinit condiția impus de art. 1 lit. c, din Decretul lege nr. 118/1990, Decizia nr. 1153/18.02.2004 a fost emis de pârâta Direcția de Munc și Protecție Social I în mod legal și temeinic.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de reclamant de la Statul Român se reține în primul rând c nu sunt îndeplinite condițiile autoritții de lucru judecat, reglementate de art. 1201 Cod civil, având în vedere motivația ulterioar a daunelor solicitate de reclamant ( filele 14-15, dosar ), iar în al doilea rând daunele morale solicitatesunt nefondateatâta timp cât reclamanta nu a fost internat forțat în spitale de psihiatrie din motive politice și nici nu a fost persecutat de organe ale statului sau de reprezentanți ai acestuia pe baza orientrii politice a reclamantei.
Din înscrisurile atașate la dosarul cauzei reiese c reclamanta în perioada 1975/1976-2003 desfșurat o activitate meritorie în câmpul muncii, nereieșind c ar fcut obiectul unei persecuții sau internri forțate pe motive politice.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs reclamanta, considerând-o nelegal, întrucât a aplicat greșit prevederile art. 1 alin. 1 lit. e) din Decretul-Lege nr. 118/1990, interpretând eronat probatoriul aflat la dosarul cauzei și respingând abuziv cererea sa de audiere a unor martori conform art. 8 din același act normativ.
Consider recurenta c proba cu martori era util, concludent și indispensabil pronunțrii unei soluții legale, din moment ce metodele de aplicare a unor sancțiuni de regimul comunist, erau în majoritatea lor foarte subtile, de ordin șicanator la locul de munc, de împiedicare a accederii la o funcție corespunztoare pregtirii profesionale, marginalizrii prin internri abuzive în secții de psihiatrie, aspecte ce nu pot fi dovedite altfel decât prin depoziția celor ce au fost martori la aceste abuzuri, ce nu puteau fi consemnate în vreun înscris.
Greșit a interpretat prima instanț și semnificația adresei nr. 21.706/18.06.2007 emis de Spitalul "Sf. " din care rezult buna calitate a activitții sale de asistent medical, în realitate acest act fiind de natur a demonstra faptul c boala sa nu a fost real, din moment ce a ieșit la pensie pentru limit de vârst, având calificativul " bine", calitatea muncii nereflectându-se în cuantumul salariului.
Pe fondul cauzei, arat recurenta c a fost hrțuit politic pe motiv c a refuzat s se cstoreasc cu un membru marcant al, în perioada anilor 1979, prin chemarea sa la partid, imputându-i-se fapte pe care nu le comisese, prin exercitarea unor acte de teroare și umilire, tratament ce a culminat cu "tratarea" sa în Spitalul de boli psihice Socola, în anul 2003, unde s-a acționat asupra sa prin hipnoz, din moment ce la externare se simțea mai ru decât la internare.
În perioada anilor 1982-1985 fost "tratat" cu substanțe excitante, ce declanșau zgomote nocturne ce-i fceau viața un calvar, pentru a-și afecta iremediabil sufletul și mintea, iar în anul 2003, când a solicitat s i se amâne pensionarea, șefa sa a refuzat ostentativ, iar ulterior introducerii cererii de chemare în judecat având ca obiect plata e daune, nici Poliția I și nici Policlinica municipal 1 I nu au fost în msur a-i elibera copii de pe plângerile pe care le-a formulat de-a lungul timpului, pentru a-și putea proba susținerile din prezenta cauz.
Solicit așadar admiterea recursului, trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea instanței s-i admit proba cu martori pentru a dovedi persecuția politic ce a constat în internarea sa abuziv în spitale de psihiatrie, în sensul art. 1 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 118/1990.
Intimatul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, prin întâmpinare, solicit respingerea recursului, prima instanț reținând corect faptul c reclamanta nu a dovedit internarea forțat în spitale de psihiatrie din motive politice și nici persecuția exercitat de organele statului pe baza orientrii politice a reclamantei.
Invoc de asemenea excepția lipsei calitții sale procesuale pasive, raportat prevederilor art. 3 pct. 48 din nr.HG 386/2007, în speț Direcția de Munc și Protecție Social județene având competența legal de a verifica legalitatea acordrii drepturilor prevzute de Decretul-Lege nr. 118/1990.
Intimata Direcția de Munc și Protecție Social a județului I prin întâmpinare solicit respingerea recursului reclamantei ca tardiv formulat, depunerea sa având loc cu înclcarea dispozițiilor art. 284 alin. 2-5 Cod procedur civil, cererea de recurs fiind lovit de asemenea de nulitate, întrucât nu cuprinde mențiunile prevzute de art. 302 lit. "a-d" Cod procedur penal, din moment ce nu cuprinde indicarea domiciliului recurentei, iar criticile formulate vizeaz dou hotrâri pronunțate în urm cu 3 ani, definitive și irevocabile, iar nu considerentele sentinței tribunalului pronunțat în dosarul cauzei. În același timp, recursul nu cuprinde motivele de nelegalitate, contrar dispozițiilor art. 302 lit. c) Cod procedur civil, în cauz fiind înclcate și dispozițiile art. 303 alin. 1 și 2 Cod procedur civil privitoare la motivarea cererii de recurs, astfel c solicit admiterea excepției de nulitate a recursului.
Pe fondul cauzei arat intimata c soluția de respingere a acțiunii reclamantei este legal și temeinic, din probatoriul cauzei nerezultând pretinsa persecuție din motive politice a acesteia, durata și modul în care au afectat-o direct și nemijlocit, pretențiile sale fiind așadar nedovedite.
Prin rspunsul la întâmpinare, recurenta solicit respingerea excepțiilor invocate, Ministerul Finanțelor având calitate procesual pasiv, din moment ce este singura entitate ce reprezint Statul român, cu atât mai mult cu cât acțiunea sa cuprinde un capt având ca obiect plata de daune.
De asemenea, recursul a fost promovat cu respectarea termenului procedural de 15 zile de la comunicarea sentinței de fond, cererea de recurs cuprinzând elementele a cror lips atrgea nulitatea cii de atac, din actele de la dosar existând suficiente indicii pentru identificarea domiciliului s
Curtea, analizând prioritar excepțiile dirimante invocate de pârâte, urmeaz a le respinge ca nefondate, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, în ce privește calitatea procesual pasiv a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor, raportat dispozițiilor art. 3 pct. 48 din nr.HG 386/2007, coroborat cu art. 13 din Decretul-Lege nr. 118/1990, Curtea reține c deși legiuitorul a instituit competența Direcției de Munc și Protecție Social județene în verificarea legalitții drepturilor acordate în baza Decretului-Lege nr. 118/1990, faț de captul din acțiunea reclamantei, având ca obiect plata de daune în sum de 2.000.000 euro, aceasta excede bugetului instituției locale specializat în plata drepturilor de asigurri sociale, eventuala lor plat, în eventualitatea admiterii pretențiilor reclamantei, czând în sarcina pârâtului Ministerul Finanțelor ca reprezentant al Statului Român.
De altfel captul disjuns din acțiunea reclamantei ce face obiectul cauzei, având ca obiect plata de daune morale, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a fost soluționat irevocabil prin decizia nr. 7808/04.10.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosar nr-, prin admiterea excepției de prescripție a dreptului la acțiune al reclamantei.
De asemenea, Curtea constat ca fiind regulat promovat cererea de recurs depus de reclamant, având în vedere c sentința de fond i-a fost comunicat pe 07.05.2008, iar recursul s-a înregistrat la 19.05.2008, înuntrul termenului de 15 zile prevzut de Codul d e procedur civil, lipsa indicrii domiciliului recurentei nefiind de natur a atrage nulitatea recursului faț de Decizia Curții Constituționale nr. 176/2005.
În ce privește fondul cauzei, Curtea reține c recurenta a investit instanța cu o cerere de recurs îndreptat împotriva sentinței civile nr. 335/CA/07.03.2008, având ca obiect acordarea drepturilor prevzute de Decretul-Lege nr. 118/1990. este real faptul c în motivarea acestuia sunt invocate și sentința civil nr. 512/2005 a Tribunalului Iași și respectiv decizia nr. 19/01.02.2006 a Curții de APEL IAȘI, pronunțat în ce privește captul disjuns privitor la daunele morale, îns criticile privesc în fapt nelegalitatea deciziei prin care nu i s-a recunoscut calitatea de beneficiar a prevederilor Decretului-Lege nr. 118/1990, sub aspectul existenței persecuțiilor politice la care a fost supus, critici ce vizeaz așadar soluția pronunțat în sentința civil nr. 335/CA/2008 din dosarul Tribunalului Iași nr-.
Susținerile recurentei privitor la nelegalitatea sentinței de fond sub aspectul respingerii probei cu martori, ce ar fi fost în msur s lmureasc prezenta cauz, nu pot fi reținute îns, întrucât pe de o parte o astfel de cerere de probatoriu nu a fost susținut de reclamant în cadrul dezbaterilor în fond a cauzei, consemnate în încheierea din 29.02.2008 (fila 175 dosar fond), utilitatea administrrii ei nefiind oricum demonstrat de reclamant nici în fața instanței de fond și nici în prezenta cale de atac.
Ori, incidența dispozițiilor art. 1 alin. (1) "Constituie vechime în munc timpul cât o persoan, dup data de 06.03.1945, pe motive politice: c) a fost internat în spitale de psihiatrie" din Decretul-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurat cu începere de la 06.03.1945, precum și persoanelor deportate în strintate ori constituite ca prizonieri, este condiționat de îndeplinirea condiției ca internarea în spitalele de psihiatrie s fie determinat de "motive politice".
Motivațiile invocate de recurent ca "persecuții politice" începând cu anii 1980, evoc îns pretinse șicane suferite la locul de munc din partea superiorilor si ierarhici, împiedicarea sa în obținerea unui post superior, determinate de refuzul unor relații sentimentale cu membri de partid marcanți, ipoteze care, chiar reale, nu se încadreaz în prevederile art. 1 alin. 1 lit. c) din actul normativ sus-citat, sub aspectul acordrii drepturilor bnești suplimentare.
Din contr legiuitorul a avut în vedere recompensarea pecuniar a persoanelor persecutate pentru convingerile lor politice în perioada ce a urmat instaurrii regimului comunist, persecuție ce putea ajunge pân la internarea acestora în spitale psihiatrice, îns reclamanta nu a dovedit apartenența sa la vreun partid politic anterior instaurrii dictaturii comuniste, fiind de notorietate faptul c astfel de practici și-au pierdut utilitatea ulterior anilor 1970, când noul regim nu mai era periclitat de convingerile foștilor si adversari politici.
Rezult așadar,c în mod corect pârâta Direcția de Munc și Protecție Social Iar eținut în cuprinsul deciziei nr. 1153/18.02.2004 în litigiu, faptul c"persecuțiile invocate de solicitant sunt de alt natur și nu din motive politice", numai c abuzurile suferite de marea majoritate a populației pe parcursul regimului comunist de peste 40 de ani, nu pot fi acoperite pecuniar în condițiile Decretului-Lege nr. 118/1990, cum se pretinde în fapt de reclamant.
Pentru aceste considerente Curtea va proceda la menținerea ca legal și temeinic a sentinței civile nr. 335/CA/2008 a Tribunalului Iași, cu respingerea ca nefondat a cererii de recurs promovate de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de reclamanta împotriva sentinței nr. 335/CA/07.03.2008 a Tribunalului Iași, sentinț pe care o menține.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 07 iulie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
18.07.2008
2 ex.-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Dan Mircea Tăbâltoc, Violeta
