Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 396/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--27.-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 396
Ședința publică din 12 Martie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER.- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția de Muncă și Socială C-S, împotriva sentinței civile nr.1956 din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul intimat personal, lipsă fiind pârâta recurentă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței la data de 08.03.2009, întâmpinare din partea reclamantului intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, pentru motivele arătate în întâmpinare.
CU RTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S la data de 16.04.2007 sub nr. 1379/115/16.04.2007, reclamantul a chemat în judecată pârâții Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie C-S și Statul Român prin Banca Națională a României, solicitând anularea Deciziei nr. 286/13.03.2007 din 21.09.2007 emisă de pârâta Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie C-S prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prev. de DL nr.118/1990, solicitând emiterea unei noi decizii prin care să se constate că a fost persecutat politic începând cu anul 1957 când fost strămutat și cu domiciliul forțat într-o altă localitate. a continuat când tatăl său a fost arestat politic și fost obligat să facă armata timp de 6 luni ca simplu soldat.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar la termenul din data de 15.06.2007 reclamantul a arătat că a fost persecutat politic în anul 1957 când fost strămutat într-o altă localitate față de comuna unde s-a născut și a crescut, casa din comuna fiind revendicată în anul 2001, pentru care anexat declarațiile de martori autentificate în fața notarului, dar și actul de restituire a casei de unde a fost strămutat în anul 1957. politică a continuat și s-a accentuat în cei 7 ani cât tatăl său a fost deținut politic pentru care anexat actul de condamnare. În anul 1975 fost privat de libertate și cercetat abuziv politic timp de 6 luni într-o unitate militară, potrivit livretului militar d e soldat anexat, cu mențiunea că salariul de inginer pe un șantier i-a fost înlocuit cu solda de soldat fiind suspus unor suferințe morale grave.
În anul 1988 continuat persecuția politică, fiind trimis la Dunăre- B, unde a dormit în corturi de război, a mâncat în condiții de lagăr comunisto-nazist, gătindu-se hrana la cazane de război, eveniment confirmat de juristul acesta fiind inspector de personal la unitatea care l-a trimis la canal. Reclamantul a susținut că în anul 1990 persecuția politică a continuat cu desfacerea contractului de muncă deoarece făcea politică liberară fapt incriminat de același jurist- inspector la cărțile de muncă.
Pentru persecuția politică dovedită cu martori, acte, înscrisuri timp de 10 ani, solicită acordarea drepturilor date de DL nr. 118/1190, art. 1, alin.1 lit.e, alin.5, art. 3 alin.1, art.6.
Prin aceeași precizare de acțiune, reclamantul a solicitat obligarea Statului Român - prin Banca Națională a României la plata sumei de 5.000.000 euro daune morale pentru suferințele morale și psihice pe care le-a suportat timp de 48 de ani de la vârsta de 10 ani.
Prin sentința civilă nr. 269/12.10.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C-S a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantul împotriva pârâtei Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie C-S, reținând că prin cererea înregistrată la Casa Județeană de Pensii sub nr. 39004/12.01.2007, contestatorul a solicitat înscrierea pentru pensie anticipată parțială. Prin decizia nr. 1.224.279/25.04.2007 s-a dispus respingerea cererii pentru neîndeplinirea prev. art. 50 din legea 19/2000. S-a reținut că are un stagiu de cotizare realizat de peste 29 ani din care peste un an în grupa I de muncă, însă incomplet, iar conform DL nr 118/1190 nu are nimic. Reclamantul nu a dovedit că a atacat această hotărâre.
Instanța de fond a mai reținut că efectuarea stagiului militar d e 6 luni în anul 1975 fost oarecum o "privare" de libertate însă este de notorietate faptul că era vorba de TR-iști ( soldați în termen redus) și se aplica numai bărbaților absolvenți ai unei forma de învățământ superior ce erau apți din punct de vedere fizic și psihic. Regimul de instrucție și de tratament erau diferite față de ceilalți soldați, cu stagiul de 1-2 ani. Instanța de fond a reținut și faptul că persecuțiile din anii 1981 și 1988 nu sunt dovedite, iar șantierele și canalul Dunăre-B, erau de importanță politico-națională strategică, unde salariile erau mai mari decât pe alte numeroase șantiere. De asemenea a reținut că persecuțiile de după anul 1990, pe motive de "politică liberală", nu pot fi luate în considerare, fiind fanteziste.
Instanța a reținut și faptul că adresa nr. 1991/26.09.2007, emisă de către Institutul de Investigare a Crimelor, din România, are doar un caracter ipotetic, se bazează exclusiv pe cele relatate de contestator, reiese că tatăl său a fost internat în anul 1959 într-o colonie de muncă, iar pentru dânsul aprecierea că ar fi putut întâmpina dificultăți la admiterea în învățământul liceal și superior, ceea ce reprezintă o formă de persecuție politică specifică regimului.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate.
Prin decizia civilă nr.335/19 martie 2008 pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARA admis recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 269/12.10.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- și a casat sentința civilă recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecate la instanța de fond față de faptul că această instanță nu a soluționat fondul litigiului.
Curtea a reținut că instanța de fond avea obligația de a examina argumentele reclamantului și de a motiva înlăturarea lor, în caz contrar respingerea apărând ca arbitrară. Motivarea nu presupune doar aprecierea că sunt neconcludente sau nepertinente, ci indicarea motivelor pentru care instanța a reținut neconcludența sau nepertinența argumentelor invocate.
Prin omisiune de a analiza argumentele reclamantului, instanța de fond a încălcat dispozițiile legale imperative care reglementează dreptul părții la un proces echitabil, omițând să soluționeze corespunzător fondul cauzei.
Curtea a subliniat că o analiză sumară și parțială a fondului nu poate avea semnificația soluționării fondului pricinii, câtă vreme instanța de fond nu a examinat apărările formulate de una din părți
În consecință instanța de recurs a casat cauza cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond și dispus analizarea întregului probatoriu administrat în prezenta cauză, inclusiv declarațiile notariale date de martorii și precum și orice altă cerere de probațiune formulată de reclamant în vederea dovedirii cererii sale.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului C-S la data de 14.05.2008 sub nr-.
În ședința publică din data de 09.07.2009, reclamantul a precizat faptul că a fost strămutat din comuna în DTS și a avut domiciliu obligatoriu în DTS din 1957 până în 1964 când tatăl său a fost eliberat din închisoare. De asemenea reclamantul a învederat instanței faptul că în anul 1975 fost privat de libertate și cercetat într-o unitate militară, această persecuție politică manifestându-se prin efectuarea timp de 6 luni a serviciului militar în calitate de simplu soldat iar nu subofițer ca ceilalți colegi ai săi care absolviseră ca și el cursurile unei facultăți. Reclamantul a susținut și faptul că în anul 1988 fost detașat 2 luni la Dunăre - Marea Neagră, conform adresei nr. 41988/19.10.2007 depusă la dosar.
În cauză a fost administrată proba testimonială, fiind audiați martorii, și, și proba cu înscrisuri.
Pârâta Banca Națională a României a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a solicitat scoaterea sa din cauză susținând că potrivit disp. art. 25 din Decretul nr. 31/1954, Statul Român este reprezentat în fața instanțelor de judecată de Ministerul Economiei și Finanțelor, iar nu de BNR.
La termenul de judecată din data de 5.11.2008 reclamantul a solicitat disjungerea capătului de cerere având ca obiect daune morale formulat în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Banca Națională a României, susținând că această cerere întârzie soluționarea prezentei cauzei.
Prin sentința civilă nr.1956/5.11.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a admis în parte contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie C-S, a anulat decizia nr. 286/13.03.2007 emisă de pârâta Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie C-S, a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să recunoască reclamantului calitatea de persecutat politic pe perioada 1957- 1964, disjungând capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Statul Român prin Banca Națională a României la plata de daune morale, și dispune formarea unui nou dosar, având ca obiect pretenții, cu termen de judecată la data de 21.01.2009, în care se vor cita reclamantul și pârâtul Statul Român prin Banca Națională a României cu sediul în B, sector 3,-.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Din adresa nr. Z-113/20.09.2001, emisă de Ministerul Justiției - Direcția Instanțelor Militare, instanța reține că tatăl reclamantului, Gaf ost arestat la 02.07.1959 și internat 24 de luni într-o colonie de muncă, iar în timpul internării a fost condamnat la 7 ani închisoare. politică la care a fost supus tatăl reclamantului este confirmată de faptul că acestuia i-a fost acordată calitatea de luptător în rezistența anticomunistă în baza OUG 214/1999 prin decizia nr. 1683/23.09.2004.
Prin Decretul-lege nr. 118/1990, cu modificările și completările ulterioare, sunt acordate unele drepturi anumitor categorii de persoane persecutate din motive politice și anume: celor care au executat o pedeapsă privativă de libertate sau au fost lipsiți de libertate în baza unor mandate de arestare preventivă pentru infracțiuni politice ori în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări, celor internați în spitale de psihiatrie, celor care au avut stabilit domiciliu obligatoriu ori au fost strămutați într-o altă localitate, precum și persoanelor care au fost deportate în străinătate după 23 august 1944 sau care au fost constituite în prizonier de către partea sovietica după data de 23 august 1944.
Din declarațiile autentificate ale martorilor și, precum și din declarația numitului, instanța reține faptul că, în anul 1957, reclamantul și familia sa au fost strămutați din localitatea, unde își aveau domiciliul, în DTS, având domiciliu obligatoriu în această localitate până în anul 1964 când tatăl reclamantului a fost eliberat din închisoare. reclamantului și a familiei sale este confirmată și de faptul că Gaf ost deposedat abuziv de casa pe care o deținea în comuna, acest imobil fiind apoi restituit prin dispoziția nr. 18/15.04.2004 de Primăria din această comună.
Având în vedere aceste înscrisuri și declarații de martori, instanța constată că măsura condamnării la închisoare și măsura stabilirii domiciliului obligatoriu ca măsuri de persecuție politică pentru G s-au răsfrânt și asupra fiului acestuia -, deși acesta era minor la data respectivă. În ceea ce privește perioada pentru care i se va recunoaște reclamantului calitatea de persecutat politic, instanța va avea în vedere declarațiile martorilor care confirmă susținerile reclamantului privind perioada în care a avut domiciliu obligatoriu în DTS, respectiv 1957-1964.
Referitor la susținerile reclamantului privind faptul că i s-a interzis accesul la Școala Militară, a fost trimis la B - Dunăre, a efectuat serviciul militar în calitate de simplu soldat sau a fost transferat pe motive politice de la un loc de muncă la altul, instanța constată că aceste situații de persecuție politică nu se regăsesc printre cazurile prevăzute strict și limitativ de art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990. De asemenea martorii audiați în cauză la cererea reclamantului au declarat că au aflat de la acesta despre existența persecuției politice la care a fost supus prin faptul că nu a fost acceptat la Liceul Militar sau a fost transferat de la un loc de muncă la altul pe motive politice. În ceea ce privește susținerea reclamantului că a fost trimis la B - Dunăre în anul 1988, instanța reține că din adresa nr. 4198/19.10.2007 emisă de Direcția Apelor rezultă faptul că reclamantul a fost detașat la lucrările de amenajare a râului A pe o perioadă de două luni începând din 08.09.1988. Din probele administrate în cauză nu rezultă însă că reclamantul a fost obligat să lucreze pe acest șantier sau că i s-a interzis părăsirea lui.
În consecință, reținând că reclamantul nu a făcut dovada că, după anul 1964, au fost luate față de el măsuri care să se încadreze în situațiile enumerate de Decretul-lege nr. 118/1990, instanța constată că situațiile invocate de acesta nu pot justifica cererea sa de a fi considerat persecutat politic și după acest an.
În ceea ce privește susținerea reclamantului conform căreia a fost persecutat politic și după anul 1990, instanța reține că aceste situații de persecuție politică ulterioare din decembrie 1989 nu fac obiectul Decretului Lege 118/1990 care privește acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Față de cele reținute, instanța a constatat că reclamantul a făcut, conform dispozițiilor art.8 alin. 1 din Decretul Lege 118/1990, dovada faptului că se află în situațiile prevăzute de art. 1 lit. d și e din același act normativ, fiind strămutat din localitatea în DTS și având domiciliu obligatoriu în această localitate în perioada 1957-1964. În consecință, instanța a admis în parte contestația formulată de reclamant, a anulat decizia nr. 286/13.03.2007 emisă de pârâta Direcția de Muncă și Protecția Socială C-S și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă decizie în care să recunoască reclamantului calitatea de persecutat politic în perioada 1957 - 1964.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Socială C-S, prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței recurate și menținerea ca temeinică și legală a Deciziei nr. 286/13.03.2007 emisă de comisia constituită pentru acordarea drepturilor L 118/1990.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin art. 1 din Decretul Lege nr.118/1990 se instituie cadrul general al măsurilor reparatorii precum și scopul concret în sensul constituirii ca vechime în muncă și luării în considerarea la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă în funcție de vechimea în muncă a timpului cât o persoană a fost persecutată din motive politice după data de 6 martie 1945.
A mai arătat recurenta că articolul 1 litera e din actul normativ menționat se referă la strămutarea într-o altă localitate, însă reclamantul nu are calitate de strămutat întrucât, prin măsura abuzivă de scoatere din locuința proprietatea familiei sale, acesta nu a fost strămutat obligatoriu, familia refugiindu-se de bună voie, în sălașul din afara comunei.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile atacate, reiterând argumentele detaliate în cererea de chemare în judecată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Nu este justificat argumentul invocat de către recurentă potrivit căruia "prin măsura abuzivă de scoatere din casa proprietatea familiei reclamantului, acesta din urmă nu ar fi fost strămutat obligatoriu într-un alt loc", întrucât din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că familia reclamantului a fost nevoită să se refugieze în construcția având destinație de grajd situată în afara localității de domiciliu, așa cum rezultă și condițiile dificile în care membrii familiei au fost nevoiți să trăiască în acea locație.
Evacuarea familiei din propria locuință echivalează cu o strămutare chiar dacă nu există un act emis de vreo autoritate care să folosească în mod expres expresia de strămutare.
Concluzia se impune având în vedere că familia reclamantului a fost evacuată în mod abuziv, caracterul abuziv al măsurii nefiind contestat de recurentă. A admite contrariul ar echivala cu un formalism excesiv și ar lăsa fără substanță scopul avut în vedere la emiterea Decretului Lege nr. 118/1990.
Constatând așadar că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală și respingând prin urmare criticile cuprinse în cererea de recurs, Curtea va face aplicarea art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, urmând a respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția de Muncă și Socială C-S, împotriva sentinței civile nr.1956 din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
GREFIER,
- -
Red. LC- 23.03.2009
Tehnored - 23.03.2009
SM/2 expl
Prima instanță - Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Claudia, Maria Cornelia Dascălu
