Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 436/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.436
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.02.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR 2: Duican Doina
JUDECĂTOR 3: Păun
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâtele DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ I și de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I împotriva sentinței civile nr.1109/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimata reclamantă a depus la dosar, la data de 03.02.2010, întâmpinare și că recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII Iad epus la data de 11.02.2010 cerere de renunțare la judecata recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA,
Curtea constată următoarele asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița - Secția Civilă la data de 9 iunie 2009, sub nr-, reclamanta, a chemat în judecată pârâtele DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ I și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I, solicitând pe cale judecătorească obligarea primei pârâte l- emiterea unei hotărâri prin care să i se stabilească reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 alin.1 lit.d, raportat la art.3 alin.2 din nr.118/1990, cu modificările ulterioare, iar cea de- doua pârâtă să- achite aceste drepturi pe perioada ultimilor 3 ani, sume actualizate cu indicele de inflație, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta arătat că potrivit hotărârii nr. 14 din 10 ianuarie 1991, emisă de fosta comisie care funcționa în structura Direcției de Muncă și Protecție Socială I, s- stabilit calitatea sa de persoană cu domiciliul obligatoriu, acordându-i-se singură indemnizație izvorâtă din această calitate.
Ulterior, prin decizia nr. 49.662 din 20 mai 1994, emisă de Casa Județeană de Pensii I, recunoscându-i-se și calitatea de strămutat s- achitat doar indemnizația izvorâtă din această calitate.
Procedându-se astfel, susține reclamantul, s-au încălcat dispozițiile nr.118/1990, așa cum acesta a fost modificat, dispoziție potrivit cu care aceasta ar fi fost îndreptățită la primi atât indemnizația pentru persoană cu statut de strămutat, cât și cea pentru persoană cu domiciliu obligatoriu.
În dovedirea cererii sale, reclamantul solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, reclamantul și- întemeiat cererea sa pe dispozițiile nr.118/1990, cu modificările ulterioare.
Cererea este legal scutită de taxă de timbru, potrivit art.15 lit. din Legea nr.146/1997.
Prin întâmpinare, pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ I a solicitat respingerea cererii reclamantei ca fiind neîntemeiată, arătând că în cauză susținerile reclamantei că ar fi fost îndreptățită la ambele indemnizații nu au corespondent în lege, întrucât strămutarea presupune și include și domiciliul obligatoriu, astfel încât se acordă singură indemnizație, și anume aceea pentru persoană strămutată al cărui cuantum este mai mare.
Se mai invocă și faptul că hotărârea inițială aparține Comisiei pentru aplicarea nr.118/1990, care fost desființată și față de care pârâta nu este succesoare și că deciziile comisiei anterioare datei de 31 iulie 1997 sunt acte administrative cu caracter jurisdicțional rămase definitive și care nu pot fi atacate așa cum a stabilit Curtea Constituțională prin deciziile sale nr.55 și 56 din 2000.
La rândul său, pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I invocat în apărarea sa excepțiile lipsei calității procesuale pasive și excepția tardivității cererii de chemare în judecată.
S- susținut de pârâtă că în condițiile art.8 și 11 din nr.118/1990, calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză aparține I, întrucât aceasta are atribuțiuni de primire și soluționare cererilor celor îndreptățiți.
De asemenea, față de data emiterii deciziilor contestate, în conformitate cu dispozițiile art.10 alin.4 din nr.118/1990, coroborat cu art.87 din Legea nr.19/2000, pârâta susține că cererea reclamantei este tardivă prin depășirea termenului de 45 de zile.
Pe fondul cauzei, pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, invocând faptul că din interpretarea dispozițiilor nr.118/1990 nu rezultă că acest act normativ reglementează posibilitatea acordării a două indemnizații pe aceeași perioadă de persecuție din motive politice.
În raport de actele depuse și de susținerile părților, Tribunalul Ialomița pe excepții și pe fond, prin sentința civilă nr.1109/12 octombrie 2009 dispus următoarele:
A respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I.
A respins ca nefondată excepția tardivității cererii de chemare în judecată, excepție ridicată de Casa Județeană de Pensii I.
A admis în parte cererea formulată de reclamanta, împotriva pârâtelor DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ I și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I.
A obligat pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ să emită hotărâre prin care să se stabilească reclamantului și drepturile prevăzute la art.1 alin.1 lit.d, raportat la art.3 alin.2 din nr.118/1990, cu modificările și completările ulterioare.
A obligat pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII la plata drepturilor astfel stabilite, începând cu data de 1 iunie 2009, actualizate cu indicele de inflație.
A obligat pârâtele la plata către reclamantă sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentința, instanța a apreciat că excepțiile invocate, a tardivității formulării acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive sunt neîntemeiate.
Pe fond s-a apreciat că acțiunea este întemeiată în sensul că aceasta are dreptul în baza dispozițiilor DL nr.118/1990 de plata a două indemnizații distincte aceea de persoană strămutată față de care reclamanta o primește și în plus indemnizația pentru persoana cu domiciliu obligatoriu în baza dispozițiilor art.1 (1) lit.d) și e) coroborat cu dispozițiile art.3 (1) din DL nr.118/1990.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen motivate ambele autorități pârâte pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art.1 (1) lit.d) și e) din DL nr.118/1990.
La dosar, recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Iad epus la data de 11.02.2010 cererea de renunțare la judecarea recursului declarat în cauză și în consecință Curtea în baza art.246 (1) Cod procedură civilă va lua act de renunțarea la judecarea recursului declarat în cauză.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Recursul declarat de Direcția de Muncă și Protecție Socială I se încadrează în dispozițiile art.3204 pct.9 Cod procedură civilă invocându-se greșita aplicare a dispozițiile art.1 (2) lit.d și e) din DL nr.118/1990 coroborat cu dispozițiile art.3 din același act normativ.
Se arată că în mod legal, pe fond Tribunalul Ialomițaa apreciat că reclamanta-intimată are dreptul la plata a două indemnizații respectiv cea în calitate de persoană strămutată de care a beneficiat din anul 1994 și cea pentru persoană cu domiciliu obligatoriu.
Aceasta deoarece dispozițiile DL nr.118/1990 nu prevăd posibilitatea acordării de două indemnizații, în condițiile în care cele două perioade de persecuție coincid, iar pe de altă parte calitatea de strămutat pentru care intimata primește indemnizația prevăzută de art.1 (1) lit."e" din DL nr.118/1990 o include automat și pe cea de persoană cu domiciliu obligatoriu și pentru acest motiv se acordă, conform legii o indemnizație mai mare decât pentru persoana cu domiciliu obligatoriu.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca fondat pentru următoarele considerente:
Sentința atacată este pe fond nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.1 (1) lit.d) și e) din DL nr.118/1990 coroborat cu dispozițiile art.3 din același act normativ.
Aceasta deoarece dispozițiile DL nr.118/1990 nu reglementează acordarea a două indemnizații pentru aceeași perioadă de persecuție pe motive politice respectiv una pentru strămutare și alta distinctă pentru domiciliu obligatoriu. În cauză indemnizația se acordă în raport de calitatea de persoană persecutată din motive politice și nu se au în vedere mai multe situații de persecuție, în condițiile în care acestea coincid ca și perioadă.
Calitatea de strămutat pentru care intimata-reclamantă primește indemnizația cuvenită conform Deciziei nr.49662/1994, include automat și pe cea de persoană cu domiciliu obligatoriu și din acest motiv pentru strămutat, legea prevede o indemnizație mai mare decât pentru persoana cu domiciliu obligatoriu.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art.312 (1) și (2) Cod procedură civilă va admite recursul declarat de Direcția de muncă și protecție socială I în sensul că va modifica sentința atacată și va respinge acțiunea reclamantei - intimate ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea la judecata cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă Casa Județeană de Pensii
Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială împotriva sentinței civile nr.1109/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă .
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER
Red.
Tehnored./2 ex.
23.02.2010
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria, Duican Doina, Păun
