Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 3990/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr.3990
Ședința publică de la 18.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
GREFIER - - -
...
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR - COMISIA PENTRU CONSTATAREA CALITĂȚII DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA DE PE LÂNGĂ MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect "refuz acordare drepturi".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 11.11.2009, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea 18.11.2009, când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Asupra cauzei de contencios administrativ prezente:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 13 iunie 2007, reclamanta a contestat, în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru Constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției, decizia emisă de pârâtă la data de 26 aprilie 2007 în dosarul nr. 90/2003, privindu-l pe defunctul -
Reclamanta și-a motivat acțiunea printr-o cerere depusă la dosar la data de 21 mai 2008, arătând că unchiul său, - G, se încadrează în prevederile nr.OUG 214/1999 pentru a-i fi recunoscută calitatea de luptător în rezistenta anticomunistă, fiind arestat și reținut, fără a fi suferit vreo condamnare administrativă sau penală, în Colonia de Muncă - Mănăstirea și penitenciarele și Pitești, de la data 15 aprilie 1952 și până la data de 1 septembrie 1953, când a decedat, la ultimul loc de detenție.
Prin Sentința nr.1731/4 iunie 2008, Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând, în esență, că din actele de stare civilă depuse la dosar nu reiese că reclamanta a fost nepoata defunctului - G, iar declarațiile notariale ale numitelor și confirmă doar faptul că acesta a fost înfiat la vârsta de 19 ani și cunoscut sub mai multe nume.
Prin urmare, curtea de apel a constatat că decizia de respingere a cererii formulate de reclamantă a fost legală, nefiind îndeplinite cerințele art. 5 alin. (1) din nr. 214/1999, împrejurare ce face de prisos analizarea celorlalte aspecte de fond expuse în cuprinsul deciziei contestate, referitoare la caracterul activității desfășurate de defunct în rezistența anticomunistă.
Reclamanta a atacat cu recurs sentința menționată, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii, în temeiul art. 3041Cod procedură civilă.
În motivarea căii de atac, recurenta - reclamantă a arătat că - Gaf ost adoptat, conform sentinței civile nr. 145/26 martie 1913, de către, sora tatălui său, și, soțul acesteia, dar în temeiul art. 313 din Codul civil, în vigoare la acea dată și ulterior potrivit art. 75, teza a III-a, din Codul familiei, și-a păstrat toate drepturile și obligațiile izvorâte din filiație față de părinții firești și rudele acestora.
În temeiul art. 305 Cod procedură civilă, în recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia recurenta reclamantă a depus la dosar copia dosarului de anchetă nr. 11828 (vol. 1 și II) întocmit pe numele G de fosta Direcție a Securității Statului și aflat în Arhivele Consiliului Național pentru Combaterea Securității, acte de stare civilă ale membrilor familiei sale - aflate de altfel și la dosarul primei instanțe și hotărârea judecătorească de adopție.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta - reclamantă și a prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, Înalta Curtea constatat că recursul este fondat.
Prin adresa nr. 90/2003, nedatată, reclamantei i s-a comunicat că în ședința din data de 26 aprilie 2007, Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, cu unanimitatea voturilor membrilor săi, a decis respingerea cererii de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă pentru unchiul său G, întrucât nu se încadrează în prevederile art. 5 alin. (1) din nr.OUG 214/1999.
În motivarea deciziei adoptate la data de 26 aprilie 2007, Comisia a expus împrejurările rezultate din probele administrate, în raport cu care a reținut că "se poate aprecia că situația numitului - G se încadrează în dispozițiile art. 3 lit. a) din nr.OuG 214/1999, deoarece a fost arestat în anul 1952 pentru activitate legionară și manifestarea dezaprobării față de regimul venit la putere", dar cererea a fost respinsă pentru că petenta nu a depus toate actele necesare pentru dovedirea gradului de rudenie și nu a dat curs solicitărilor formulate în acest sens prin adresele secretariatului comisiei.
Potrivit art. 5 alin. (1) din nr.OUG 214/1999, cererea pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acesteia, de soțul sau rudele până la gradul al patrulea, inclusiv.
Conform extractului din registrul actelor de naștere pe anul 1896, nr. 2591/18 aprilie 1896, Gaf ost fiul lui și al, născută. Gaf ost adoptat de și, în temeiul sentinței civile nr. 145/26 martie 1913 Tribunalului Vâlcea, dobândind numele G -. Adoptoarea a fost fiica lui și a, fiind, așadar, rudă cu adoptatul,
De asemenea, din certificatele de stare civilă depuse la dosar (certificat de naștere seria - nr. -, certificat de căsătorie seria -. nr. -, certificat de naștere seria nr. -) rezultă că reclamanta, născută, este fiica lui și. La rândul său, a fost fiul lui și.
Prin urmare, recurenta - reclamantă este nepoată de frate al defunctului - G, aflată în gradul II de rudenie cu acesta.
Constatând astfel, contrar concluziei primei instanțe, că recurenta - reclamantă a făcut dovada legăturii de rudenie care o îndreptățește să formuleze cererea de recunoaștere a calității de luptător în rezistența comunistă în temeiul art. 5 (1) Cod procedură civilă, Înalta Curtea admis recursul și întrucât curtea de apel nu a analizat aspectele de fond referitoare la încadrarea defunctului G în ipotezele prevăzute de art. 2-3 din nr.OUG 214/1999, a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, potrivit art.20 alin.3 teza finală din Legea nr.554/2004, prin decizia civilă nr.1280/06.03.2009.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr-, pe rolul acestei instanțe de judecată.
S-a administrat proba cu înscrisuri constând în dosarul penal de anchetă CNSAS (vol.1 și 2) întocmit de fosta Direcție a Securității Statului și actului care au stat la baza emiterii deciziei contestate precum și punctul de vedere al pârâtei, însoțit de actele anexă, din care rezultă că unchiul G se încadrează în dispozițiile art.3 lit.a din G nr.214/1999.
Examinând actele și lucrările cauzei, Curtea constată că prezenta cerere este întemeiată, pentru următoarele considerente:
- ANEXA din ce?
În speță, astfel cum se reține și prin decizia contestată, se constată că prin adresa nr.661/C/16.04.2003 (fila 185), s-a comunicat faptul că " Gaf ost arestat la data de 15.04.1952, pentru delictul de activitate contra clasei muncitoare și prin Decizia nr.560/1952, a fost internat într-o colonie de muncă pe o perioadă de 24 de luni. A decedat la data de 02.04.1953 în Penitenciarul Pitești ".
Mențiunile din adresa Tribunalului Militar Teritorial sunt confirmate de cele cuprinse în referatul nr.82/54.624/20.05.1952, emis de Direcțiunea Generală a Securității Statului - Regiunea B (filele 19 - 20), dar și de celelalte înscrisuri aflate în dosarul penal nr.P 12601 (filele 12 - 167), întocmit de fosta Direcție Generală a Securității Statului pe numele G, astfel cum a fost depus de reclamantă, care atestă, indubitabil, că Gaf ost arestat începând cu data de 15.04.1952 și până când a intervenit decesul său, pentru activitatea sa îndreptată în mod direct și deschis împotriva abuzurilor regimului comunist. Edificator prin referatul nr.82/54264/20.05.1952 s-a propus încadrarea sa într-un ordin administrativ, întrucât, în esență, prin acțiunile sale a contribuit la crearea "unei stări de spirit defavorabilă regimului".
Rezultă, deci, că situația defunctului G se încadrează indubitabil în dispozițiile art.3 lit.a din OUG nr.214/1999.
Prin decizia contestată, în raport de faptul că în referatul nr.82/54624/20.05.1952 este cuprinsă și mențiunea că " G, în trecut condamnat pentru sabotaj economic, a făcut politică legionară", au fost invocate și prevederile art.2 alin.2 din OUG nr.214/1999, conform cărora "prevederile prezentei ordonanțe nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracțiuni împotriva umanității sau celor în cazul cărora s-a dovedit că au desfășurat o activitate fascistă în cadrul unei organizații sau mișcări de acest fel!.
Curtea constată, însă, că mențiunea relevată anterior este contrazisă de numeroasele înscrisuri aflate chiar în dosarul întocmit de fosta Direcție Generală a Securității Statului pe numele lui GT. care atestă, indubitabil, că acesta a făcut doar politică liberală, neexistând nicio altă referire la vreo conexiune a acestuia cu politica legionară. În tot acest dosar se află un singur înscris (cu excepția referatului indicat anterior) care cuprinde o mențiune privitoare la mișcarea legionară, numai că ea se referă, aproape cert, la un "anume " (afirmându-se că "acesta din informații a făcut parte din mișcarea legionară" (fila 91), despre care se susține că este "probabil un cunoscut al său". Dea semenea, nu există nicio altă mențiune referitoare la politica legionară în documentația care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Rezultă, deci, că lipsesc cu desăvârșire suportul probator care să justifice mențiunea din referatul nr.82/54624/20.05.1952 întocmit de agenții fosttei Direcții Generale a Securității Statului sau care să atragă incidența art.2 alin.2 din OUG nr.214/1999.
Dimpotrivă, cum s-a subliniat deja, există numeroase înscrisuri relevante care atestă, indubitabil, că Gaf ăcut doar politică liberală, care nu atrage incidența art.2 alin.2 din OUG nr.214/19999, dintre care precizăm: declarația dată de G la data de 28.04.152 (în care acesta arată că a"activat între a926 - 1934 în Partidul Liberal, gruparea. De atunci și până în prezent nu a mai activat în nici o grupare politică" - fila 21); fișa personală întocmită de organele fostei securități (în care se menționează că " a făcut politică liberală" - fila 24); referatul întocmit de organele fostei securități la data de 25.04.1952 (în care se menționează că "a făcut politică liberală împreună cu ") etc, care nu poate fi echivalată în vreun fel cu activitatea incriminată de textul legal indicat anterior.
Pe cale de consecință, în baza art.18 din Legea nr.554/2004, modificată și completată, se va admite acțiunea cu consecința anulării deciziei Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, din data de 26.04.2007 dată în dosarul nr.90/2003 și obligării pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să se constate calitatea de luptător în rezistența anticomunistă a lui G în baza art.3 lit.a din OUG nr.214/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în B,-, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR - COMISIA PENTRU CONSTATAREA CALITĂȚII DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA DE PE LÂNGĂ MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, cu consecința anulării deciziei Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, din data de 26.04.2007 dată în dosarul nr.90/2003 și obligării pârâtei la emiterea unei noi decizii de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.11.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Gh./4 ex.
19.04.2010
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor
