Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 437/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.437
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.02.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR 2: Duican Doina
JUDECĂTOR 3: Păun
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâtele DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ I și de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I împotriva sentinței civile nr.902/28.09.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimata reclamantă a depus la dosar, la data de 27.01.2010, întâmpinare și că recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII Iad epus la data de 11.02.2010 cerere de renunțare la judecata recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 902/F/28.09.2009 Tribunalul Ialomițaa respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii și excepția tardivității cererii de chemare în judecată invocate de Casa Județeană de Pensii și a admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Direcția de Muncă și Protecție Socială I și Casa Județeană de Pensii I, obligat pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială I să emită o hotărâre prin care să- stabilească reclamantei și drepturile prev. de art. 1 alin. 1 lit. d), raportat la art. 3 alin. 2 din Decretul-lege nr. 118/1990, cu modificările și completările ulterioare și obligat pârâta Casa Județeană de Pensii la plata drepturilor astfel stabilite începând cu data de 1 iunie 2009.
Pentru se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanta are calitatea de pensionar și ca atare Casa Județeană de Pensii are calitate procesuală pasivă ca debitor al obligației izvorâte din raportul juridic dedus judecății.
Tribunalul a reținut că, acțiunea reclamantei nu fost tardiv formulată, întrucât nu s- contestat decizia nr. 231/27.09.1990 emisă de pârâtă, ci acordarea și indemnizației izvorâte din statutul de persoană strămutată, prev. de art. 1 lit. d) din Decretului-lege nr. 119/1990.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin Decizia nr. 231/1990, reclamantei i s- stabilit calitatea de persoană cu domiciliu obligatoriu și de persoană strămutată, conform art. 1 lit. d) lit. e) din Decretul-lege nr. 118/1990 și i s-a acordat doar indemnizația pentru persoană cu domiciliul obligatoriu.
Prin decizia nr. 2117/11.09.2008 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă de Comisia abilitată de OUG nr. 214/1999 i s- recunoscut reclamantei statutul de persoană cu domiciliu obligatoriu și de persoană strămutată.
Instanța de fond a reținut că, urmare modificărilor aduse Decretului-lege nr. 118/1990, prin Legea nr. 53/1993, Legea nr. 189/2000 și Legea nr. 271/2008 legiuitorul reglementat indemnizații diferite pentru calitatea de persoană strămutată și calitatea de persoană cu domiciliu obligatoriu, astfel că, reclamanta are dreptul să i se acorde pentru fiecare an de strămutare și respectiv fiecare an de domiciliu obligatoriu indemnizațiile prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele criticând- ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât nu este emitenta Hotărârii nr. 233/27.09.1990 și nici nu este succesoarea în drepturile și obligațiile Comisiei pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990.
Critică sentința instanței de fond în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că fost dată cu aplicarea greșită art. 1 alin. 1 lit. d) și e) din Decretul-lege nr. 118/1990.
Instanța de fond a acordat reclamantei un drept pe care nu îl are, din moment ce calitatea de strămutat pentru care aceasta primește indemnizația prevăzută de Decretul Lege presupune, include automat și pe aceea de persoană cu domiciliu obligatoriu.
Susține că Decretul-lege nr. 118/1990 nu reglementează acordarea două indemnizații pentru aceeași perioadă de persecuție pe motive politice pentru strămutare și pentru domiciliu obligatoriu.
Recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii a criticat sentința atacată pe motiv că în mod greșit instanța de fond a respins excepția tardivității acțiunii. Intimata reclamantă contestat în fapt decizia din 21.04.1995, iar conform cu prev. art. 10 alin. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990 coroborat cu art. 87 din Legea nr. 19/2000 termenul de contestare era de 45 de zile de la comunicarea deciziei.
Casa Județeană de Pensii I a criticat sentința atacată pentru aceleași motive de recurs dezvoltate de recurenta pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
La termenul de judecată din 15.02.2010 recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii a depus o cerere prin care solicitat să se ia act de renunțarea la judecarea recursului formulat.
Examinând motivele de recurs în raport de prev. art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 231/27.09.1990 emisă de Comisia Județului pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 s- stabilit calitatea de beneficiar al Decretului-lege nr. 118/1990 reclamantei pentru perioada în care s- aflat cu domiciliu obligatoriu și strămutată în satul, perioada fiind cuprinsă în intervalul 18.06.1951-27.07.1955, în temeiul art. 1 alin. 1 lit. d) și e) coroborat cu art. 3 din Decretul-lege nr. 118/1990 (fila 7 dosar).
Conform art. 10 alin. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 persoana interesată poate face contestație potrivit Legii contenciosului administrativ.
Art. 11 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede că acțiunile în anularea unor acte administrative nu pot fi formulate după trecerea unui an de la data emiterii sau comunicării actelor.
În cazul în care reclamanta ar fi fost nemulțumită de indemnizația primită încă din 01.04.1990 avea posibilitatea să atace decizia de pensie sau hotărârea Comisiei Județene.
Cât privește calitatea dobândită de către reclamantă în temeiul OUG nr. 214/1999 se constată că acest aspect nu are relevanță în privința drepturilor anterior stabilite în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990.
OUG nr. 214/1999 face doar trimitere la acest decret-lege, în sensul că după stabilirea calității de beneficiar al OUG nr. 214/1999, persoana beneficiază de drepturile bănești prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990. În speță, reclamanta beneficia deja, la data emiterii deciziei nr. 2117/11.09.2008 de către Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, de toate drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
Ca atare, prin formularea unei acțiuni în temeiul Legii nr. 554/2004, având ca obiect refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, nu se pot modifica situații stabilite prin hotărârile emise în baza Decretului-lege nr. 118/1990.
În fapt, reclamanta urmărit plata unei indemnizații într-un cuantum superior față de cel inițial stabilit prin hotărârea dată în baza Decretului-lege nr. 118/1990, ceea ce echivalează cu modificare retroactivă unor acte administrative cu caracter jurisdicțional, rămase definitive și care nu mai pot fi atacate, astfel cum statuat și Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 55 și nr. 56/2000.
Față de cele reținute anterior se constată că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea, pretențiile reclamantei fiind evident nefondate.
Se reține că, susținerea recurentei pârâte în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză, este neîntemeiată, față de obiectul acțiunii introductive de instanță, refuzul de soluționare unei cereri.
Prin adresa nr. 1996/18.05.2009 recurenta pârâtă răspuns reclamantei, și astfel instanța de contencios administrativ a avut de analizat dacă modalitatea de rezolvare dată cererii de către pârâtă fost legală, iar acest demers procedural se putea soluționa doar în contradictoriu cu autoritatea publică implicată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041și art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul recurentei pârâte și va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Cu privire la recursul recurentei pârâte Casa Județeană de Pensii I, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, Curtea va lua act de renunțarea recurentei la judecata cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea la judecata cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii.
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, împotriva sentinței civile nr.902/28.09.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.CB/2 ex.
09.03.2010
Tribunalul Ialomița
Judecător fond:
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria, Duican Doina, Păun
