Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 601/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.601/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 6 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTORI: Maria Ioniche, Lorența Butnaru Clara Elena
- - -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția de uncă și rotecțiep. ociala B sentinței civile nr. 582/CA/ 20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 6 octombrie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 582/CA/ 20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G în contradictoriu cu intimata irecția de uncă și ncluziune ocială
S-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, și emșescu născută în contradictoriu cu intimata irecția de uncă și ncluziune ocială B în dosarele conexe nr-,nr-,nr- și în consecință:
Au fost anulate Deciziile nr. 1387,1388,1389 și 1386 emise de intimată la data de 07.11.2008
S-a constatat că reclamanții G, beneficiază de drepturile acordate de Decretul Lege nr. 118/1990, având domiciliu obligatoriu și fiind strămutați într-o altă localitate în perioada 17.04.1952-21.08.1963 și obligă intimata să recunoască reclamanților aceste drepturi.
De asemenea, s-a constatat că reclamanta a OG beneficiat de drepturile acordate de Decretul Lege nr. 118/1990, având domiciliu obligatoriu și fiind strămutată într-o altă localitate în perioada 09.11.1953-21.08.1963 și a fost obligată intimata să recunoască reclamantei aceste drepturi, nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin Deciziile nr. 1386 - 1389 emise de intimată la data de 01.11.2008 s-au respins cererile petenților întrucât aceștia beneficiază de drepturi conform art. 1, alin. 1, lit. e din decretul Lege nr. 118/1990 pentru perioada de 17.04.1952 - 30.03.1954 și nu probează că perioada de persecuție a fost mai îndelungată.
Reclamantul, tată, - mamă și reclamanta OG(născută ) - soră și. - frate au fost aduși forțat să locuiască în localitatea, fiind strămutați din M în anul 1952.
Din declarația martorului audiat în fața instanței de fond și care se coroborează cu declarația autentificată a acestuia și cu cea a numitului se reține că familia a fost adusă forțat să locuiască în localitatea, fiind strămutați din
Martorul a mai declarat că în comunitate, familia era cunoscută sub denumirea de "mangaliști" având un statut juridic aparte de strămutați ce era de notorietate în localitate.
În perioada anilor 1952 - 1963 întreaga familie a avut domiciliu obligatorie în localitatea neavând voie să părăsească această localitate. membrilor de familie se puteau efectua în acea perioadă numai cu aprobarea prealabilă a autorităților.
În drept, prevederile Decretului Lege nr. 118/1990 instituie acordarea unor drepturi cu caracter patrimonial reparatoriu pentru persoanele persecutate din motive politice de dictatura comunistă instaurată cu începere de la 6 martie 1965.
Aceste prevederi legale se constituie ca un act de apărare a prejudiciilor morale, un act de separare a prejudiciilor morale, iar printre situațiile prevăzute de legiuitor la art. 1, alin. 1 lit. d se regăsește situația din care au făcut parte reclamanții, respectiv a strămutării persoanei într-o altă localitate și impunerea de către autorități a unui domiciliu obligatoriu din motive politice.
Reclamanții au făcut numeroase demersuri la instituțiile solicitate să emită acte oficiale pentru a dovedi situațiile prevăzute de Decretul lege nr. 118/1990.
În acest sens, prin adresa nr. 115.812/20.09.2007 a Arhivelor Naționale 31180/A/12.11.2007 a Ministerului Internelor și reformei Administrative și nr. P 6469/07 din 18.11.2008 a se comunică reprezentantului convențional al reclamanților că nu dețin deciziile solicitate.
Prin petițiile formulate reclamanții au solicitat copii ale Deciziilor MAI nr. 239/1952, nr. 5070/1954, precum și Ordinul nr- prin care s-ar fi dispus ridicarea măsurii strămutării, însă nu au intrat în posesia acestor documente.
Cum prevederile Decretului - Lege nr. 118/1990 - art - 18 alin. 1 permit administrarea oricărui mijloc de probă pentru dovedirea situațiilor invocate în speță cu proba testimonială cu martorul s-a dovedit că familia a avut domiciliul obligatoriu și au fost strămutați în perioada 20.04.1952 - 21.08.1963.
Faptul că măsura restrictivă impusă familiei a avut o cauză politică rezultă și din adresa nr. P 6469/07. din 18.11.2001 potrivit căreia pentru soluționarea petiției reclamanților au fost studiate două dosare din fondul informativ al fostei securități, unul dintre dosare a fost întocmit pe numele reclamantului iar celălalt pe numele reprezentantului reclamanților membru de familie - fiu.
Față de aceste considerente de fapt și de drept instanța de fond a reținut că reclamanții G, și sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile acordate de Decretul Lege nr. 118/1990 pentru perioada 17.04.1952 - 21.08.1963, iar reclamantul pentru OG perioada 09.11.1953 - 21.08.1963 încadrându-se în categoria persoanelor aflate în situațiile stipulate de prevederile art. 1 alin. 1 lit. d și e din lege.
Pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 8 alin. 5 din Decretul Lege nr. 118/1990 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, și nemeșescu, născută potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen legal, pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunile formulate și conexate ale reclamanților G, și OG, născută și a constatat calitatea acestora de beneficiari ai drepturilor prevăzute de Decretul Lege nr.118/1990 pentru perioada 17.04.1952 - 21.08.1963, respectiv 09.11.1953 - 21.08.1964 pentru reclamanta.
OGRecurenta a susținut că reclamanții au depus cereri la care au atașat înscrisuri și declarații notariale de martori prin care au solicitat recunoașterea calității de strămutați, împreună cu părinții.
Recurenta a precizat că singurul înscris depus de intimații reclamanți este Sentința civilă nr.433/06.05.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, menținută prin Decizia civilă nr.615/R/30.09.2008 a Curții de APEL BRAȘOV, prin care s-a stabilit că fratele reclamantului, beneficiază de prevederile art.1 alin.1 lit.e din Decretul Lege nr.118/1990 pentru perioada 17.04.1952 - 30.03.1954.
Recurenta a mai arătat că intimații G, și beneficiază de prevederile Decretului Lege nr.118/1990 doar pentru perioada 17.04.1952 - 30.03.1954, iar intimata OG(născută ) nu beneficiază de aceste drepturi, deoarece s-a născut la data de 09.11.1953 în localitatea de strămutare a părinților.
Intimații G, și OG(născută ) au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că au făcut dovada perioadei în care au avut domiciliul obligatoriu în localitatea, fiind obligați să părăsească localitatea de domiciliu,
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 582/CA/ 20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, este nefondat.
În mod corect instanța de fond, pe baza probelor administrate, a reținut starea de fapt, respectiv aceea că cei patru reclamanți, (tatăl), (mama), OG(fiică) și G (fiu) au fost aduși forțat să locuiască în localitatea, fiind strămutați din localitatea M în anul 1952, precum și perioada în care aceștia au suportat măsurile dispuse împotriva lor - domiciliul obligatoriu. Astfel, în mod corect, instanța de fond a reținut că reclamanții G, și sunt îndreptățiți să beneficieze de prevederile Decretului Lege nr.118/1990 pentru perioada 17.04.1952 - 21.08.1963, iar reclamanta de OG la data nașterii, respectiv pentru perioada 09.11.1953 - 21.08.1963, deoarece aceasta, chiar dacă s-a născut după strămutarea părinților și a fraților, din localitatea de domiciliu în localitatea, a fost supusă acelorași măsuri restrictive ale domiciliului obligatoriu.
Cei patru reclamanți, membrii ai aceleiași familii, au fost în perioada menționată anterior, supuși acelorași condiții morale și materiale pe care le implică strămutarea din localitatea de domiciliu și stabilirea domiciliului obligatoriu, respectiv restricții impuse din motive politice, încadrându-se în situația reglementată de art.1 alin.1 lit.d și e din Decretul Lege nr.118/1990.
Probele administrate în cauză de reclamanți și care au format convingerea instanței de fond cu privire la starea de fapt reținută, se încadrează în dispozițiile art.10 alin.1 din Decretul Lege nr.118/1990, respectiv înscrisuri oficiale și orice alte mijloace de probă prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, Curtea va respinge în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul declarat de pârâta Direcția de uncă și rotecțiep. ociala B entinței civile nr.582/CA/20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, cu sediul în B, B dul -, nr. 5, județ B, împotriva sentinței civile nr. 582/CA/20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru Clara Elena
- - - - - -
Grefier,
Red. C - 26.10.2009
Dact. T- 29.10.2009/2 ex.
Jud. fond. -A
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru Clara Elena
