Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 435/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.435
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.02.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR 2: Duican Doina
JUDECĂTOR 3: Păun
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâtele DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ I și de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I împotriva sentinței civile nr.1104/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimata reclamantă a depus la dosar, la data de 03.02.2010, întâmpinare și că recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII Iad epus la data de 11.02.2010 cerere de renunțare la judecata recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1104F/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița -Secția civilă în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii I ca și excepția tardivității cererii de chemare în judecată invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii I; a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Direcția de Muncă și Protecție Socială I și Casa Județeană de Pensii I și a fost obligată pârâta I să emită o hotărâre prin care să stabilească reclamantei și drepturile prevăzute la art.1 alin.1 lit.d), rap. la art.3 alin.2 din D-118/1990, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată a fost obligată pârâta Casa Județeană de Pensii I la plata drepturilor astfel stabilite, începând cu data de 01.04.2009, actualizate cu indicele de inflație, iar ambele pârâte au fost obligate către reclamantă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta este îndreptățită la plata indemnizațiilor prevăzute de disp.art.1 alin.1 lit.d) și e) din D-118/1990, respectiv atât indemnizația prevăzută pentru persoana strămutată cât și cea pentru persoană cu domiciliu obligatoriu acestea fiind reglementate în mod diferit după modificarea potrivit Lg.53/2003.
Împotriva acestei sentințe,în termen legal a formulat recurs pârâtele Casa Județeană de Pensii I cât și Direcția de Muncă și Protecție Socială
În ceea ce privește recursul formulat de pârâta CPJ I, Curtea constată că la data de 10.01.2010, recurenta pârâtă a solicitat instanței a se lua act de renunțarea la cererea formulată și în consecință Curtea, în temeiul disp.art.246 cod pr.civ. va lua act de renunțarea la judecata cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii
În motivarea recursului formulat de recurenta-pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială I, se susține în esență că în mod greșit instanța de fond a apreciat că ceasta are calitate procesuală pasivă, întrucât nu a emis hotărârea nr.501/22.11.1990, ci fosta comisie independentă de aplicare a prevederilor D-118/1990 și totodată a arătat recurenta, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a disp.art.1 alin.1 lit.d) și e) corob.cu art.3 alin.1 din D-118/1990, întrucât i-a acordat reclamantei un drept pe care aceasta nu îl are, calitatea de strămutat pentru care primește indemnizația prevăzută de lege, incluzând automat și pe cea de persoană cu domiciliu obligatoriu.
În drept au fost invocate disp.art.304 și 3041cod pr.civ.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor declarate de către pârâte și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul disp.art.3041cod pr.civ. Curtea constată că recursul formulat în cauză este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Curtea constată că în cauză este incident motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 cod pr.civ. hotărârea instanței de fond fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, Curtea constată că intimatei-reclamante i-a fost recunoscută calitatea de persoană cu domiciliu obligatoriu și persoană strămutată potrivit disp.art.1 alin.1 lit.d) și e) din D-118/1990, acordându-i-se indemnizație conform hotărârii nr.501/22.11.1990 pentru persoană cu domiciliu forțat, ulterior prin decizia nr.48721/20.05.1994, acesteia acordându-i-se indemnizația prevăzută pentru persoana strămutată.
Solicitarea intimatei-reclamante de a-i fi acordate ambele indemnizații prevăzute de dispozițiile D-118/1990, astfel cum au fost modificate prin dispozițiile Lg.53/1993, Lg.189/2000 și Lg.271/2008 este nefondată.
Într-adevăr disp.art.1 alin.1 lit.d și e) corob.cu art.3 alin.1 din D-118/1990, reglementează două situații distincte cu indemnizații diferite.
Calitatea de strămutat pentru care intimata reclamantă primește indemnizație (conf.art.1 alin.1 lit.e) din D-118/1990 presupune și pe aceea de persoană cu domiciliu obligatoriu, motiv pentru care indemnizația legală este mai mare decît cea pentru persoană cu domiciliu obligatoriu.
Acordarea celor două indemnizații pentru aceiași perioadă de persecuție pe motive politice nu este reglementată însă nici de dispozițiile D-118/1990 și nici în actele normative ulterioare prin care acesta a fost modificat sau completat.
Interpretarea instanței de fond conform căreia intimata reclamantă ar trebui să beneficieze de acordarea ambelor indemnizații, atât pentru calitatea de strămutat cât și pentru domiciliul obligatoriu, este eronată, întrucât conform acesteia s-ar crea o situație mai bună a acestei categorii de persoane față de cele care au suferit o condamnare (art.1 alin.1 lit.a-c din D-118/1990), ceea ce nu poate fi admis.
Astfel fiind, Curtea reținând incidența în cauză a motivului de recurs prev.de disp.art.304 pct.9 cod pr.civ. în temeiul disp.art.312 al.1 și 2 cod pr.civ. va admite recursul formulat de pârâta I împotriva sentinței civile nr.1104F/12.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- și va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâtele I și Casa Județeană de Pensii I, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea la judecata cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii
Admite recursul recurentei pârâte Direcția de Muncă și Protecție Socială I, împotriva sentinței civile nr.1104/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă .
Modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red.DD GREFIER
EF/2ex.
25.02.2010
Tr.
Jud.AB
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria, Duican Doina, Păun
