Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 523/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia civilă nr. 523
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Eugenia
JUDECĂTOR 2: Petrovici Cristina
JUDECĂTOR 3: Niculescu Monica
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentele - pârâte DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ I și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr. 954/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimata - reclamantă
La apelul nominal făcut in ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus din partea intimatei - reclamante intampinare.
Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea, luand act de cererea părților de judecare a recursului in lipsă, constată cauza in stare de judecată reținând-o spre soluționare
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 954/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, in dosarul nr - s-a espins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I, a fost respinsa ca nefondată excepția tardivității cererii de chemare în judecată, excepție ridicată de Casa Județeană de Pensii I.
A fost admisa în parte cererea formulată de reclamanta împotriva pârâtelor DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ I și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I si a fost obligata pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ să emită hotărâre prin care să se stabilească reclamantei și drepturile prevăzute la art. 1 alin. 1 lit. "d", raportat la art. 3 alin. 2 din nr. 118/1990, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, a fost obligata pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII la plata drepturilor astfel stabilite, începând cu data de 1 mai 2009.
In final, paratele au fost obligate la plata către reclamanta a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, in raport de conținutul cererii de chemare în judecată, rezultă că pârâta are calitate procesuală pasivă, întrucât față de calitatea de pensionar reclamantei - titular în raportul obligațional de plată drepturilor pretinse de reclamanta este CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I, astfel că există identitate între pârâtă și debitorul obligației izvorâte din raportul juridic dedus judecății.
În același timp, nefondată se dovedește fi și excepția tardivității cererii, întrucât potrivit acțiunii reclamantei rezultă că acesta nu înțelege să conteste decizia nr. 48.228 din 21 aprilie 1994, emisă de pârâtă ci acordarea și a indemnizației izvorâte din statutul de persoană cu domiciliul obligatoriu, prevăzută de art. 1 lit. "d" din nr. 118/1990.
Față de susținerea reclamantei potrivit cu care în cauză nu înțeles să formuleze cerere de revizuire sau modificare hotărârii pronunțate anterior de organele abilitate potrivit nr. 118/1990 nu poate fi reținută nici apărarea formulată de pârâta potrivit cu care în raport de deciziile nr. 55 și 56 din 22 martie 2000, emise de Curtea Constituțională, cererea reclamantului nu poate fi primită.
Pe fondul cauzei, a retinut ca acțiunea reclamantei se dovedește fi întemeiată.
Astfel, potrivit hotărârii nr. 420 din 8 noiembrie 1990 fostei Comisii de aplicare a nr.118/1990, reclamantei s- reținut calitatea de persoană cu domiciliul obligatoriu și persoană strămutată, potrivit art. 1 alin. 1 lit. "d" și "e" din nr. 118/1990, acordându-i-se indemnizația doar pentru persoană cu domiciliul obligatoriu.
Ulterior, prin decizia nr. 48.228 din 21 aprilie 1994, emisă de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I această indemnizație i- fost transformată în indemnizație pentru persoană strămutată, achitându-se contravaloarea doar acestei indemnizații nu și celei izvorâte din statutul de persoană cu domiciliul obligatoriu.
La momentul la care s-au acordat aceste drepturi nr. 118/1990 prevedea singură indemnizație pentru toate situațiile în care se aflau cei îndreptățiți și care sunt descrise la art. 1 alin. 1 din nr.118/1990.
Ulterior, ca urmare modificărilor suferite de nr.118/1990 prin Legea nr. 53/1993, Legea nr. 189/2000 și Legea nr. 271/2008, legiuitorul reglementat indemnizații diferite pentru situațiile de persoană strămutată și cea de persoană cu domiciliul obligatoriu.
Nu se poate reține susținerea pârâtelor potrivit cu care perioadele de strămutare ale reclamantei, suprapunându-se cu perioada de domiciliu obligatoriu, într-o astfel de situație de datorează o singură indemnizație, întrucât atât din conținutul nr. 118/1990 în redactarea inițială dar mai ales după modificarea acestuia potrivit Legii nr. 53/2003, când s-au stabilit indemnizații diferite pentru situația de persoană strămutată față de cea de persoană cu domiciliul obligatoriu, rezultă că drepturile reglementate de acest text se acordă pentru fiecare an de strămutare și respectiv an de domiciliu obligatoriu.
Potrivit art. 4 alin. 2 din nr. 118/1990 persoanele care au avut stabilit domiciliu obligatoriu au dreptul la o indemnizație lunară de 100 lei pentru fiecare an de domiciliu obligatoriu iar potrivit alin. 1 persoanele care au fost strămutate într-o altă localitate beneficiază de o indemnizație de câte 200 lei lunar pentru fiecare an de strămutare în alte localități.
Reclamanta a făcut dovada că a fost strămutata în anul 1951 și totodată că i-a fost stabilit domiciliu obligatoriu în comuna, județul B unde a avut domiciliu obligatoriu pe perioada 1951-19.07.1955.
Pârâta a susținut fără a justifica legal faptul că strămutarea a implicat și stabilirea domiciliului obligatoriu.
Este adevărat că strămutarea presupune mutarea într-o altă localitate, măsura având caracter obligatoriu, dar obligativitatea menținerii domiciliului în localitatea unde a fost strămutat pe perioada de 4 ani nu rezultă în mod automat din măsura strămutării.
În acest sens, s- pronunțat și Curtea de Apel București prin deciziile civile nr. 292/13 februarie 2007 și nr. 192/22 ianuarie 2009.
Cât privește achitarea cuantumului indemnizației cuvenite în calitate de persoană cu domiciliul obligatoriu pe ultimii 3 ani, tribunalul urmează admite în parte, având în vedere dispozițiile art. 14 din nr. 118/1990, cu modificările ulterioare, întrucât față de acțiunea reclamantului, cererea acestuia este una nouă, iar drepturile se acordă de la data de 1 ale lunii următoare depunerii cererii, adică 1 iulie 2009, aceasta având în vedere și adresa nr. 2145 depusă la pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ I 2 iunie 2009.
La cerere, potrivit art.274 Cod procedură civilă, urmează obliga pârâtele și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs ambele pârâte DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ I si CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII susținând că este nelegală.
Iaa ratat ca nu poate avea calitate procesuala pasiva deoarece nu a emis hotararea nr. 420/8.11.1990.
Sentinta civila nr.954 F/01.10.2009 a fost data cu aplicarea gresita a legii. Solicitarea reclamantei de a se adauga indemnizatiei pe care o primeste in prezent, aceea de persoana stramutata si indemnizatia pentru persoana cu domiciliul obligatoriu a fost acceptata de instanta, care prin aplicarea gresita a art.1 alin. (1) lit.d) si e) coroborate cu art.3 alin.(1) din Decretul-lege nr.118/1990, a acordat reclamantei un drept pe care acesta nu-l are, deoarece:
- calitatea de stramutat, pentru care aceasta primeste indemnizatia prevazuta de art.1 alin.(1).e) din Decretul-lege nr.118/1990, presupune, include automat si pe cea de persoana cu domiciliul obligatoriu, din acest motiv pentru stramutat legea prevazand o indemnizatie mai mare decat pentru persoana cu domiciliul obligatoriu;
- legiuitorul nu a intentionat sa acorde aceleiasi persoane atat indemnizatia pentru stramutat cat si pentru persoana cu domiciliul obligatoriu, pentru ca daca ar fi avut aceasta intentie, ar fi spus-o expres in textul Decretului-lege nr.118/1990; a fortiori, rugam a se observa ca atunci cand a dorit ca indemnizatiilor din art.1 sa le adauge corelativ, alte drepturi Decretul-lege nr.118/1990 a facut-o expres prevazand ca persoanele in cauza, stramutate sau doar cu domiciliul obligatoriu, primesc si alte facilitati, precum cele prevazuta la art.5 sau 6 din Decretul-lege nr.118/1990;
Decretul-lege nr.118/1990 nu reglementeaza acordarea a doua indemnizatii pentru aceeasi perioada de persecutie pe motive politice pentru "stramutare" si "domiciliu obligatoriu", o solutie contrara ducand la situatia absurda si ilegala ca din calculul vechimii in munca sa rezulte o durata indoita (dubla) fata de cea unica, marcata de aceeasi masura de persecutie politica, in speta" stramutarea in alte localitati", lucru care ar creea discriminare fata de persoanele care au avut luate impotriva lor ambele masuri de represiune sau oricare altele, insa pe perioade diferite - la care ar coincide durata persecutiilor cu calculul vechimii in munca, stabilit conform art.1 aJin.3 al acestui decret.
- sintagmele "intr-una dintre situatiile prevazute la alin, (1)", "in una dintre situatiile prevazute la art.1", "persoanele aflate in una dintre situatiile prevazute la art.1", utilizate de Decretul-lege nr.118/1990 in art.1 alin. (5) si art.6 alin.(1) si (2) arata ca o persoana se poate afla numai intr-una din situatiile reglementate de art.1 si nu in mai multe din aceste situatii, ca atare nu poate primi decat o indemnizatie conform situatiei in care s-a aflat;
- art. I din nr.OUG59/07.05.2008 - aprobata prin Legea nr.271/2008 care modifica art. 3 alin.1 si alin.2 din Decretul -lege nr.118/1990 nu prevede acordarea cumuJata a celor doua indernnizatil, ci majorarea (dublarea) cuantumuJui indemnizatiilor corespunzatoare tuturor categorillor de persecutati politici, luindu-se in considerare faptul ca de la anterioara actualizare din iunie 2006, stabilita prin Legea nr.232/2006, cresterea inflatiei si a indicelui preturilor de consum au condus la scaderea puterii de cumparare a acestei categorii sociale. Ori, acordarea cumulata a celor doua indemnizatii, neprevazuta de vreo lege in vigoare sau abrogata, duce la discriminarea celorlalte categorii de beneficiari de indemnizatii de la stat, inclusiv a celorlante categorii de beneficiari ai acestui decret, intrucat ar implica inca o majorare a cuantumului, de aceasta data nejustificata fata de scopul si vointa reala a legiuitorului exprimata in nr.OUG59/2008.
- potrivit expunerilor de motive ale nr.OUG59/7 mai 2008, Legea nr. 232/2006 a facut o actualizare a cuantumului indemnizatiiJor corespunzatoare diferitelor categorii de persecutati pe motive politice, si nu prevede nicidecum acordarea cumulata a doua indernnizatii pentru aceeasi perioada de persecutie politica. Ca atare, invocarea prescriptiei extinctive nu poate avea sens, intrucat aceasta vizeaza valorificarea unui drept subiectiv, prevazut de lege si neacordat, lucru inexistent in cazul de fata.
Prin solutia pronuntata instanta a creat reclamantei o situatie mai buna decat a persoanelor prevazute la art.1 alin.(1) lit.a) si b), acordandu-i doua indemnizatii, fata de numai una pentru persoanele condamnate, cu o situatie de fapt mai grea, ceea ce este de neadmis, nu este in spiritul Decretului-lege nr.118/1990,
3. Intr-o cauza similara Curtea de Apel Bar espins Sentinta civila nr.714 F/14.08,2007. depusa in copie la dosarul cauzei. asa incat pentru a evita discriminarea interzisa de art.14 din Conventia europeana a drepturilor omului, devenita drept intern prioritar dupa adoptarea ei de catre tara noastra, in 1994, instanta de recurs trebuie sa aplice corect legea.
4. In sprijinul sau recurenta a invocat si punctele de vedere ale Casei Nationale de Pensii si Ministerului Justitiei si Libertatilor, formulate prin scrisorile nr.2033/1894/24.08.2009. respectiv 77606/07.08.2009. depuse in copie la dosarul cauzei, potrivit carora persoanele impotriva carora au fost luate doua masuri de persecutie din motive politice (in cazul nostru stramutare in alta localitate si domiciliul obligatoriu), beneficiaza, pentru aceeasi perioada, de o singura indemnizatie cu caracter reparatoriu, numai pentru una dintre situatiile de persecutie prevazute de Decretul-lege nr.118/1990, republicat, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945 precum si a celor deportate ori constituite in prizonieri sau de G nr.214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista.
In drept, a invocat prevederile art.304 si 3041din Codul d e procedura civila.
S-a solicitat casarea sentintei si, in fond, respingerea actiunii.
În motivarea recursului sau, recurenta Casa Judeteana de Pensii a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegala si netemeinica, invocand in continuare exceptia tardivitățui introduceri cererii de chemare în judecată întrucât reclamanta contcstă decizia nr.48228/21.04.1994, iar in conformitate cu prevederile art, 10, alin (4) din D-L nr. 118/1990 coroborat cu arte 87 din Legea nr. 19/2000 "împotriva deciziei persoana interesată poate face contestatie la instanța judecătorească competentă in termen de 45 zile de la comunicare". Instanța de fond s-a aflat in eroare când a respins excepția tardivității, deoarece prin decizia din nr.48228/21.04.1994 nu a fost stabilit un drept de pensie conform Legii nr. 19/2000, este decizia prin care s-a acordat indemnizația prevăzută de D-L nr. 118/1990 conform hotărârii nr. 420/8.11.1990 a comisiei lalomița.
Indiferent de modificările suferite la Decretul-lege nr. 118/1990 prin care legiuitorul a rcglemcntat indemnizații diferite pentru situațiile de persoană strămutată și cea de persoană cu domiciliu obligatoriu, trebuie avut în vedere:
Decretul - lege nr. 118//990 nu reglementează acordarea a două îndcmnizații pentru aceeași perioadă de persecuție pe motive politice, Interpretarea logică a legii, mai exact argumentul de analogie, argument ce are în vedere faptul că, unde există aceleași rațiuni, trebuie aplicată aceeași soluție,
Interpretarea sistematică, ce constă în lămurirea dispozițiilor ținându-se seama de legăturile sale cu prevederile din alte acte normative.
Recurenta a considerat că persoanele aflate în această situație heneficiază, pentru aceeași perioadă. de o singură indemnizație cu caracter reparatoriu, drept de care reclamantul beneficiază deja.
La 4.02.2010 intimata reclamanta a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate
Analizand actele si lucrarile dosarului curtea, retine că recursurile sunt intemeiate, potrivit considerentelor ce urmează:
Prin hotararea nr. 420/1990 emisa de Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului Lege nr. 118/1990 I s-a admis cererea formulata de reclamanta prin care a solicitat acordarea indemnizatiei cuvenite pentru perioada in care a avut domiciliu obligatoriu si s-a dispus, in baza art. 3 al. 1 din actul normativ sus indicat acordarea unei indemnizatii de 816 lei.
Comisia sus indicata a retinut ca reclamanta a avut domiciliu obligatoriu impreuna cu parintii in com., jud. B in perioada 18.06.1951-19.07.1955, respectiv 4 ani, o luna.
Prin decizia nr. 48228/21.04.1994 privind acordarea pensiei pentru munca depusa si limita de varsta s-a facut meniunea "trece de la DO la stramutat".
Reclamanta a sustinut ca a beneficiat de o singura indemnizatie pentru cele doua siutatii in care s-a aflat, aspect necontestat in cauza.
Cele doua situatii de persoana stramutata si de persoana cu domiciliu obligatoriu pot fi distincte, fiind reglementate de art. 1 al. 1 lit d si e din Decretul Lege nr. 118/1990.
In cazul de fata nu se poate retine ca refuzul paratei I de emitere a unei hotarari, prin care reclamantei sa-i fie acordate drepturile prevazute de art. 3 al. 2 raportat la art. 1 al. 1 lit d din Decretul Lege nr. 118/1990 pentru perioada 18.06.1951-27.07.1955, cat a avut domiciliu obligatoriu si a fost stramutat, este un refuz nejustificat, deoarece reclamanta este beneficiara unei indemnizatii in considerarea calitatii de persoana stramutata, iar intentia legiuitorului nu a fost in sensul acordarii a doua indemnizatii pentru aceeasi perioada de timp, cat persoanele s-au aflat in ambele situatii prevazute de art. 1 al. 1 lit d si e din Decretul Lege nr. 118/1990.
Solutia contrara nu poate fi acceptata, deoarece ar presupune ca persoane aflate in situatiile reglementate de art. 1 al. 1 lit a si b din Decretul Lege nr. 118/1990, adica intr-o situatie de fapt mai grea, sa beneficieze de o singura indemnizatie, iar cele aflate in situatiile prevazute la art. 1 lit d si e, de doua indemnizatii, precum si acordarea celorlalte drepturi cumulate atat pentru calitatea de persoana stramutata cat si cea de persoana cu domiciliu obligatoriu.
, ca situatie mai grea absoarbe domiciliul obligatoriu, mai ales si fata de prevederile art. 1 al. 1 lit e din Decretul Lege nr. 118/1990 care foloseste sintagma de "a fost strămutată într-o altă localitate".
De aici reiese ca legiuitorul a avut in vedere nu stramutarea in sine cu libertatea alegerii domiciliului oriunde in alta parte ci stramutarea intr-o anumita localitate, care in mod evident este insotita de obligatia de a domicilia in acea localitate, deoarece in caz contrar nu s-ar mai putea vorbi despre stramutarea intr-o alta localitate.
De la aparitia actului normativ s-a prevazut ca exista un drept la indemnizatie "pentru fiecare an de detenție, internare, domiciliu obligatoriu sau cît au fost strămutate".
Prin urmare interpretarea data initial de comisia pentru aplicarea acestui act normativ in 1990, prin hotararea nr. 420/1990 si cea data de Casa de Pensii prin decizia 48228/1994, in sensul ca reclamantei i se cuvine o singura indemnizatie este cea corecta.
De altfel reclamanta nici nu a contestat respectivele hotarari si decizii, ceea ce inseamna ca a achiesat la respectiva interpretare a legii.
Faptul ca ulterior, legiuitorul in 1994 inteles ca pentru domiciliul obligatoriu sa diminueze valoarea indemnizatiei, fata de faptul ca masurile de restrictie domiciliara sunt de o gravitate mai fata de cele de detentie, deportare, stramutare, prizonierat, nu inseamna ca legea trebuie interpretata in sensul ca se acorda doua indemnizatii pentru aceeasi perioada de timp.
Prin urmare, curtea constata ca sunt intemeiate criticile formulate de recurentele parate privind gresita interpretare si aplicare a legii de catre instanta de fond, fiind incidente dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei I, se retine ca litigiul dedus judecatii vizeaza refuzul acestei autoritati de solutionare a cererii reclamantei de acordare a indemnizatiei prevazute de Decretul lege nr. 118/1990, pentru persoanele care au avut domiciliul obligatoriu, refuz apreciat ca unul nejustificat.
Asadar nu are relevanta ca aceasta recurenta parata nu a emis hotararea nr. 420/1990, deoarece obiectul cauzei nu este atacarea respectivei hotarari.
Prin urmare este justificata legitimarea procesuala pasiva a paratei si drept consecinta nu se va retine ca intemeiat aceasta exceptie, urmand aor espinge.
Este neintemeiata si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Casa Judeteana de Pensii I, deaorece reclamanta nu a solicitat numai emiterea unei hotarari de stabile a indemnizatiei prevazute de art. 3 al. 3 raportat la art. 1 al. 1 lit d din Decretul Lege nr. 118/1990, ci si obligarea acestei case de pensii la plata drepturilor cuvenite pe ultimii trei ani, actualizate.
Nu este intemeiata nici sustinerea aceleiasi recurente privind tardivitate depunerii cererii de acodare a indemnizatiei deoarece din 2001 actul normativ nu mai reglementeaza un termen in care sa se solicitate stabilierea drepturilor prevazute de acest act normativ.
În concluzie, pentru considerentele de fapt și de drept evidențiate, în temeiul art.312 alin. 1 si 3 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea va admite recursurile paratelor, va modifica în parte sentinta atacata, in sensul ca va respinge actiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a
Va mentine dispozitiile sentintei recurate in privinta respingerii exceptiilor lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Casa Judeteana de Pensii I si tardivitatii cererii de chemare in judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulat de recurentele parate DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ cu sediul in S,-, jud., și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul in S,-, jud. I in contradictoriu cu intimata reclamanta cu domiciliul in S,-, jud. I, impotriva sentintei civile nr. 954/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, in dosarul nr -.
Modifica in parte sentinta recurata, in sensul ca, respinge actiunea ca neintemeiata.
Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a
Mentine dispozitiile sentintei privind solutionarea exceptiilor.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 22.02.2010.
PRESEDINTE JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED. JUD. CP (2 ex.)
Jud. Fond -
Președinte:Ion EugeniaJudecători:Ion Eugenia, Petrovici Cristina, Niculescu Monica
