Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 516/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 516
Ședința publică din data de 23 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
JUDECĂTOR 2: Cristina Petrovici
JUDECĂTOR 3: Monica Niculescu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurenta - reclamantă, recurenta-pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și recurenta-pârâtă - Conducător al Administrației Finanțelor Publice Sector 2 B, împotriva sentinței civile nr. 2655/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamantă personal și recurenta - pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B, prin consilier juridic, lipsind recurenta-pârâtă - Conducătorul Administrației Finanțelor Publice Sector 2
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea rectifică citativul în sensul că are calitate de recurentă și - Conducătorul Administrației Finanțelor Publice Sector 2
Recurenta - reclamantă se legitimează cu CI seria - nr. - eliberată de Poliția sectorului 2
Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B, prin consilier juridic, arată că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004 - art. 34, în temeiul cărora s-a formulat recursul, răspunde și pentru recurenta-pârâtă, aceasta fiind chemată în judecată în calitate de conducător al Administrației Finanțelor Publice Sector 2 B și depune o delegație de reprezentare în aceeași formă ca cea existentă la dosar.
Recurenta-reclamantă arată că nu este de acord cu delegația de reprezentare depusă astăzi, motiv pentru care invocă excepția lipsei calității de reprezentant.
Recurenta-intimată Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției, însă arată că, deși delegația este semnată de doamna, în calitate de șef al autorității, înțelege să răspundă doar pentru Administrația Finanțelor Publice Sector 2
Recurenta-reclamantă arată că nu mai susține excepția invocată.
Curtea, văzând că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii în totalitate. Precizează că cererea a fost formulată conform art. 24 alin 2 din Legea 554/2004 și nu în temeiul art. 999.civ. Învederează că în motivele de recurs a arătat pe larg conduita pârâtelor, care nu i-au comunicat niciun act ca urmare a cererilor sale și au obstrucționat-o în executarea unei hotărâri.
Recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului formulat de recurenta- reclamantă, ca nefondat. Arată că cererea reclamantei nu a fost admisă în totalitate și hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs, în privința despăgubirilor și a cheltuielilor de judecată solicitate.
Cu privire la recursul formulat de pârâte, solicită admiterea acestuia, să se constate că sentința de care se face vorbire a fost executată. Arată că prin actele depuse odată cu recursul se regăsește și cererea formulată de reclamantă, la care pârâta a răspuns, prin adresa din 09.10.2007, chiar dacă la acel moment hotârârea a cărei executare se solicitase nu era definitivă și irevocabilă. Prin acel răspuns, autoritatea pârâtă nu a arătat că intenționează să pună în executare sentința respectivă, însă instanța nu a obligat pârâții să emită un act administrativ fiscal, ci doar un răspuns, astfel că, apreciază că hotărârea a fost executată. Solicită admiterea recursului formulat și, pe fond, respingerea acțiunii, ca nefondată.
Recurenta-reclamantă solicită respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 2 Arată că această pârâtă i-a comunicat o notă de compensare, din care rezultă că are un debit de cel puțin 649 lei, sumă care este mai mare decât cea indicată în decizia de plăți anticipate, dar și față de cea din decizia pe venit global. Arată că există un debit pe numele său, fără să cunoască ce reprezintă suma cuprinsă în nota respectivă și fără să i se elibereze vreun act. Precizează că acesta este motivul pentru care instanța nu a admis acțiunea în totalitate, întrucât nu existau aceste date.
Totodată, arată că pârâta nu a executat efectiv sentința judecătorească, faptul că pârâta a comunicat adresa de care a făcut vorbire nu înseamnă o executare, ci o susținere făcută de pârâtă în fața instanței de fond, pentru că cererea se referă la nota de compensare. Cu privire la susținerea recurentei- pârâte, în sensul că instanța de recurs, în cauza care a format obiectul dosarului nr.41445/2006, nu le-a impus emiterea unui act de impunere, reprezintă doar interpretare a acesteia. Depune la dosar note scrise.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2655/14.10.2008 a Tribunalului București, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și - conducător al Administrației Finanțelor Publice sector 2, acesteia din urmă aplicându-i-se o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, cu începere din 14.02.2008 și până la îndeplinirea efectivă a obligației stabilite prin sentința civilă nr. 3497/29.05.2007 a Tribunalului București.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că pârâta Administrația Finanțelor Publice sector 2 B nu și-a onorat în mod corespunzător obligația impusă în sarcina sa prin sentința civilă nr. 3497/29.05.2007 a Tribunalului București, irevocabilă, în sensul de a comunica reclamantei, în mod detaliat, suma de plată cu titlu de impozit aferent anului 2004, astfel că sunt întrunite cerințele impuse de art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004.
Au fost respinse pretențiile reclamantei privind plata de despăgubiri pentru întârziere și a cheltuielilor de judecată, ca nedovedite.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs toate părțile litigante.
Prin propriul recurs, reclamanta a solicitat modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii pretențiilor sale în integralitate.
În motivarea recursului său, reclamanta recurentă a invocat prevederile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere", singurul lucru pe care trebuie să îl probeze, în opinia sa, fiind nerespectarea termenului. Reiterează starea de fapt și demersurile sale în vederea punerii în executare a sentinței.
Prin recursul lor, pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și au solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii în integralitate a acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului lor, pârâtele au arătat că au îndeplinit obligația impusă prin sentința civilă nr. 3497/2007 a Tribunalului București, comunicând reclamantei informațiile vizate de aceasta, prin adresa nr. -/09.10.2007. Susținerea instanței de fond că această adresă nu constituie o executare a sentinței nu sunt corecte. Apărările mai puțin documentate formulate în calea de atac a recursului privind cauza soluționată prin pronunțarea sentinței civile nr. 3497/2007 nu pot avea efect în această cauză.
Examinând cauza sub toate aspectele, potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor de recurs invocate de părțile litigante, Curtea reține următoarele:
1. pentru soluționarea prezentei cauze este aprecierea dacă și, în caz afirmativ, în ce măsură, invocata adresă nr. -/09.10.2007 a pârâtei sector 2 B poate fi apreciată ca executare a celor dispuse de instanța de contencios administrativ prin sentința civilă nr. 3497/2007 a Tribunalului București, dacă ea întrunește rigorile unei executări optime.
2. Astfel, prin sentința civilă nr. 3497/29.05.2007 a Tribunalului București ( 3-4 dosar fond), irevocabilă prin respingerea recursului pârâtei prin decizia civilă nr. 88/2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, pârâta Administrația Finanțelor Publice sector 2 Baf ost obligată să comunice reclamantei, în mod detaliat, suma de plată cu titlu de impozit aferent anului 2004.
Pentru a ajunge la condamnarea în acest sens a pârâtei, tribunalul a reținut - în considerente - că din decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit nr. -/08.03.2004 nu rezultă elementele constitutive ale debitului stabilit; nici adresele de răspuns nr. -/06.11.2006, nr. -/10.10.2006 și nr. -/15.12.2006 nu menționează defalcat creanța impusă, rezumându-se la mențiuni teoretice și de interes general.
3. Adresa nr. -/09.10.2007 a sector 2 B ( 15 dosar fond), care, în accepțiunea pârâtelor, constituie punerea în executare a sentinței susmenționate, comunică următoarele:
"Ca urmare a adresei dumneavoastră înregistrată la Administrația Finanțelor Publice sector 2 cu nr. -/17.09.2007 vă comunicăm că pentru anul 2004 v-a fost stabilit conform deciziei de plăți anticipate pentru venitul din cedarea folosinței bunurilor nr. -/08.03.2004 un impozit în sumă de 536 lei (ron) împărțit în 4 trimestre a 134 lei (ron) fiecare. Acest impozit s-a stins cu:
-chitanța nr. -/07.01.2004 în sumă de 191 lei (ron)
-compensarea nr. -/22.05.2006 în sumă de 649 lei (ron) de la regularizări
Având în vedere compensarea eronată a unor accesorii nedatorate, s-a reanalizat rolul fiscal personal și a rezultat suma de 119 lei (ron) rămasă de restituit de la regularizarea impozitului pe venitul global al anului 2004, astfel compensându-se doar creanțe bugetare. Menționăm că această diferență rămasă de restituit ați fost înștiințată și în adresa noastră nr. -/15.12.2006 de care ați luat cunoștință în 27.12.2006".
4. Instanța de recurs nu vede în ce a constat, în raport de conținutul acestei adrese, detalierea debitului, astfel cum s-a impus de tribunal prin sentința civilă a cărei executare este în discuție; sub aspectul informațiilor conținute nu există nici o diferență între decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind cedarea folosinței bunurilor pe anul 2004, având nr. -/08.03.2005 ( 42 dosar recurs) și adresa susmenționată.
Astfel, această decizie de impunere menționează impozitul de 536 RON, precum și defalcarea plății acestora în 4 tranșe, aferente celor patru trimestre, rezultând câte 134 RON pentru fiecare trimestru.
Prin urmare, adresa pârâtelor nu aduce nimic nou, nu detaliază nimic, reprezentând doar o reformulare, o "punere în propoziție" a informațiilor cuprinse în decizie.
Or, nu comunicarea deciziei s-a impus pârâtei sector 2 de către instanța de judecată, inclusiv instanța de recurs în decizia civilă nr. 88/2008 ( 9-10 dosar recurs), ci detalierea datelor cuprinse în decizia de impunere anuală pe anul 2004, având nr. -/30.07.2005 ( 43 dosar recurs).
a fi detaliat în raport de acest ultim act fiscal este tocmai precizarea din finalul deciziei, privind compensarea sumei de 449 de lei, reprezentând diferența de impozit anual de regularizat, ca sumă stabilită în minus, cu obligații neachitate, fără a se indica în ce constau obligațiile fiscale ale reclamantei cu care se compensează suma de restituit.
În lumina acestor considerente, Curtea apreciază că pârâta sector 2 B nu și-a onorat obligația impusă prin hotărâre judecătorească, obligație care trebuie "citită" împreună cu considerentele hotărârii, astfel că, fiind întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, sentința tribunalului, apare ca temeinică și legală.
Prin urmare, în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. recursul pârâtelor se va respinge ca nefondat.
5. În privința recursului reclamantei, Curtea observă că, așa cum în mod just a reținut instanța de fond, reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului cauzat prin întârzierea punerii în executare a hotărârii.
De altminteri, reclamanta recurentă nici nu contestă acest aspect, dimpotrivă apreciind că din lecturarea art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 reiese că nu este necesar să probeze decât întârzierea.
Potrivit acestui din urmă text, "În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere,iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
Curtea nu împărtășește punctul de vedere al reclamantei, premisă firească pentru orice "reparare de prejudiciu" fiind existența acestuia.
A împărtăși susținerea recurentei reclamantei ar echivala cu a admite instituirea unei prezumții legale de prejudiciu pentru întârziere, indiferent de obiectul obligației impuse instituției debitoare, or, de nicăieri din textul legii nu reiese o atare voință a legiuitorului.
Cheltuielile de judecată, de asemenea, nu sunt probate. Astfel, pentru prezenta acțiune reclamanta nu a achitat nicio taxă judiciară de timbru, iar pentru cea din dosarul principal, de fond, pârâta a fost obligată la plată prin sentința a cărei executare se solicită prin prezenta.
Prin urmare, cât timp reclamanta nici măcar nu a afirmat în ce constă și cu atât mai puțin să fi probat existența unui prejudiciu derivând din întârzierea comunicării informațiilor solicitate, recursul acesteia apare ca nefondat, urmând a fi, de asemenea, respins, în baza art. 312 alin. 1.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenta - reclamantă, recurenta-pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și recurenta-pârâtă -Șeful Administrației Finanțelor Publice Sector 2 B, împotriva sentinței civile nr. 2655/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./dact.2 ex.MN/MN
Jud. fond
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion, Cristina Petrovici, Monica Niculescu
