Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 603/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 603/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 6 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTORI: Maria Ioniche, Lorența Butnaru Clara Elena
- - -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția de uncă și ncluziune ociala B sentinței civile nr. 596/CA/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 6 octombrie 2009.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr 596/CA/26.05.2009, Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B și, în consecință, a anulat Hotărârea nr 132/24.07.2008 emisă de pârâtă.
A constatat că reclamanta are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și beneficiază de drepturile prevăzute în OUG nr 6/2008 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989, nr 341/2004.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele:
- prin cererea introductivă, reclamanta - a formulat contestație împotriva Hotărârii nr.132/24.07.2008 emisă de pârâta Direcția Și Protecției Sociale B și a solicitat să se constate calitatea sa de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești din 15 1987;
- din cuprinsul motivării acțiunii s-a reținut că pârâta a respins cererea formulată de reclamantă deși aceasta din urmă a avut domiciliul obligatoriu în împreună cu familia în localitatea R ca urmare a participării tatălui său la evenimentele din 15.11.1987;
- dispozițiile legale invocate de reclamantă în susținerea acțiunii au fost cele prevăzute de art 18 alin 1 lit a, art 19 alin 1, art 22 din Legea nr 341/2004 și art 7 alin 1 din Legea nr 554/2004;
- în probațiune au fost depuse de către reclamantă copii ale hotărârii nr 132/24.07.2008 emisă de pârâtă, sentinței civile nr 449/S/1994 a Tribunalului Brașov și a încheierii de îndreptare a erorii materiale și a deciziei de pensionare nr -/03.09.1997 și de către pârâtă copii ale înscrisurilor care au stat la baza emiterii deciziei contestate.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a stabilit că:
- la data de 27.02.2008 reclamanta - a formulat cerere către pârâta Direcția Și Protecției Sociale B pentru a i se recunoaște calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și pentru a beneficia de dispozițiile OUG nr.6/2008;
- prin Hotărârea nr.132/24.07.2008 pârâta a respins cererea reclamantei, întrucât "din actele depuse la dosar nu rezultă faptul că petenta a fost privată de libertate pentru efectuarea de cercetări și astfel nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art 19 alin 2 din OUG nr 6/2008."
- în condițiile art 22 din OUG nr 6/2008 reclamanta a contestat această hotărâre cu respectarea dispozițiilor Legii nr 554/2004, motivând că a beneficiat de drepturile conferite de D-L nr.118/1990, drepturi ce i-au fost recunoscute prin sentința civilă nr 449/S/1994 a Tribunalului Brașov, îndreptată prin încheierea din 22.11.1994; s-a apreciat că aspectele reținute în conținutul acestei sentințe se coroborează cu celelalte înscrisuri de la dosar și s-a reținut că părinții reclamantei au avut domiciliul obligatoriu în localitatea R, pentru participarea la revolta de la B din 15.11.1987, precum și faptul că în perioada 14.08.1988-13.03.1990 petenta a avut domiciliul obligatoriu în localitatea R;
- raportându-se la dispozițiile art 18 din Legea nr 341/2004 modificată și ale art 19 al 1 și 2 din OUG nr 6/2008, instanța de fond a constatat că din interpretarea coroborată a acestor norme rezultă că drepturile prevăzute de actul normativ special se acordă fie persoanelor care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 prin privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe: stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate sau deportarea", fie soțului persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, fie urmașilor persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987;
- în acest context s-a concluzionat că pârâta nu a analizat dacă reclamanta se încadrează în dispozițiile art 18 lit a sau b din Legea nr 341/2004, modificată, act care trebuie interpretat și prin prisma art 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru interzicerea discriminării și s-a reținut că drepturile solicitate de reclamantă în temeiul Legii nr 341/2004 modificată sunt drepturi patrimoniale în sensul art 1 din Protocolul nr 1 la CEDO, reclamanta având o "speranță legitimă" să obțină recunoașterea acestora;
- tot cu referire la aplicabilitatea art. 14 din Convenție, instanța a constatat că prin hotărârea pârâtei nr.132/24.07.2008, reclamanta a fost exclusă de la acordarea drepturilor solicitate, deși acesta s-a aflat într-o situație similară cu părinții săi (fapt stabilit prin sentința civilă nr.449/S/1994 a Tribunalului Brașov, îndreptată prin încheierea din 22.11.1994, descrisă mai sus), existând prin urmare o diferență de tratament între reclamantă și alte persoane aflate într-o situație similară cu a lor; s-a făcut referire și la jurisprudența CEDO în aplicarea acestui articol în cazuri precum Hotărârea Marckx împotriva Belgiei din 13 iunie 1979 și Cauza Beian împotriva României;
- constatând astfel că reclamanta nu a făcut parte din structurile de represiune comuniste și că în privința sa a fost emis avizul consultativ al Asociației "15 1987", instanța de fond a stabilit că în persoana acesteia sunt întrunite condițiile prevăzute de art 18 lit a din Legea nr 341/2004 modificată și a admis acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B care a solicitat casarea acesteia și respingerea acțiunii ca inadmisibilă. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art 304 pct 9 cod procedură civilă în sensul că sentința atacată este lipsită de temei legal.
În motivarea căii de atac, recurenta a arătat următoarele:
- prin sentința civilă nr 449/S/23.09.1994 pronunțată de Tribunalul Brașov rezultă că tatăl reclamantei a fost anchetat și condamnat în urma participării la revolta muncitorilor de la B din 15 1987, acesta executând pedeapsa la locul de muncă și fiind dislocat în localitatea R; mama reclamantei, - a fost obligată să-și urmeze soțul, persecuție suferită și de reclamantă, minoră la acel moment, instanța stabilind prin aceeași sentință că și aceasta a avut domiciliu obligatoriu alături de mama sa în perioada 14.08.1988.13.03.1990 conform art 1 al 1 lit d din DL nr 118/1990, conform încheierii din 22.11.1994;
- întrucât la data evenimentelor de la B, reclamanta era minoră, fiind născută la data de 12.09.1979 în B, asupra acesteia nu se puteau lua măsuri de arest preventiv și urmărire penală, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile cerute expres de art 19 al 2 din OUG nr 6 /2008;
- referitor la dispozițiile art 20 al 1 și 2 din OUG nr 6/2008, s-a arătat că acestea definesc noțiunea de urmași ai persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești și se referă doar la soțul supraviețuitor, copiii și părinții celui decedat;
- ca urmare, s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii reclamantei întrucât situația acesteia nu se încadrează în cele expres prevăzute de OUG nr 6/2008;
- s-a mai criticat faptul că în cuprinsul dispozitivului nu s-a precizat încadrarea juridică a situației de fapt dedusă judecății, neputând fi pusă în aplicare în forma în care a fost pronunțată.
Analizând actele și dosarului prin prisma dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
La data de 29.02.2008, reclamanta a adresat o cerere Direcției de Muncă și Protecție Socială B prin care a solicitat, față de dispozițiile art 19 din OUG nr 6/2008, recunoașterea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, însoțită de avizul Asociației 15 1987.
Prin Hotărârea nr 132/24.07.2008, cererea reclamantei a fost respinsă întrucât din actele depuse la dosar, respectiv sentința civilă nr 449/S/1994 pronunțată de Tribunalul Brașov, încheierea de ședință din data de 22.11.1994 ambele date în dosarul nr 1189/1994 al Tribunalului Brașov și decizia nr -/03.09.1987 emisă de, nu ar rezulta că reclamanta a fost privată de libertate pentru efectuarea de cercetări și astfel nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art 19 al 2 din OUG nr 6/2008.
OUG nr 6/2008 a modificat Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Române din decembrie 1989 nr 341/2004, completată în conținutul titlului și cu aplicarea sa față de "persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987", dispozițiile art 18 ale acestei legi în varianta modificată prevăzând acordarea unor drepturi pentru "persoanele care au avut de suferit în urma revoltei anticomuniste de la B din 1987".
Pentru a se verifica temeinicia motivului respingerii cererii adresată de reclamantă B și, în consecință, a criticii aduse hotărârii primei instanțe sub aspectul admiterii acțiunii, se vor avea în vedere dispozițiile art 19 al 2 ale actului normativ potrivit cu care dovada calității persoanelor îndrituite să solicite acordarea drepturilor reglementate de lege se face de către persoana interesată cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe: stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate sau deportarea.
Întrucât, astfel cum a expus situația recurenta în motivele de recurs, reclamanta a făcut dovada strămutării sale, alături de părinți, în perioada 14.08.1988-13.03.1990 ( aspect stabilit, în sensul art 19 al 2 din Legea nr 341/2004 modificată, prin sentința civilă nr 449/S/23.09.1994 și încheierea din data de 22.11.1994 ), se impune a se analiza motivul de recurs privind neîndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art 19 al 2.
Împrejurarea că reclamanta era minoră la data strămutării familiei sale nu poate crea, astfel cum, în mod corect a reținut prima instanță, a diferență de tratament față de părinții săi care, potrivit considerentelor sentinței civile nr 449/S/1994 a Tribunalului Brașov, au suferit, în timpul desfășurării anchetei și procesului la care a fost supus tatăl reclamantei, precum și ulterior, de către fostele organe de partid, miliție, securitate, de muncă și ocrotiri sociale, la verificări, cercetări, audieri, cu consecința schimbării domiciliului în localitatea De asemenea, s-a reținut că, potrivit ordinelor instituite de fosta conducere a Inspectoratului General al, în perioada 1987-1989, lucrătorii miliției au efectuat verificări asupra respectării de către familie a măsurilor luate.
Ca urmare, aplicarea în cauză a dispozițiilor art 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este justificată de necesitatea aplicării unui tratament similar tuturor membrilor familiei reclamantei, recunoașterea față de reclamantă a calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr 341/2004 fiind întemeiată.
Recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B este însă întemeiat sub aspectul neprecizării în conținutul dispozitivului sentinței civile atacate a unor elemente necesare punerii în executare a acesteia, respectiv a perioadei în care reclamanta a fost strămutată, a temeiului de drept al acordării drepturilor și a datei de la care reclamanta este îndreptățită să primească aceste drepturi.
Perioada în care reclamanta a fost strămutată alături de familia sa în localitatea R este clar stabilită prin sentința civilă nr 449/S/1994 a Tribunalului Brașov, respectiv 14.08.1988-13.03.1990.
Situația în care se află reclamanta este, așa cum s-a arătat mai sus, cea prevăzută de art 18 lit a și art 19 al 1, 2 lit a din Legea nr 341/2004 modificată prin OUG nr 6/2008, iar drepturile prevăzute de acest act normativ vor fi acordate începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a formulat cererea către pârâtă, respectiv 01.03.2008.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art 312 al 2 cod procedură civilă și art 20 al 3 din Legea nr 554/2004, va admite recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B și va modifica sentința civilă atacată, în sensul celor mai sus prezentate.
Va menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta irecția de uncă și Protecție ocială B împotriva sentinței civile nr. 596/CA/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, pe care o modifică în parte în sensul că:
La aliniatul 3 din sentința atacată se va completa, după constatarea calității reclamantului, cu mențiunea "pentru perioada 14.08.1988 - 13.03.1990", cu temeiul de drept al acordării drepturilor ca fiind dispozițiile art. 18 lit. a și art. 19 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr 341/2004 modificată prin OUG nr. 6/2008, urmând ca drepturile să-i fie acordate reclamantului începând cu data de 1.03.2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru Clara Elena
- - - - - -
Grefier,
Red. - 4.11.2009
Dact. T- 4.11.2009/ 2 ex.
Jud fond - M
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru Clara Elena
