Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 666/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.666/CA
Ședința publică de la 26 noiembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, cu sediul în-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 1102/CA/15.08.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în C,-, -V1,. A,.2,.10, județ C, având ca obiect refuz acordare drepturi.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17 noiembrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 21.XI.2008, 26.XI.2008, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
1. Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr- din data de 25.04.2008 reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună revizuirea hotărârii nr. 682/15.01.1991 astfel cum a fost modificată și completată prin Hotărârea nr. 682/01.09.1994 privind acordarea unor drepturi conform Decretului - Lege nr. 118/1990.
Motivează că prin hotărârea nr. 682/15.01.1991 i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al Decretului - Lege nr. 118/1990, ulterior, prin decizia nr. 93/25.01.2007 i s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă conform art. 1 coroborat cu art. 3 lit. c și d din OUG nr. 214/1999, însă, deși s-a adresat pârâtei, aceasta refuză să îi acorde și drepturile prevăzute de art. 1 lit. d din Decretul Lege nr. 118/1990.
Arată că a solicitat modificarea hotărârii nr. 811/05.02.1991 conform înscrisurilor depuse dar fără nici un rezultat.
În drept au fost invocate dispozițiile Decretului - Lege nr. 118/1990 și în susținerea cererii reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
2. Hotărârea tribunalului
Prin sentința civilă nr.1102/CA/15.08.2008, Tribunalul Constanța - Secția comercială a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C și a dispus anularea Hotărârii nr. 682/15.01.1991, astfel cum a fost modificată și completată prin Hotărârea nr. 682/01.09.1994 emisă de Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice conform DL nr. 118/1990.
Obligă pârâta să emisă o hotărâre prin care să se constate calitatea reclamantei de beneficiară a art. 1 lit. d și e din Decretul Lege nr. 118/1990 cu consecința plății drepturilor cuvenite, corespunzător perioadei pentru care au fost recunoscute acestea.
Pentru a pronunța în acest sens instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 alin.1 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată prin Legea nr. 262/2007 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, .prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ, pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
Art.13 din Decretul - Lege nr. 118/1990 republicat, cu modificările ulterioare, prevede că "Direcțiile generale de muncă și protecție socială, atunci când sunt sesizate sau din proprie inițiativă, vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentului decret-lege până la data publicării OUG nr. 41/1997. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale, se va emite decizie de revizuire".
În speță, reclamanta are calitate de beneficiară a Decretului - Lege nr. 118/1990 conform hotărârii nr. 682/15.01.1991 modificată și completată prin Hotărârea nr. 682/01.09.1994, fiind îndreptățită la acordarea drepturilor potrivit legii.
Cum prin decizia nr. 93/25.01.2007 i s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă conform art. 1 coroborat cu art. 3 lit. c și d din nr.OUG 214/1999, aceasta este îndreptățită la recunoașterea dreptului legal prevăzut de art. 1 lit. d din Decretul Lege nr. 118/1990, fapt ce impune revizuirea hotărârii nr. 682/15.01.1991 conform art.13 din Decretul - Lege nr. 118/1990 modificat și completat.
3. Recursul
Împotriva sentinței civile nr.1102/CA/15.08.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa formulat, în termen legal, recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C, în temeiul art.3041și urm. din Codul d e procedură civilă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru următoarele considerente:
Pe fond, reclamanta a solicitat C să i se stabilească calitatea de beneficiar al Decretului - Lege nr.118/1990 și raportat la dispozițiile art.1 alin. (1) lit.d), domiciliul obligatoriu cu consecința plății drepturilor prevăzute de decret, deoarece conform adresei T - 1365/12.06.1991 a Ministerului Justiției și a Deciziei nr.93/25.01.2007, privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, ar fi trebuit să fie încadrată în ambele situații prevăzute de - nr.118/1990, respectiv strămutare și domiciliu obligatoriu.
Potrivit prevederilor cuprinse în Decizia Curții Constituționale nr. 56 din 22 martie 2000, publicată în nr.367 din 8 august 2000 "hotărârile de stabilire a drepturilor, emise anterior datei de 31 iulie 1997, sunt acte administrative cu caracter jurisdicțional, care nu pot fi revocate". Astfel, deși aceste hotărâri sunt acte administrative, ele au însă un caracter jurisdicțional special datorat îndeosebi faptului că soluțiile sunt adoptate în cadrul unei activități jurisdicționale speciale.
Decretul - Lege nr. 118/1990 a prevăzut constituirea unor comisii speciale pentru aplicarea prevederilor sale. Activitatea comisiilor special constituite a încetat însă supă modificarea și completarea Decretului - Lege nr.118/1990 prin OUG NR.41/1997, aprobată și modificată prin Legea nr.55/1998 care prevedea că după data de 31 iulie 2007 cererile se depun la direcțiile generale de muncă și protecție socială. Aceste organe ale administrației publice au dobândit doar după data de 31 iulie 1009 însărcinarea de a primi și de a soluționa,în primă instanță, cererile pentru acordarea drepturilor prevăzute de Decretul - Lege nr. 118/1990.
Având în vedere cele expuse mai sus, C nu poate modifica o hotărâre emisă anterior datei de 31 iulie 1997 de către Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice conform Decretului-Lege nr.118/1990.
Deși instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, în sensul revizuirii Hotărârii nr.682/15.01.1991 așa cum a fost modificată și completată prin Hotărârea nr.682/01.09.1994, obligând C la emiterea unei hotărâri prin care să se constate calitatea reclamantei de beneficiară a prevederilor art.1 alin.1 lit. d) și e) din Decretul - Lege nr.118/1990, hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală deoarece nu s-au avut în vedere următoarele aspecte:
În fapt, reclamanta a fost dislocată la data de 18 iunie 1951 din zona frontierei de vest, fixându-i-se domiciliul obligatoriu în comuna
Din analiza adresei nr.T - 1365/12.06.1991a Ministerului Justiției - Direcția Instanțelor Militare reiese clar că măsura domiciliului obligatoriu este o consecință a dislocării, respectiv măsura strămutării prevăzută de Decretul-Lege nr.118/1990 (art.1 alin.1 lit. e) include în mod implicit și domiciliul obligatoriu, întrucât prin fixarea domiciliului obligatoriu se interzicea persoanelor părăsirea locului unde au fost strămutate.
Prin Hotărârea nr.682/15.01.1991 i s-a stabilit reclamantei domiciliul obligatoriu, iar la cererea ei în baza actelor doveditoare, i-a fost schimbată încadrarea de la lit. d) la lit. e) din Decretul - Lege nr.118/1990 prin Hotărârea nr.682/01.09.1994 și nicidecum nu a fost încadrată atât la lit. d) cât și la lit. e).
Faptul că măsura strămutării include și domiciliul obligatoriu, rezultă și din disp. art.3 alin. 1) din Decretul - Lege nr.118/1990 care stabilește un cuantum mai mare al indemnizației acordat pentru strămutare în raport cu cel prevăzut pentru domiciliul obligatoriu ca măsură de sine stătătoare.
Reclamanta a solicitat acordarea și a drepturilor prev. de art.1 alin.1 lit. d) DIN Decretul - Lege nr.118/1990, în baza Deciziei nr.93/25.01.2007 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, dar încadrarea și în prevederile acestui articol, respectiv stabilirea cuantumului indemnizației nu s-ar putea face deoarece, Decizia nr. 93/25.01.2007 nu cuprinde și perioada în care împotriva reclamantei a fost dispusă măsura domiciliului obligatoriu.
Astfel, pentru a i se putea stabili cuantumul indemnizației reclamanta trebuie să facă dovada perioadei în care a avut stabilit domiciliul obligatoriu.
Însă, după cum rezultă din cererea reclamantei, aceasta invocă în vederea obținerii acestui drept, Decizia 93/25.01.2007 și adresa nr. T- 1365/12.06.1991 care a stat la baza încadrării în prevederile art.1alin. (1) lit. e) din Decretul - Lege nr.118/1990, deci la baza emiterii Hotărârii nr.682/12.01.1991 modificată și completată prin hotărârea nr.682/01.09.1994.
Față de argumentele prezentate mai sus, rezultă că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Decretul - Lege nr.118/1990 în baza Hotărârii nr.682/01.09.1994 și încadrarea numai în prevederile art.1 alin. (1) lit e) din acest decret, este corectă.
Faptul că în Decizia nr.93/25.01.2007 sunt trecute atît lit. c) și d) ale art.3 din nr.OUG214/1999 ( corespunzător lit.d) și e) din Decretul -Lege nr.118/1990), nu înseamnă că reclamanta a fost supusă în aceeași perioadă atât măsurii strămutării și măsurii domiciliului obligatoriu, ca măsuri distincte.
Drept urmare, numai persoanele care nu au stabilită calitatea de beneficiar al drepturilor prev. de Decretul Lege nr.118/1990 în baza unei hotărâri a Comisiei pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice constituită conform acestui drept,pot solicita aceste drepturi în baza Deciziei privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă coroborată cu acte doveditoare din care să rezulte perioada în care persoana a fost supusă măsurilor administrative abuzive.
Față de considerentele expuse mai sus, recurenta solicită desființarea sentinței civile nr.1102/CA/15.08.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, examinarea cauzei sub toate aspectele, și pe fond respingerea acțiunii reclamantei ca fiind lipsită de obiect.
Intimata-reclamantă prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Curtea
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză rezultă faptul că într-adevăr intimata reclamantă a fost dislocată cu începere de la data de 18 iunie 1951 din zona frontierei de vest,cu fixarea domiciliului obligatoriu în localitatea -
Adresa nr.T - 1365/12.06.1991 emisă de Ministerul Justiției - Direcția Instanțelor Militare precizează faptul că măsura domiciliului obligatoriu prevăzută de Decretul - Lege nr.118/1990 (art.1 alin.1 lit. e)este o consecință implicită a dislocării, astfel că măsura strămutării include în mod automat și domiciliul obligatoriu,aceasta deoarece în momentul fixării domiciliului obligatoriu se interzicea persoanelor părăsirea locului unde au fost strămutate.
De altfel este de remarcat faptul că prin hotărârea nr.682/15.01.1991 i s-a stabilit reclamantei recurente domiciliul obligatoriu, iar la solicitarea acesteia însoțită de înscrisuri doveditoare, i-a fost schimbată încadrarea de la lit. d) la lit. e) din Decretul - Lege nr.118/1990 prin Hotărârea nr.682/01.09.1994 neprocedându-se în aceste condiții la o încadrare simultană în ambele categorii prevăzute de lit. d) și lit. e) din actul normativa mai sus menționat
Împrejurarea că în Decizia nr.93/25.01.2007 sunt trecute atât lit. c) și d) ale art.3 din nr.OUG214/1999 ( corespunzător lit.d) și e) din Decretul -Lege nr.118/1990),cum arată recurenta pârâtă în motivele sale de recurs,într-adevăr nu echivalează cu faptul că recurenta reclamantă ar fi fost supusă în aceeași perioadă atât măsurii strămutării și măsurii domiciliului obligatoriu, ca măsuri distincte,aceasta cu atât mai mult cu cât decizia nu cuprinde și perioada în care împotriva reclamantei a fost dispusă măsura domiciliului obligatoriu
Astfel se va aprecia faptul că doar persoanele care nu au stabilită calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Decretul Lege nr.118/1990 în baza unei hotărâri a Comisiei pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice au posibilitatea de a solicita aceste drepturi în baza Deciziei privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă coroborată cu înscrisuri ce atestă perioada în care persoana respectivă ar fi fost a fost supusă măsurilor administrative abuzive.
Raportat la considerentele mai sus expuse, urmează a admite recursul, a modifica în tot sentința civilă recurată cu consecința modificării în tot a acesteia în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat în contencios administrativ de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, cu sediul în-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 1102/CA/15.08.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în C,-, -V1,. A,.2,.10, județ C, având ca obiect refuz acordare drepturi.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
27 noiembrie 2008
jud.fond.
red.dec.jud.
4ex/14.01.2009
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad, Adriana Gherasim
