Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 3537/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3537
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 27.10.2009.
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Horațiu Pătrașcu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul PARLAMENTUL ROMÂNIEI - CAMERA DEPUTAȚILOR, având ca obiect "refuz acordare drepturi".
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul din 06.10.2009, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 13.10.2009, 20.10.2009 ȘI 27.10.2009 când a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra cauzei civile de față, constată că prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București -Secția Cotencios Administrativ și Fiscal sub nr. 1550/2/19.02.2009 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul PARLAMENTUL ROMÂNIEI - CAMERA DEPUTAȚILOR solicitând reîncadrarea sa într-o funcție parlamentară corespunzătoare înalților funcționari publici și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri reprezentând drepturile salariale începând cu data de 09.01.2009 și până la reintegrarea efectivă.
În motivarea, în fapt, cererii reclamanta arată în esență că în perioada 20.02.2006-12.02.2008 a îndeplinit funcția de secretar general al Camerei Deputaților, prin Decizia Primului Ministru nr.31/11.02.2008 a fost numită în funcția de secretar de stat la Ministerul Apărării, demnitate publică îndeplinită până la data de 09.01.2009.
În raport de dispozițiile art.59 alin.1 din Legea nr.7/2006, ca urmare a numirii în funcția de secretar de stat a intervenit suspendarea de drept a raportului său de serviciu, ca efect al legii, iar în procedura parlamentară derulată pentru desemnarea noului secretar general, mai întâi a avut loc eliberarea sa din această funcție, urmată apoi de numirea noului secretar general al Camerei Deputaților.
La data de 09.01.2009 a fost eliberată din funcția de secretar de stat de la Ministerul Apărării și în termen de 5 zile, conform dispozițiilor art.59 alin.2 din Legea nr.7/2006, a informat actualul secretar general al Camerei Deputaților, cerând, în baza art.17 alin.4, să fie reîncadrată într-o funcție parlamentară corespunzătoare înalților funcționari publici.
Urmare a acestei cereri, Camera Deputaților, prin adresa nr.182/15.01.2008 i-a comunicat că în ședința din data de 12.02.2008 s-a hotărât eliberarea din funcție și nu o suspendare a raportului de serviciu. În aceste condiții, deși raportul de serviciu trebuia reluat după încetarea suspendării de drept, ca o garanție a stabilității funcției, fără să i se ofere nici o funcție la care era îndreptățită conform dispozițiilor art.17 alin.4.
Reclamanta susține că Hotărârea nr.6/12.02.2008 trebuie interpretată drept un act cu valoare de instrumentum probatione, care nu poate fi echivalată cu noțiunea juridică de eliberare din funcția publică parlamentară. În speță nu a avut loc o încetare a raportului de serviciu cu Camera Deputaților, ci doar o suspendare de drept a raporturilor de serviciu, iar cea mai relevantă probă a acestei susțineri o reprezintă chiar succesiunea în timp a actelor, mai întâi numirea în funcția de demnitate publică, 11.02.2008, urmată apoi, însă, doar ca procedură parlamentară, de eliberarea din funcție a vechiului secretar general și numirea în funcție a noului secretar general.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.17 alin.4 din Legea nr.7/2006.
În susținerea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei copia corespondenței purtate de reclamantă cu pârâta, Hotărârea nr.6/12.02.2008 a Camerei Deputaților; Decizia Primului Ministru al României nr.31/11.02.2008
La data de 28.04.2009, pârâta Camera Deputaților a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de tardivitate a acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, arătând în esență că prin Hotărârea Camerei Deputaților nr.6/1202.2008, luând act de numirea reclamantei în funcția de secretar de stat, s-a hotărât eliberarea din funcție a reclamantei, începând cu data de 12.02.2008, reclamanta invocă două proceduri, atât suspendarea cât și eliberarea din funcție, proceduri care nu pot coexista, fiind reglementate diferit și producând efecte diferite, suspendarea de drept nu operează automat, ci se impune materializarea acestei situații juridice printr-un act oficial.
De asemenea, se mai susține că reclamanta pretinde un raport juridic de serviciu și după data de 12.02.2008, data eliberării din funcție, fără să precizeze care este înscrisul care să fi determinat continuitatea raportului de serviciu, iar în situația în care reclamanta ar fi invocat nelegalitatea Hotărârii Camerei Deputaților nr.6/12.02.2008, repunerea în situația anterioară nu ar fi posibilă întrucât pe funcția pe care aceasta ar fi deținut-o au fost numiți în continuare alți secretari generali, respectându-se procedurile speciale de numire.
În sfârșit, pârâta mai arată că instanța nu se poate substitui în mod legal competențelor Camerei Deputaților, astfel cum sunt stabilite prin Regulamentul Camerei Deputaților, iar în ceea ce privește art.17 alin.4 din Legea nr.7/2006, aceasta nu sunt incidente în cauză întrucât reglementează o cu totul altă situație, având în vedere că la data de 12.02.2008, data eliberării din funcția de secretar general al Camerei Deputaților, reclamanta ocupa funcția de secretar de stat al Ministerului Apărării Naționale.
Atașat întâmpinării pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La data de 28.04.2004, reclamanta a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri ( filele 48-106) și a formulat o cerere precizatoare și completatoare, prin care a solicitat obligarea pârâtei la reîncadrarea sa într-o funcție publică parlamentară corespunzătoare înalților funcționari publici, la plata de despăgubiri reprezentând beneficiul nerealizat, începând cu data de 17.01.2009 și până la reintegrarea efectivă, reprezentând drepturi bănești de care ar fi beneficiat în această perioadă, la recunoașterea vechimii în funcția publică parlamentară și în specialitate a perioadei 11.02.2008-17.01.2009, în baza prevederilor art.59 alin.1 lit. a precum și perioada de la data de 17.01.2009 până la reîncadrare și la rectificarea carnetului de muncă prin înscrierea suspendării de drept precum și încetării acesteia.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta reiterează în esență aceleași motive menționate în cererea de chemare în judecată.
La data de 11.05.2009 pârâta a formulat întâmpinare, în raport de cererea precizatoare și completatoare, reiterând excepția de tardivitate a formulării acțiunii, iar pe fond respingerea acțiunii precizată și completată ca neîntemeiată, reluând în esență argumentele aduse în apărare prin întâmpinarea formulată inițial.
La data de 12.05.2009 reclamanta a solicitat luarea de către instanță a unor măsuri asiguratorii în sensul conservării unui post în statul de funcții aferent unei funcții din categoria înalților funcționari publici și în subsidiar, dacă pârâta a trecut la ocuparea tuturor posturilor să se dispună blocarea tuturor posturilor corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici ce se vor crea sau vacanta.
De asemenea, la data de 12.05.2009 reclamanta a depus un răspuns la întâmpinare și Note privind excepțiile invocate.
Prin încheierea din data de 12.05.2009, Curtea a dispus unirea cu fondul a excepției tardivității formulării acțiunii, a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și a respins ca inadmisibilă cererea privind luarea de măsuri asiguratorii, pentru considerentele arătate pe larg în considerentele încheierii.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, Curtea respingând proba cu interogatoriul pârâtei ca nefiind utilă cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarea situație de fapt:
Prin Hotărârea nr.6/21.02.2006 reclamanta a fost numită în funcția de secretar general al Camerei Deputaților, în temeiul art.223 alin.2 din Regulamentul Camerei Deputaților.
Prin Decizia nr.31/11.02.2008 emisă de Primul-Ministru al României, reclamanta a fost numită în funcția de secretar de stat la Ministerul Apărării.
Prin Hotărârea nr.6/12.02.2008 a Camerei Deputaților reclamanta a fost eliberată din funcția de secretar general al Camerei Deputaților.
La data de 09.01.2009 reclamanta a fost eliberată din funcția de " secretar de stat" de la Ministerul Apărării conform Deciziei Primului Ministru al României nr.85/09.01.2009.
La data de 12.01.2009 reclamanta s-a adresat secretarului general al Camerei Deputaților cu o cerere, înregistrată la Cabinetul secretarului general sub nr.51/93 din 12.01.2009, prin care solicita să se constate încetarea suspendării de drept ca urmare a eliberării sale din funcția de secretar de stat la Ministerul Apărării și să se dispună aplicarea prevederilor art.17 alin,4 din Legea nr.7/2006.
Prin adresa nr.51/182/15.01.2009 emisă de Secretarul General al Camerei Deputaților, i se comunică reclamantei că prin Hotărârea Camerei Deputaților nr.6/12.02.2008 a fost eliberată din funcția de secretar general al Camerei Deputaților și, totodată, în aceeași ședință, a fost numit un nou secretar general al Camerei Deputaților. Ca atare, în ședința din data de 12.02.2008 s-a hotărât eliberarea reclamantei din funcția de secretar general și nu o suspendare a raportului de serviciu materializată într-un act juridic.
Reclamanta s-a adresat Biroului Permanent al Camerei Deputaților și președintelui Camerei Deputaților, la data de 20.01.2009, aceasta primind răspunsuri cu un conținut asemănător la data de 20.01.2009.
La data de 19.02.2009 reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ a Curții de Apel București solicitând să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a proceda la reîncadrarea s-a într-o funcție parlamentară corespunzătoare înalților funcționari publici și obligarea pârâtei la reîncadrarea sa într-o funcție publică parlamentară corespunzătoare înalților funcționari publici, la plata de despăgubiri reprezentând beneficiul nerealizat, începând cu data de 17.01.2009 și până la reintegrarea efectivă, reprezentând drepturi bănești de care ar fi beneficiat în această perioadă, la recunoașterea vechimii în funcția publică parlamentară și în specialitate a perioadei 11.02.2008-17.01.2009, în baza prevederilor art.59 alin.1 lit. a precum și perioada de la data de 17.01.2009 până la reîncadrare și la rectificarea carnetului de muncă prin înscrierea suspendării de drept precum și încetării acesteia.
Potrivit art.137 din Codul d e procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Analizând cu precădere excepția de tardivitate a formulării acțiunii Curtea a reținut următoarele:
În susținerea excepției pârâta a arătat că de la data de 12.02.2008 când reclamanta a fost eliberată din funcție, procedural, nu suntem în prezența unui alt act oficial individual care să confirme menținerea calității de funcționar public parlamentar, condiție sine-qua-non petntru ca reclamanta să poată invoca prevederile art.59 alin.2 din Legea nr.7/2006.
Întrucât Hotărârea nr.6/12.02.2008, de eliberare din funcția de secretar general, singurul act producător de efecte juridice în privința încetării raporturilor de serviciu între reclamantă și Camera Deputaților, nu a fost contestată de reclamantă, iar perioada dintre data publicării în Monitorul Oficial, 12.02.2008, și data înregistrării acțiunii este mai mare decât termenul general de prescripție de 6 luni cât și cel de excepție de un an, prevăzute de art.11 din Legea nr.554/2004, pârâta apreciază că acțiunea este tardiv formulată.
Curtea reține însă că prin acțiunea de față reclamanta nu a atacat Hotărârea nr.6/12.02.2008 a Camerei Deputaților, ci a solicitat, așa cum s-a arătat, să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a proceda la reîncadrarea s-a într-o funcție parlamentară corespunzătoare înalților funcționari publici și obligarea pârâtei la reîncadrarea sa într-o funcție publică parlamentară corespunzătoare înalților funcționari publici, refuz explicit materializat prin adresa nr.182/15.01.2009, prin care i se răspunde la cererea formulată la data de 12.01.2009, prin care solicita să se constate încetarea suspendării de drept ca urmare a eliberării sale din funcția de secretar de stat la Ministerul Apărării și să se dispună aplicarea prevederilor art.17 alin. 4 din Legea nr.7/2006.
Potrivit art.11 alin. 1 și 2 din Legea nr.554/2004, Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii; d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
Prin urmare, data comunicării refuzului considerat nejustificat de către reclamantă este 15.01.2009, iar data formulării acțiunii este 19.02.2009, acțiunea fiind formulată în termen, excepția de tardivitate fiind neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de probatoriul administrat, situația de fapt reținută și susținerile părților, Curtea apreciază acțiunea pe fond ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr.6/21.02.2006 reclamanta a fost numită în funcția de secretar general al Camerei Deputaților, în temeiul art.223 alin.2 din Regulamentul Camerei Deputaților, iar prin Hotărârea nr.14/08.11.2006, în temeiul art.89 din Legea nr.7/2006, privind statutul funcționarului public parlamentar a fost învestită ca înalt funcționar public, mențiune făcută și în carnetul de muncă al acesteia.
Astfel, la data de 11.02.2008, când reclamanta, prin Decizia nr.31/11.02.2008 emisă de Primul-Ministru al României, reclamanta a fost numită în funcția de secretar de stat la Ministerul Apărării, avea statutul de înalt funcționar public parlamentar, funcție publică reglementată de art.7 alin.1 din Legea nr.7/2006.
Potrivit 59 alin. (1) din Legea nr.7/2006, Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public parlamentar se află în una dintre următoarele situații: a) este numit sau ales pe durată determinată într-o altă funcție în cadrul autorităților sau instituțiilor publice; perioada de exercitare a acelei funcții se consideră vechime în funcția publică parlamentară, precum și vechime în specialitate; -, iar potrivit alin.2 și 3 al aceluiași articol, în termen de 5 zile calendaristice de la data încetării motivului de suspendare de drept, funcționarul public parlamentar este obligat să informeze în scris secretarul general al Camerei Deputaților sau Senatului, după caz, despre acest fapt. În termen de 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (2), secretarul general al Camerei Deputaților sau Senatului, după caz, este obligat să asigure condițiile necesare reluării activității de către funcționarul public parlamentar.
În speță reclamanta, la data numirii în funcția de secretar de stat la Ministerul Apărării, prin Decizia nr.31/11.02.2008 emisă de Primul-Ministru al României, ocupa funcția de secretar general, funcție publică parlamentară corespunzătoare înalților funcționari publici parlamentari, iar la momentul numirii raportul de serviciu al acesteia nu fusese modificat și nici nu intervenise vreun caz de încetare a acestui raport, astfel încât, la data de 11.02.2008, urmare a numirii reclamantei în funcția de secretar de stat la Ministerul Apărării, a intervenit suspendarea de drept a raportului de serviciu.
Suspendarea intervine prin efectul legii, fără a fi necesară vreo formalitate, Biroul Permanent al Camerei Deputaților urmând să ia act și să rezerve postul aferent funcției publice parlamentare respective, astfel încât nu prezintă relevanță că la data de 12.02.2009, prin Hotărârea nr.6/12.02.2008 a Camerei Deputaților reclamanta a fost eliberată din funcția de secretar general al Camerei Deputaților, raportul de funcție fiind suspendat de drept anterior.
Eliberarea din funcție s-a dispus ca urmare a numirii în funcția de Secretar de stat, nefiind reținute nici un caz de eliberare din funcție prevăzute de art.64 din lege, respectiv: reducerea personalului, ca urmare a reorganizării activității, prin desființarea postului ocupat de funcționarul public parlamentar; ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcția ocupată de către alt funcționar public parlamentar, a unui funcționar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii, judecătorești de reintegrare; starea sănătății fizice sau/și psihice a funcționarului public parlamentar, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare funcției publice parlamentare deținute.
Pe de altă parte, nu era incident, nici un caz de încetare a raportului de serviciu al funcționarului public parlamentar, respectiv: demisie; eliberare din funcția publică parlamentară; destituire din funcția publică parlamentară; pensionare; acordul părților, consemnat în scris; de drept.
Prin urmare, chiar dacă Biroul Permanent al Camerei Deputaților a hotărât la data de 12.02.2008 eliberarea reclamantei din funcția de secretar general al Camerei Deputaților și numirea unei alte persoane pe această funcție, acest lucru nu poate avea efect asupra raporturilor de serviciu ale reclamantei și asupra statutului de înalt funcționar public parlamentar.
În mod evident pârâtul trebuia să numească o altă persoană pe această funcție, legea permițând acest lucru, însă, nu se poate face o confuzie între ocuparea unei funcții de înalt funcționar public rămasă vacantă temporar, prin numirea temporară a titularului funcției publice pe o altă funcție în condițiile legii, cu încetarea raportului de serviciu al funcționarului public parlamentar.
Nu prezintă relevanță nici faptul că reclamanta nu a contestat Hotărârea nr.6712.02.2008 a Camerei Deputaților, întrucât la data emiterii raportul de funcție al reclamantei era suspendat de drept, chiar dacă această suspendare nu a fost constatată printr-un act administrativ, astfel încât, la încetarea mandatului de secretar de stat la Ministerul Apărării, reclamanta era îndreptățită să solicite reîncadrarea pe o funcție publică parlamentară corespunzătoare înalților funcționari publici, cu respectarea termenului de 5 zile calendaristice de la încetarea motivului de suspendare, conform art.59 alin.2 din lege, ceea ce reclamanta a și făcut.
Prin urmare, Curtea urmează să constate refuzul nejustificat al pârâtei de a proceda la reîncadrarea reclamantei pe o funcție publică parlamentară corespunzătoare funcției de înalt funcționar public și să oblige pârâta să procedeze la reîncadrarea reclamantei într-o asemenea funcție.
De asemenea, întrucât pârâta trebuia să procedeze la reîncadrarea reclamantei începând cu data de 17.01.2009, când s-a împlinit termenul de 5 zile prevăzut de art.59 alin.3, Curtea va obliga pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite corespunzătoare unei funcții de înalt funcționar public parlamentar, începând cu această dată și până la reintegrarea efectivă.
Instanța va obliga pârâta doar la prejudiciul efectiv, respectiv la c/v drepturilor salariale pe care reclamanta le-ar fi încasat efectiv nu și la beneficiul nerealizat, așa cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
În contextul în care suspendarea de drept a raportului de serviciu presupune o continuitate a acestui raport și nu o încetare, reclamanta are dreptul să i se recunoască pe perioada cuprinsă între data de 11.02.2008, data intervenirii motivului de suspendare de drept a funcției publice și data încetării suspendării, 17.01.2009, vechimea în funcția publică parlamentară și în specialitate, precum și în continuare până la reintegrarea efectivă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de tardivitate ca neîntemeiată.
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta cu domiciliul în B, Calea nr.256, Bl.13,. B,.47, sector 4 împotriva pârâtei PARLAMENTUL ROMÂNIEI - CAMERA DEPUTAȚILOR cu sediul în B,--4, sector 5.
Constată refuzul nejustificat al pârâtei de a proceda la reîncadrarea reclamantei pe o funcție publică parlamentară corespunzătoare funcției de înalt funcționar public.
Obligă pârâta să procedeze la reîncadrarea reclamantei pe o funcție publică parlamentară corespunzătoare funcției de înalt funcționar public
Obligă pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale cuvenite corespunzătoare unei funcții de înalt funcționar public parlamentar, începând cu această dată și până la reintegrarea efectivă.
Obligă pârâta să recunoască reclamantei vechimea în funcția publică parlamentară și în specialitate, pe perioada cuprinsă între data de 11.02.2008 și data de 17.01.2009, vechimea în funcția publică parlamentară și în specialitate, precum și în continuare până la reintegrarea efectivă și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi 27.10.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
RED.HP/HP
4 EX.
Președinte:Horațiu PătrașcuJudecători:Horațiu Pătrașcu
