Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 528/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 528/
Ședința publică din 19 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbâltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-au luat în examinare recursurile introduse de pârâții Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară S și Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică S împotriva sentinței nr. 3085 din 09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12.10.2009, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19.10.2009.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20.07.2007 pe rolul Tribunalului Suceava la nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Silvică S și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară S, obligarea pârâților să avizeze planul de amplasament întocmit la data de 05.03.2007 de ing., pentru suprafața totală de 42 ha de teren pădure (dispusă în două parcele: 26,15 ha și 15,81 ha), precum și la plata sumei de 200 de lei/zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, calculate începând cu data introducerii acțiunii și până la îndeplinirea obligației ce face obiectul litigiului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ăas olicitat reconstituirea dreptului său de proprietate pentru suprafața de 42 ha de teren pădure ce a aparținut tatălui său,. În cadrul procedurii de reconstituire, reclamantului i s-a solicitat și el a depus planul de amplasament întocmit de ing., prin care s-a identificat terenul în cauză. Reclamantul a susținut că acest plan trebuia verificat și avizat de Comisia locală de fond funciar M, de Ocolul Silvic prin delegatul din Comisia de fond funciar, precum și de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară S, dar aceste autorități au refuzat avizarea, ceea ce a determinat soluția respingerii cererii de reconstituire în ședința Comisiei locale de fond funciar din data de 15.02.2007 și respingerea contestației formulate de reclamant, prin hotărârea nr. 634/27.03.2007 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991
Reclamantul a formulat plângeri prealabile, însă Direcția Silvică Sar efuzat în continuare să avizeze planul de amplasament.
Față de răspunsurile primite, reclamantul a adresat o nouă cerere Comisiei comunale pentru verificarea amplasamentelor împreună cu delegatul Ocolului silvic, cerere care a fost aprobată.
Cu toate că reclamantul a depus între timp la Comisia locală de fond funciar procesul-verbal de stabilire a vecinătăților, cu semnătura vecinilor, cu excepția celor cu care este în litigiu ( și ), precum și declarațiile autentice ale acestora, întâlnirea din data de 03.07.2007 s-a terminat cu refuzul deplasării în teren a comisiei și reprezentantului ocolului silvic.
A mai arătat reclamantul că, ulterior, a primit adresa nr. 254/06.07.2007 a Comisiei locale prin care se arată că amplasamentul cerut este revendicat de rudele și vecinii lui la Judecătoria din Câmpulung
Reclamantul a susținut că refuzul avizării este nefondat și reprezintă o consecință a lipsei de verificare și de implicare a autorităților chemate să avizeze planul de amplasament.
S-a mai arătat că autoritățile implicate în această procedură de avizare au păreri diferite în ceea ce privește existența sau nu a unor priorități în acordarea respectivelor avize, Astfel, în timp ce Comisia locală de fond funciar i-a comunicat că dosarul său a fost invalidat deoarece planul de amplasament nu a fost avizat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară S, acest Oficiu a refuzat avizarea invocând faptul că planul de amplasament nu este avizat de comisie și de celelalte autorități.
Reclamantul a mai susținut că terenul său nu se suprapune cu terenul pădure al altor persoane, așa cum se pretinde.
Prin sentința nr. 3101/08.11.2007, Tribunalul Suceavaa respins acțiunea, ca nefondată.
Prin decizia nr. 419/20.03.2008, Curtea de Apel Suceavaa admis recursul declarat de reclamantul, a casat sentința nr. 3101/08.11.2007 a Tribunalului Suceava și a trimis cauza la aceeași instanță spre rejudecare, reținând că prima instanță nu s-a preocupat de verificarea, pe bază de probe, dacă există sau nu un refuz nejustificat din partea celor doi pârâți în rezolvarea solicitării reclamantului privind avizarea planului de amplasament, în sensul art. 2 alin. 1 lit. g din Legea nr. 554/2004.
În rejudecarea cauzei înregistrate pe rolul Tribunalului Suceava la nr. 2468/86/06.05.2008, prin sentința nr. 3085/09.10.2008 s-a admis acțiunea formulată reclamant împotriva pârâților Direcția Silvică S și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară S, care au fost obligați să soluționeze cererile ce le-au fost adresate de reclamant și să îi plătească acestuia daune cominatorii de 200 de lei/zi întârziere, de la data introducerii acțiunii și până la îndeplinirea obligației.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Suceavaa reținut, în rejudecarea cauzei, că nu există o prioritate a avizelor, că dacă legea ar impune o astfel de ordine, pârâții aveau obligația să îi comunice reclamantului o asemenea condiție și că motivația potrivit căreia reclamantul nu este îndreptățit să i se reconstituie dreptul de proprietate sau că terenul este în litigiu nu se justifică, aceste aspecte neputând fi analizate de pârâți conform atribuțiilor lor specifice.
Împotriva sentinței nr. 3085/09.10.2008, pronunțate de Tribunalul Suceava în rejudecarea cauzei după casare cu trimitere au declarat recurs pârâții Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară S și Direcția Silvică
În motivarea recursurilor s-a arătat că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de competență materială, deoarece nu este vorba de un refuz nejustificat și nici de situația unui refuz asimilat, ci de o operațiune tehnico-juridică în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate, reglementată de Legea nr. 18/1991 și de Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilire dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005
În susținerea acestui motiv s-a mai invocat faptul că Direcția Silvică S nu este autoritate publică.
S-a mai susținut că sentința atacată cu recurs depășește atribuțiile puterii judecătorești dat fiind faptul că aspectele invocate de reclamant ar fi trebuit să fie deduse spre soluționare pe calea contestației adresate Comisiei județene S pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, organ cu atribuții administrativ-jurisdicționale, nu instanței de contencios administrativ.
S-a arătat că sentința cuprinde motive contradictorii deoarece în considerente se reține că acțiunea este neîntemeiată, iar prin dispozitiv se admite acțiunea.
De asemenea, s-a susținut că nu există o motivare susținută de prevederi legale sau de practicile comisiilor județene sau locale care să conducă la ideea unui refuz nejustificat al pârâților.
În motivarea recursului său, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sam ai invocat faptul că acordarea daunelor cominatorii este nejustificată atât timp cât nu s-a făcut dovada prejudiciului cauzat și a legăturii de cauzalitate între presupusul refuz nejustificat și invalidarea dreptului de proprietate dispusă prin hotărârea Comisiei județene S pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
În recurs, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sas usținut și faptul că reclamantul nu i s-a adresat cu o cerere anterior înaintării plângerii prealabile înregistrate la nr. 8093/18.05.2007.
În recursul său, Direcția Silvică Saa rătat că terenul pentru care s-a solicitat avizarea a fost solicitat anterior și de alte persoane cărora le-a fost vizat planul de amplasament întocmit, iar ulterior o parte din acesta a fost atribuit legal acestor persoane, motiv pentru care s-a refuzat avizarea favorabilă a planului de situație. Astfel, o parte din terenul respectiv era revendicat și de moștenitorii după, și, acestora fiindu-le reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafețele solicitate.
În aceste condiții, refuzul de a soluționa cererea petentului nu este bazat pe depășirea limitelor de apreciere și, deci, pe exces de putere.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului formulat de pârâți.
A arătat reclamantul că în mod just a reținut instanța de fond că este competentă în judecarea cauzei, că Ocolul Silvic avea obligația verificării amplasamentului verificat în vederea soluționării cererii de avizare, că trebuia să primească cererea și să o rezolve favorabil sau nu și nu să refuze primirea și soluționarea acesteia.
Referitor la problema prejudiciului suferit, reclamantul a susținut că aceasta va fi avută în vedere cu prilejul punerii în executare, când creditorul va putea cere transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii în raport de prejudiciul efectiv suportat.
Ca urmare a încheierii nr. 2230/14.04.2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, prin care s-a admis cererea de strămutare a judecării cauzei, Curtea de Apel Suceavaa dispus, prin încheierea din data de 30.04.2009, trimiterea dosarului la Curtea de APEL IAȘI, unde a fost înregistrat la nr. 2468/86/14.05.2009.
Examinând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele motive:
Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
În conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 554/2004, în situația în care reclamantul nu a primit nici un răspuns la cererea sa adresată autorității publice, va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul și data înregistrării la autoritatea publică, precum și orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacă acest demers era obligatoriu.
Din conținutul acestui text de lege reiese obligația ca reclamantul să anexeze la cererea de chemare în judecată, în cazul în care nu a primit nici un răspuns la cererea pe care a adresat-o autorității publice, copia cererii, certificată prin numărul și data înregistrării la autoritatea publică.
În prezenta cauză, nu se poate reține, pe bază de probe, că reclamantul s-a adresat pârâților Direcția Silvică S și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară S cu o cerere prin care să solicite avizarea planului de amplasament întocmit la data de 05.03.2007 de ing., pentru suprafața totală de 42 ha de teren pădure.
Neținând seama că reclamantul nu a îndeplinit obligația stabilită de art. 12 din Legea nr. 554/2004, prima instanță a pronunțat o soluție greșită.
Dar recursul este fondat chiar și în situația în care s-ar accepta că reclamantul s-a adresat în scris pârâților solicitându-le avizarea planului de amplasament întocmit la data de 05.03.2007, de ing., pentru suprafața totală de 42 ha de teren pădure.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se înțelege, conform art. 2 alin. 1 lit. h din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede altfel.
De asemenea, prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege, potrivit art. 2 alin. 1 lit. i din Legea contenciosului administrativ, exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/ 2004 contenciosului administrativ, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
În prezenta cauză, refuzul pârâților de aviza planul de amplasament întocmit la data de 05.03.2007 de ing., pentru suprafața totală de 42 ha de teren pădure (dispusă în două parcele 26,15 ha și 15,81 ha), este justificat în mod obiectiv de lipsa unei prevederi legale care să stabilească în sarcina lor obligația verificării amplasamentului solicitat.
În conformitate cu prevederile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie a titularilor, în cazul terenurilor forestiere, precum și eliberarea titlurilor de proprietate se fac de comisiile locale și, respectiv, comisiile județene, în condițiile și cu procedura stabilite de Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările si completările ulterioare, de Legea nr. 169/1997, de Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1172/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. 1 din aceeași lege, unitățile și subunitățile silvice din subordinea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, precum și ceilalți deținători actuali ai terenurilor forestiere solicitate de foștii proprietari sau de moștenitorii lor, vor pune la dispoziție comisiilor locale de aplicare a prevederilor prezentei legi suprafețele de teren pentru care cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost validate, pe categorii de deținători prevăzute în lege.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 39 alin. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, pentru terenurile forestiere comisiile locale vor stabili dacă vechiul amplasament, identificat în conformitate cu documentațiile depuse de persoanele care solicită reconstituirea dreptului de proprietate, nu a fost atribuit legal și poate fi retrocedat, ocoalele silvice fiind obligate să prezinte toate documentele necesare reconstituirii dreptului de proprietate (hărți amenajistice, extrase de pe amenajament, etc.) în termen de 5 zile de la solicitarea comisiei locale.
Din examinarea textelor de lege indicate mai sus rezultă că pârâții nu au atribuții pentru delimitarea și identificarea terenurilor forestiere susceptibile de reconstituirea dreptului de proprietate.
Obligația de a stabili dacă vechiul amplasament nu a fost atribuit legal altor persoane și poate fi retrocedat, delimitându-se pe planul de situație terenurile solicitate conform prevederilor Legii nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, este prevăzută în sarcina comisiilor locale și a oficiilor județene de cadastru și publicitate imobiliară, în alineatul 3 al art. 39 din Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, însă aceasta se referă doar la terenurile agricole, nu și la cele forestiere despre care este vorba în prezenta speță.
Prin urmare, raportat la aceste prevederi legale, nu se poate reține că reprezintă un exces de putere refuzul pârâților de a aviza planul de amplasament întocmit la data de 05.03.2007, de ing., pentru suprafața totală de 42 ha de teren pădure (dispusă în două parcele 26,15 ha și 15,81 ha).
Având în vedere obiectul cauzei, Curtea constată că este neîntemeiată critica privind încălcarea regulilor de competență materială de către Tribunalul Suceava.
Instanța de recurs reține că protecția juridică a drepturilor sau intereselor legitime ale persoanei care se consideră vătămată de către o autoritate publică prin nesoluționarea favorabilă a unei cereri, așa cum este cazul în prezenta cauză, se realizează în cadrul procesual prevăzut de Legea nr. 554/2004 și de Codul d e procedură civilă în măsura în care prevederile acestuia nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.
Or, din examinarea prevederilor art. 10 alin. 1 raportat la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/ 2004 contenciosului administrativ reiese clar că litigiul de față este de competența instanței de contencios administrativ.
În consecință, Curtea, având în vedere că nu sunt dovedite condițiile prevăzute de art. 12, art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de pârâții Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară S și Direcția Silvică S, va modifica hotărârea atacată și, pe fond, va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite recursul introdus de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară S și Direcția Silvică S împotriva sentinței nr. 3085/09.10.2008 a Tribunalului Suceava, sentință pe care o modifică în tot.
În fond, respinge acțiunea introdusă de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară S și Direcția Silvică
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.10.2009.
Președinte judecător judecător
- - - G - -- -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Suceava
Judecător de primă instanță:
Președinte:Tăbâltoc Dan MirceaJudecători:Tăbâltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
