Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 602/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 602/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 6 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTORI: Maria Ioniche, Lorența Butnaru Clara Elena
-- -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția de uncă și Protecție ( ncluziune) ociala B sentinței civile nr.619/CA/3.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 6 octombrie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față constată că:
La data de 16 martie 2009, reclamantul din Bac hemat în judecată pe pârâta Direcția de uncă și Protecție() ocială B, solicitând revocarea Hotărârii nr. 111/24.07.2008 emisă de pârâtă și în consecință să se constate că a acesta are calitatea de persoană ce a avut de suferit de pe urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 15.11.1987.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr-, al Tribunalului Brașov.
În acest dosar, instanța de fond pe baza probelor de la dosar a pronunțat sentința civilă nr. 619/CA/3.06.2009, prin care s-a dispus următoarele: a dmis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimata Direcția de Muncă și Socială B, și în consecință:
A anulat Hotărârea nr. 111/24.07.2008 emisă de intimata Direcția de Muncă Și Socială B.
A constat calitatea reclamantului de persoană care a avut de suferit de pe urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 15 1987.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
La data de 29.02.2008 reclamantul a formulat cerere către pârâta Direcția și Sociale B pentru a i se recunoaște calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și pentru a beneficia de dispozițiile OUG nr.6/2008.
Prin Hotărârea nr. 111/24.07.2008 pârâta a respins cererea reclamantului, motivându-se că "din actele depuse la dosar nu rezultă faptul că petentul îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art.19 alin.2 din OUG nr.6/2008. acesta nu dovedește faptul că a fost privat de libertate pentru efectuarea de cercetări."
În condițiile art.22 din OUG nr.6/2008 reclamantul a contestat această hotărâre cu respectarea dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.
La soluționarea acțiunii s-au avut în vedere dispozițiile acestui act normativ - art.19 alin.1 și 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008, potrivit cărora "constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 se face, la cererea persoanei interesate, de către direcțiile de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociației <<15 1987>>.
(2) Dovada calității prevăzute la alin. (1) se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea."
Rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei că tatăl reclamantului a fost unul dintre participanții la revolta muncitorească din 1987, iar urmare a pronunțării sentinței penale nr. 2823/1987 a Judecătoriei Brașova avut domiciliu obligatoriu împreună cu familia în R și ca atare prin sentința civilă nr. 453/S/1994 a Tribunalului Brașovis -au recunoscut drepturile prevăzute de D-L nr.118/1990 pentru perioada 13.08.1988-13.03.1990.
Este evident că, in condițiile in care tatăl reclamantului a fost unul din participanții la revolta din 1987 și a fost condamnat pentru această participare, toate consecințele ce au decurs din această condamnare s-au răsfrânt și asupra celorlalți membri ai familiei, începând cu verificările la care a fost supusă toată familia de către Securitate sau organele de miliție, până la strămutarea tatălui și familiei in localitatea Chiar dacă reclamantul avea o vârstă fragedă la momentul revoltei din 1987,respectiv 5 ani, nu se poate contesta că presiunile exercitate de regimul comunist și stabilirea domiciliului obligatoriu în altă localitate nu au avut consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării fizice și psihice a reclamantului.
Ar fi inechitabil, împotriva spiritului Legii nr. 341/2004, discriminatoriu și contrar dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului să fie excluși membrii familiilor participanților la evenimentele din 1987, respectiv copiii acestora de la beneficiile recunoscute prin Legea recunoștinței.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege citat anterior, astfel că reclamantul a dovedit temeinicia cererii sale în sensul că acesta este o persoană care a avut de suferit in urma evenimentelor din 1987. Instanța are in vedere și soluția pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului in cauza Beian împotriva României.
Prin urmare s-a admis contestația și s-a constatat că acesta are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, instanța a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs pârâta Direcția de uncă și Protecție ociala B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele:
Întrucât la data evenimentelor de la B, reclamantul era minor, asupra acestuia nu se puteau lua măsuri de arest preventiv și urmărire penală, astfel că acesta nu îndeplinește cumulativ condițiile cerute expres de textul art. 19 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6 din 13.02.2008, astfel că pune concluzii de respingere a acțiunii acestuia ca inadmisibilă.
În ce privește textul art. 20 alin. 1 și 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/13,02.2008, se poate costata că acesta definește noțiunea de urmași ai persoanelor care au decedat în urma muncitorești de la B din 1987, indicând în acest sens aceste categorii de persoane, și anume: soțul supraviețuitor, copii și părinții celui decedat.
Față de aceste considerente, pune concluzii de respingere a acțiunii reclamantului ca inadmisibilă întrucât acesta nu se încadrează în situațiile juridice reglementate expres de textele Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 6/13.02.2008 și de menținere a Hotărârii nr. 111/24.07.2008, emisă de către Direcția de Muncă și Protecție Socială B, hotărâtoare ce face obiectul prezentei acțiunii. Menționează că întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în sensul că sentința pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, instanța neprecizând în cuprinsul dispozitivului încadrarea juridică a situației de fapt deduse judecății, astfel că instanța de recurs urmează să analizeze cauza sub toate aspectele respingând acțiunea ca neîntemeiată și menținând actul administrativ contestat.
În drept, întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041Cod procedură civilă, art. 19 alin. 2 și art. 20 alin. 1 și 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/13.02.2008
Recursul a fost declarat în termenul legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Atât recurenta cât și intimatul au fost lipsă, în cauză nu s-a formulat întâmpinare la recurs, dar reclamantul a formulat Concluzii scrise în sensul respingerii recursului.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului sentința civilă atacată nr. 453/S/26.09.1994, prin prisma criticilor de recurs se constată recursul ca fondat în parte pentru necuprinderea perioadei în hotărâre și temeiul de drept pentru obținerea drepturilor solicitate.
În ce privește chestiunea principală aceea privind revocarea Deciziei nr. 111/24.07.2008 a Direcției de uncă și Protecție ociala B, se constată că în mod corect a soluționat cauza instanța de fond, pronunțând o hotărâre temeinică și legală în sensul anulării deciziei atacate și recunoașterii calității reclamantului de persoană care a suferit de pe urma din 15 1987.
Faptul criticat de recurenta pârâtă că, reclamantul era minor și că nu putea fi arestat nu poate fi reținut de instanța de recurs deoarece atâta timp cât familia sa (tatăl a fost arestat) este evident că toată familia a avut de suferit, aspecte probate în cauză, cu acte oficiale.
Ca atare, se reține ca neîntemeiată această critică urmând a fi înlăturată ca nelegală.
Se constată ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 19 alin.1 și 2 lit.a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/13.02.2008.
Referitor la dispozițiile art. 20 alin.1 și 2 din acest act normativ, și această critică a recurentei urmează a fi înlăturată, deoarece nu se impune să fi decedat părinții reclamantului ci e vorba de urmaș la data cererii dreptului și a constatării calității reclamantului pretinsă prin acțiune de la fond.
În esență, critica acesteia este neîntemeiată și se va respinge.
Ținând cont de cele reținute mai sus, de actele dosarului, de argumentele sentinței atacate și de prevederile legale, instanța de recurs constată că nu sunt de incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, iar soluția instanței de fond fiind legală, dar necesitând unele completări la dispozitiv pentru ca hotărârea să-și producă efecte juridice scontate.
În concluzie, se va constata că recursul este fondat în parte, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat, și în consecință se va menține sentința civilă atacată conform dispozițiilor prezentei. Fără cheltuieli de judecată.
Față de concluziile depuse de intimatul reclamant la dosar, se constată că susținerile acestuia sunt justificate și legale în sensul respingerii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta Direcția de uncă și Protecție ocială B împotriva sentinței civile nr.619/CA/3.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, pe care o modifică în parte în sensul că:
La aliniatul 3 din sentința atacată se va completa, după constatarea calității reclamantului, cu mențiunea "pentru perioada 13.08.1987 - 03.03.1980" și cu temeiul de drept al acordării drepturilor ca fiind dispozițiile 18 al 1 lit a și art 19 al 1 și 2 lit a din Legea nr 341/2004 modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008, urmând ca drepturile să-i fie acordate începând cu data de 01.03.2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru Clara Elena
- - - - - -
Grefier,
Red. I- 7.10.2009
Dact- - 9.10.2009/2 ex.
Jud fond - A
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru Clara Elena
