Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 605/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 605/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 6 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTORI: Maria Ioniche, Lorența Butnaru Clara Elena
- -
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta irecția de uncă și ncluziune ocială B împotriva sentinței civile nr. 686/CA/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 6 octombrie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 3.06.2009, reclamantul din Bac hemat în judecată pe pârâta irecția de uncă și Protecție ocială B, solicitând:
- revocând Hotărârea nr. 113/24.07.2008 a irecției de uncă și Protecție ocială B, și pe cale de consecință:
- să se constate calitatea sa de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 15 1987.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
În acest dosar instanța de fond pe baza probelor de la dosar a pronunțat sentința civilă nr. 686/23.06.2009, prin care a dispus următoarele: a dmis acțiunea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA ȘI PROTECȚIEI SOCIALE B, și în consecință:
A anulat Hotărârea nr.113/24.07.2008 emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta să emită o hotărâre în sensul constatării calității reclamantului de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și a faptului că beneficiază de drepturile prevăzute în OUG nr.6/2008 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989 nr. 341/2004
Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut următoarele:
La data de 29.02.2008 reclamantul - a formulat cerere către pârâta DIRECȚIA ȘI PROTECȚIEI SOCIALE B pentru a i se recunoaște calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și pentru a beneficia de dispozițiile OUG nr.6/2008.
Prin Hotărârea nr.113/24.07.2008 pârâta a respins cererea reclamantului, întrucât din actele depuse la dosar nu rezultă faptul că petentul a fost privat de libertate pentru efectuarea de cercetări și astfel nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art.19 alin.2 din OUG nr.6/2008.
În condițiile art.22 din OUG nr.6/2008 reclamantul a contestat această hotărâre cu respectarea dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, motivând că a beneficiat de drepturile conferite de D-L nr.118/1990, drepturi ce i-au fost recunoscute prin Sentința nr.56F/23.03.1999 a Curții de APEL BRAȘOV.
Din conținutul acestei sentințe, depuse la dosar, ce se coroborează cu celelalte înscrisuri de la dosar, se reține că s-a stabilit perioada de strămutare a minorului ca fiind 1.02.1989 -15.03.1990.
În drept, se vor avea în vedere dispozițiile art. 18 din Legea nr. 341/2004, modificată, care stabilește că "rezentul p. capitol reglementează acordarea unor drepturi pentru:
a) persoanele care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987;
b) soțul persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta lege;
c) urmașii persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987".
De asemenea, art.19 alin.1 și 2 din OUG nr.6/2008 arată că "Constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 se face, la cererea persoanei interesate, de către direcțiile de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociației <<15 1987>>.
(2) Dovada calității prevăzute la alin. (1) se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea."
Din interpretarea coroborată a acestor norme rezultă că drepturile prevăzute de acest act normativ special se acordă fie persoanelor care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 prin privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe: stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate sau deportarea", fie soțului persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, fie urmașilor persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987.
Pârâta nu a analizat însă dacă reclamantul nu se încadrează în dispozițiile art. 18 lit. a) sau b) din Legea nr. 341/2004, modificată, act care trebuie interpretat și prin prisma art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru interzicerea discriminării, conform căruia "exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Cu privire la această problemă instanța de fond a reținut că drepturile solicitate de reclamant în temeiul Legii nr. 341/2004, modificată, sunt drepturi patrimoniale în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, reclamanta având o "speranță legitimă" să obțină recunoașterea acestora.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 14 din Convenție, instanța de fond constat că prin hotărârea pârâtei nr.113/24.07.2008 reclamanta a fost exclusă de la acordarea drepturilor solicitate, deși acesta s-a aflat într-o situație similară cu părinții săi ( fapt stabilit prin sentința civilă nr.56/F/23.03.1999 a Curții de APEL BRAȘOV, descrisă mai sus), existând prin urmare o diferență de tratament între reclamant și alte persoane aflate într-o situație similară cu a lor, astfel că instanța de fond considerat că art. 14 este aplicabil.
În mod constant, în jurisprudența CEDO s-a reținut că, în sensul art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă "este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă", adică dacă nu urmărește un "scop legitim" sau dacă nu există un "raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit" (a se vedea, în special, Hotărârea Marckx împotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, p. 16, & 33).
În cauză, instanța de fond a constat că stabilirea unui tratament diferit între membrii aceleiași familii - soț și copii cu același domiciliu, care au avut un autor comun condamnat penal și obligat să execute pedeapsa la un loc de muncă situat într-o altă localitate, respectiv excluderea copiilor de la acordarea drepturilor speciale, în condițiile în care presiunile exercitate de regimul comunist asupra tatălui și mamei lor au avut consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării fizice și psihice a acestora, este nu numai inechitabilă, dar și discriminatorie, fiind contrară art. 14 din CEDO (în acest sens Cauza Beian împotriva României).
Prin urmare, constatând că reclamantul nu a făcut parte din structurile de represiune comuniste și că în privința sa a fost emis avizul consultativ al Asociației "15 1987", instanța de fond a constat că în persoana sa sunt întrunite condițiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 341/2004, modificată, prin urmare acțiunea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărârii s-a declarat recurs în termen legal recurenta pârâtă irecția de uncă și Protecție ocială B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului și menținerii Hotărârii nr. 113/24.07.2008 a irecția de uncă și Protecție ocială
În dezvoltarea criticilor de recurs se susține că în fapt reclamantul a solicitat acordarea drepturilor conform de art. 19 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/13.02.2008, dar fără a face probele impuse de lege.
Se susține că în cauză acesta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 19 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 și ca atare actul - Hotărârea emisă de pârâta irecția de uncă și Protecție ocială B este corectă și legală, iar hotărârea atacată pronunțată de Tribunalul Brașov este nelegală.
Recurenta a susținut că reclamantul nu a făcut dovada că a avut de suferit și că potrivit legii cele trei consecințe privind stabilirea domiciliul obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate deportarea prevăzută la art. 19 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/13.02.2008 nu au fost probate cu înscrisuri oficiale la dosar.
Se arată că față de prevederile legale invocate și față de art. 21 alin. 1 și 2 din acest act normativ acțiunea reclamantului este inadmisibilă și se impune respingerea ei și admiterea recursului.
Se invocă în drept prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
S-a solicitat judecarea în lipsă de recurentă.
Acțiunea a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, la fel și recursul.
Curtea, examinând actele și lucrările, sentința civilă nr. 686/CA/23.06.2009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate în recurs, raportat la prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 și la prevederile art. 14 din Convenția CEDO și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de recurs constată că recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Acțiunea reclamantului din dosar de fond al Tribunalului Brașova fost probată în fapt și în drept, conform actelor de la dosar.
Prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății pronunțând hotărâre temeinică și legală.
Criticile formulate de recurenta pârâtă irecția de uncă și Protecție ocială B nu se confirmă în totalitate - ci în parte, deoarece:
Prin sentința civilă nr. 56/F/23.03.1999, a Tribunalului Brașovs -a stabilit cu putere de lucru judecat că familia sa și reclamantul fiind minor, au avut domiciliul obligatoriu la B și astfel a avut de suferit de pe urma din 15 1987 de la
Perioada domiciliului - strămutării fiind prevederi exprese în această sentință judecătorească 1.02.1989 - 15.03.1990.
Ca atare, sunt dovedite condițiile prevăzute de art. 18 lit. a din Legea nr. 341/2004 și ale art. 19 alin. 1 și 2 lit. b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008.
Așa fiind, nu se pot reține criticile recurentei pârâte în sensul că cererea reclamantului nu a fost probată, sau că nu au fost dovedite ca fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 19 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008.
Se constată recursul ca fondat în parte urmând a fi admis în parte în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, iar sentința atacată va fi modificată în parte în sensul prevăzut în dispozitivul prezentei decizii privind perioada persecuției și data de la care se acordă drepturile, temeiul de drept al acestora.
Evident, se reține că perioada strămutării reclamntului a fost cuprinsă între data de 1.02.1989 - 15.03.1990, pentru care beneficiază de calitatea de persoană ce a suferit în urma din 15 1987.
Drepturile solicitate se încadrează în prevederile art. 18 lit. a din Legea nr. 341/2004 și art. 19 alin. 1 și 2 lit. b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. nr. 6/2008, urmând a-i fi acordate începând cu data de 1 martie 2008.
Se rețin ca justificate apărările în recurs ale reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta irecția de uncă și Protecție ocială B împotriva sentinței civile nr. 686/CA/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, pe care o modifică în parte în sensul că:
La aliniatul 3 din sentința atacată se va completa, după constatarea calității reclamantului, cu mențiunea "pentru perioada 1.02.1989 - 15.03.1990", cu temeiul de drept al acordării drepturilor ca fiind dispozițiile art. 18 lit. a și art. 19 alin.1 și 2 lit. b din Legea nr 341/2004 modificată prin OUG nr. 6/2008, urmând ca drepturile să-i fie acordate reclamantului începând cu data de 1.03.2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru Clara Elena
- - - - - -
Grefier,
Red. - 7.10.2009
Dact T- 8.10.2009/ 2 ex.
Jud fond- M
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru Clara Elena
