Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 372/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 372/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 19 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTORI: Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă Silviu
- - - -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta irecția de uncă și rotecție p. ocială B împotriva sentința civilă nr. 137/CA/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2009, când părțile au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19 mai 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința civilă nr. 137/CA/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal s-au dispus următoarele: s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul DIRECȚIA ȘI PROTECȚIEI SOCIALE B, și în consecință:
S-a anulat Hotărârea nr.122/24.07.2008 emisă de pârâtă.
S-a constat că reclamantul are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și beneficiază de drepturile prevăzute în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.6/2008 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989 nr. 341/2004.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
La data de 17.03.2008 reclamantul a formulat cerere către pârâta Direcția și Protecției Sociale B pentru a i se recunoaște calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și pentru a beneficia de dispozițiile Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008.
Prin Hotărârea nr.122/24.07.2008 pârâta a respins cererea reclamantului, întrucât "din actele depuse la dosar nu rezultă faptul că petentul a fost privat de libertate pentru efectuarea de cercetări și astfel nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art.19 alin.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.6/2008."
În condițiile art.22 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.6/2008 reclamantul a contestat această hotărâre cu respectarea dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, motivând că a beneficiat de drepturile conferite de D-L nr.118/1990, drepturi ce i-au fost recunoscute prin Sentința nr.435/S/18.06.1996 a Tribunalului Brașov, rămasă irevocabilă prin neapelare.
Din conținutul acestei sentințe, depuse la dosar, ce se coroborează cu celelalte înscrisuri de la dosar, se reține că tatăl reclamantului, numitul a fost condamnat penal cu executare la locul de muncă și strămutat în, pentru participarea la revolta de la B din 15.11.1987, iar mama sa, care avea în îngrijire doi copii minori, printre care și reclamantul, "era în atenția organelor de partid, miliție, securitate și de muncă și ocrotirii sociale, care urmăreau deplasările ei, persoanele care o vizitau, o interogau despre aceste mișcări și solicitau date de la vecini sau superiorii ierarhici. Toate aceste vexațiuni îi îngrădeau mișcările și deplasările știindu-se urmărită ceea ce echivalează cu situația de domiciliu obligatoriu prevăzută de decretul lege"
La soluționarea acțiunii se vor avea în vedere dispozițiile acestui actul normativ -art. 18 din Legea nr. 341/2004, modificată, care stabilește că "rezentul p. capitol reglementează acordarea unor drepturi pentru:
a) persoanele care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987;
b) soțul persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta lege;
c) urmașii persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987".
De asemenea, art.19 alin.1 și 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 arată că "Constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 se face, la cererea persoanei interesate, de către direcțiile de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociației <<15 1987>>.
(2) Dovada calității prevăzute la alin. (1) se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea."
Din interpretarea coroborată a acestor norme rezultă că drepturile prevăzute de acest act normativ special se acordă fie persoanelor care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 prin privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe: stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate sau deportarea", fie soțului persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, fie urmașilor persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987.
Pârâta nu a analizat însă dacă reclamantul nu se încadrează în dispozițiile art. 18 lit. a) sau b) din Legea nr. 341/2004, modificată, act care trebuie interpretat și prin prisma art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru interzicerea discriminării, conform căruia " exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Cu privire la această problemă instanța de fond a reținut că drepturile solicitate de reclamant în temeiul Legii nr. 341/2004, modificată, sunt drepturi patrimoniale în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, reclamantul având o "speranță legitimă" să obțină recunoașterea acestora.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 14 din Convenție, instanța de fond constat că prin hotărârea pârâtei nr.122/24.07.2008 reclamantul a fost exclus de la acordarea drepturilor solicitate, deși acesta s-a aflat într-o situație similară cu mama sa ( fapt stabilit prin sentința nr.435/S/18.06.1996 a Tribunalului Brașov, descrisă mai sus), existând prin urmare o diferență de tratament între reclamant și alte persoane aflate într-o situație similară cu a lor, astfel că instanța consideră că art. 14 este aplicabil.
În mod constant, în jurisprudența CEDO s-a reținut că, în sensul art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă "este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă", adică dacă nu urmărește un "scop legitim" sau dacă nu există un "raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit" (a se vedea, în special, Hotărârea Marckx împotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, p. 16, & 33).
În cauză, instanța de fond a constatat că stabilirea unui tratament diferit între membrii aceleiași familii - soț și copii cu același domiciliu, care au avut un autor comun condamnat penal și obligat să execute pedeapsa la un loc de muncă situat într-o altă localitate, respectiv excluderea copiilor de la acordarea drepturilor speciale, în condițiile în care presiunile exercitate de regimul comunist asupra tatălui și mamei lor au avut consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării fizice și psihice a acestora, este nu numai inechitabilă, dar și discriminatorie, fiind contrară art. 14 din CEDO (în acest sens Cauza Beian împotriva României).
Prin urmare, constatând că reclamantul nu a făcut parte din structurile de represiune comuniste și că în privința sa a fost emis avizul consultativ al Asociației "15 1987", instanța de fond a constatat că în persoana sa sunt întrunite condițiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 341/2004, modificată, prin urmare acțiunea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, solicitând admiterea recursului și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantului, motivând în esență că reclamant ul era minor la data evenimentelor din 15 1987 din B iar asupra sa nu au fost dispuse măsuri în sensul de a fi fost cercetat sau arestat pentru participarea la evenimentele din 1987 din Recurenta pârâtă a susținut în recurs că reclamantul intimat nu face obiectul legii reparatorii, anume a prevederilor art.19 alin.2 din OUG nr.6/2008.
În concluziile scrise depuse la dosar, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă și menținerea sentinței atacate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Intimatul a depus la dosar chitanța de plată a onorariului de avocat.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs urmează a respinge recursul ca neîntemeiat, menținând sentința atacată.
Astfel, așa cum corect a reținut instanța de fond, obiectul cererii reclamantului îl constituie aplicarea prevederilor favorabile din OUG nr.6/2008 și recunoașterea calității de persoană care a avut de suferit de pe urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 15 1987, cu consecințele legale corelative. Reclamantul a depus la dosar acte doveditoare, inclusiv hotărâre judecătorească (sentința civilă nr.435/S/18 iunie 1996, dosar nr.821/1996 al Tribunalului Brașov, irevocabilă prin nerecurare), din care rezultă fără dubiu că reclamantul și întreaga sa familie au avut domiciliu obligatoriu în perioada 15.11.1987-22.12.1989, perioadă în care tatăl reclamantului, anume, a fost strămutat în localitatea, întrucât fusese condamnat pentru participarea sa la revolta anticomunistă din B din luna 1987. Consecința condamnării și strămutării tatălui reclamantului a fost aceea de stabilire a domiciliului supravegheat a restului familiei condamnatului politic, deci inclusiv a reclamantului intimat în cauză, cu presiunile specifice timpurilor respective, exercitate de către organele de represiune din cadrul securității și miliției.
De asemenea, corect a reținut instanța de fond că nerecunoașterea drepturilor cu caracter eminamente compensator stabilite prin OUG nr.6/2008, Legea nr.341/2004 ar reprezenta o discriminare a membrilor familiilor luptătorilor anticomuniști din 1987, fiind evident că și asupra lor s-au răsfrânt consecințele negative ale condamnării unora dintre ceilalți membri de familie (cum este cazul tatălui reclamantului, în prezenta cauză). Nu în ultimul rând, starea de fapt dedusă judecății a mai fost apreciată de o altă instanță ca aptă să genereze dreptul de a primi reparații în temeiul primului act normativ cu caracter reparator pentru persoanele care au avut de suferit de pe urma diferitelor forme de prigoană și opresiune comunistă, anume Decretul-Lege nr.118/1990. În spiritul și litera sa, noua reglementare, anume OUG nr.6/2008 reprezintă practic o dezvoltare a legii inițiale, o focalizare a atenției legiuitorului asupra unui anumit episod din istoria luptei anticomuniste în România, anume mișcarea muncitorească anticomunistă de la B din 1987, fiind de esența oricărei legi cu caracter reparator să își păstreze această natură de act normativ reparator, cu reiterarea drepturilor recunoscute pentru destinatarii legii avuți în vedere de la început de legiuitor. Această soluție se impune cu atât mai mult cu cât în circuitul juridic au intrat și hotărârile judecătorești (cum este cea depusă la dosarul de fond de reclamantul intimat, pronunțată de Tribunalul Brașov ) ce recunosc drepturile reparatorii prevăzute de lege pentru aceeași stare de fapt. Curtea apreciază ca fiind corectă și menționarea hotărârii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Beian contra România cu privire la interzicerea practicilor discriminatorii.
Prin urmare, urmează ca recursul declarat de pârâtă să fie respins, menținându-se sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B împotriva Sent.civ. nr. 137/CA/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă Silviu
- - - - - - -
Grefier
Red. B- 19.06.2009
Dact. T- 22.06.2009/2 ex.
Jud. fond - M
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă Silviu
