Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 683/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 683/
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de către reclamantul și de către pârâtul DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ B, împotriva sentinței civile nr.618/CA din 3.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "refuz acordare drepturi persecutați politic" L nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 13 octombrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20 octombrie 2009, apoi având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 27 octombrie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.618/CA din 3.06.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr- s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ B, și în consecință:
A fost anulată Decizia nr. 1394/07.11.2008 emisă de intimata Direcția de Muncă Și Socială
S-a constatat calitatea reclamantului de beneficiar al Decretului-Lege nr. 118/1990.
Pârâta a fost obligată să emită reclamantului o nouă decizie prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 alin. 1 litera d din Decretul-Lege nr. 118/1990, modificat și republicat, pentru perioada 12.12.1952-16.11.1957.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamantul este fiul lui, decedat la 16.07.2002 care a fost declarat chiabur în perioada 12.12.1952-16.11.1957, viața de familie fiind marcată de perioada nedreptăților și asupririlor politice din acea vreme. Acesta a formulat cerere pentru acordarea drepturilor prevăzute de Decretul nr.118/1990 rep. care a fost respinsă prin decizia nr.1301/2007 emisă de pârâta Direcția și Protecției Sociale B, pe motiv că nu s-a făcut dovada persecuției politice la care a fost supus.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat prezenta contestație, la soluționarea căreia se vor avea în vedere dispozițiile art.1 din decretul-lege nr.118/1990 rep. potrivit cărora:
(1) Constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:
a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;
b) a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;
c) a fost internată în spitale de psihiatrie;
d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
e) a fost strămutată într-o altă localitate.
(2) De aceleași drepturi beneficiază și persoana care:
a) a fost deportată în străinătate după 23 august 1944;
b) a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului.
Din actele de la dosar instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada naturii persecuției politice la care el și familia sa au fost supuși, persecuție ce constă în obligarea familiei reclamantului la un domiciliul obligatoriu în com., raionul, în perioada 12.12.1952-16.11.1957 conform declarațiilor martorilor.
Din înscrisul depus la fila 37 dosar rezultă că tatăl reclamantului a fost declarat chiabur, așa cum s-a arătat mai sus și abia în data de 16.11.1957, în urma demersurilor făcute, tatăl reclamantului a fost scos de Marii Adunări Naționale din categoria gospodăriilor chiaburești, așa cum rezultă din înscrisul de la 38.
În toată această perioadă, familia reclamantului a fost persecutată, supusă unor constrângeri, amenințări din partea regimului comunist pe perioada domiciliului obligatoriu: ordine de rechiziții a bunurilor, somații și ordine de executare a unor comenzi obligatorii într-un termen record, predarea unor cote mult mai mari de alimente și cereale la stat, filele 38, 43, 45-47, 53-58 dosar.
Instanța de fond a reținut că reclamantul, născut la data de 20.06.1951, minor în respectiva perioadă a suferit, ca întreaga familie, constrângerile, amenințările și persecuțiile regimului comunist, suferințele familiei sale răsfrângându-se în mod direct asupra reclamantului. Mai mult, suferințele la care a fost supusă familia în acea vreme au avut consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării fizice și psihice a reclamantului.
Instanța de fond a avut în vedere și faptul că dispozițiile art.1 alin.1 și 2 din Decretul-lege nr.118/1990 rep. trebuie interpretate și prin prisma art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru interzicerea discriminării, conform căruia " exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație ".
Cu privire la această problemă instanța de fond a reținut că drepturile solicitate de reclamant în temeiul acestei legii sunt drepturi patrimoniale în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, reclamantul având o "speranță legitimă" să obțină recunoașterea acestora.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 14 din Convenție, instanța de fond a constatat că prin hotărârea pârâtei numele reclamantului a fost exclus de la acordarea drepturilor solicitate, deși acesta s-a aflat într-o situație similară cu fratele său, numitul căruia instanța de fond i-a recunoscut prin hotărâre irevocabilă drepturile solicitate (decizia 114/R/27.04.2007 a Curții de APEL BRAȘOV ), existând prin urmare o diferență de tratament între reclamant și alte persoane aflate într-o situație similară cu a lor, astfel instanța de fond considerat că art. 14 este aplicabil.
În mod constant, în jurisprudența CEDO s-a reținut că, în sensul art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă "este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă", adică dacă nu urmărește un "scop legitim" sau dacă nu există un "raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit" (a se vedea, în special, Hotărârea Marckx împotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, p. 16, & 33).
În cauză, instanța de fond a constatat că stabilirea unui tratament diferit între fiii persoanei care a fost declarată chiabur, este nu numai inechitabilă, dar și discriminatorie, fiind contrară art. 14 din CEDO (în acest sens Cauza Beian împotriva României).
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța de fond a apreciat că reclamantul a dovedit că se încadrează în persecuțiile politice enumerate de dispozițiile art.1 alin.1 și 2 din Decretul-lege nr.118/1990 rep. astfel că s-a înlăturat poziția pârâtei din decizia nr.1394/07.-, contestată. Ca urmare, acțiune reclamantului a fost admisă, în sensul anulării acestei hotărâri și s-a constatat că acesta beneficiază de drepturile acordate de Decretul-Lege nr.118/1990, pentru perioada 12.12.1952 - 16.11.1957, fiind obligată pârâta să recunoască reclamantului aceste drepturi.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamant în cauză, constând în onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen legal, atât reclamantul, cât și pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială
Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în ceea ce privește perioada reținută de instanța de fond.
În motivare, recurentul a arătat că instanța de fond în mod corect a stabilit că are calitatea de beneficiar al Decretului - Lege nr. 118/990, obligând intimata să emită o nouă decizie, însă a indicat eronat perioada 12 decembrie 1952 - 16 noiembrie 1957.
Recurentul a susținut că perioada reală este 2 iulie 1952 - 16 noiembrie 1957. Acesta a menționat că s-a născut la data de 20 iunie 1952 și că a fost afectat, împreună cu familia sa de persecuția politică din acea vreme. Din adresa fostului S Popular al Comunei rezultă că tatăl său a fost persecutat politic începând cu data de 2 iulie 1952 până la data de 16 noiembrie 1967, când prin adresa nr. 26028/16 noiembrie 1957 ui Marii Adunări Naționale i s-a adus la cunoștință ridicarea persecuției politice.
Recurentul a precizat că perioada reținută de instanța de fond nu este cea care rezultă din înscrisurile depuse la dosar, solicitând modificarea sentinței recurate, în sensul menționării perioadei de persecuție ca fiind 2 iulie 1952 - 16 noiembrie 1957, în loc de cea reținută de instanța de fond, 12 decembrie 1952 - 16 noiembrie 1957.
Recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială Bas olicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii.
În motivare aceasta a susținut că din probele depuse de intimat la cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul - Lege nr. 118/1990 nu rezultă că acesta a suferit aceleași măsuri abuzive, cu caracter politic ca și tatăl său, care a fost încadrat în categoria socială a chiaburilor.
Recurenta a precizat și că, potrivit art. 14 din Decretul - Lege nr. 118/1990, drepturile prevăzute de acest act normativ se acordă de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului promovat de Direcția de Muncă și Protecție Socială B și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 618/CA/3 iunie 2009 de Direcția de Muncă și Protecție Socială a Tribunalului Brașov este fondat în parte, iar cel declarat de recurentul este nefondat.
În mod corect instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate că reclamantul, fiul lui, a suferit alături de familia sa constrângerile, amenințările și persecuțiile regimului comunist, având domiciliul obligatoriu în comuna. Acesta, minor fiind în acea perioada se afla în îngrijirea părinților săi cărora, din motive politice, li se stabilise domiciliul obligatoriu în comuna. În aceeași situație s-a aflat și fratele reclamantului, pentru care instanțele judecătorești au stabilit, cu autoritate de lucru judecat că beneficiază de drepturile prevăzute de Decretul - Lege nr. 118/1990 pentru perioada 12 decembrie 1952 - 16 noiembrie 1957.
Curtea constată că perioada stabilită de instanța de fond este corectă, având ca temei decizie nr. 114/R/27 aprilie 2007 Curții de APEL BRAȘOV, prin care această perioadă a fost reținută în favoarea fratelui reclamantului,.
Adresa invocată de recurentul pentru stabilirea datei de începere a perioadei de persecuție politică a fost avută în vedere de instanța de judecată care a stabilit, cu putere de lucru judecat, că fratele reclamantului se încadrează în prevederile Decretului -Lege nr. 118/1990, precum și perioada, care a fost avută în vedere și de instanța de fond. La data de 2 iulie tatăl reclamantului a fost declarat chiabur, iar la data de 12 decembrie 1952 i s-a stabilit domiciliul obligatoriu, împreună cu familia în comuna. Astfel, în mod corect instanța de fon a ținut seama de data la care s-a instituit domiciliul obligatoriu pentru tatăl și familia reclamantului.
Pe cale de consecință, motivele de recurs invocate de recurentul sunt nefondate.
Analizând recursul Direcției de Muncă și Protecție Socială B, Curtea constată că acesta este întemeiat în parte.
Pentru motivele expuse anterior, precum și pentru conturarea cu claritate a măsurilor opresive la care au fost supuși membrii familiei reclamantului, (rechiziție a unor bunuri, percheziții, interogatorii, somații și ordine de executare a unor comenzi) Curtea constată că în mod corect s-a stabilit că intimatul se încadrează în prevederile Decretului - Lege nr. 118/1990.
Curtea rețină că instanța de fond nu a stabilit data de la care i se cuvin reclamantului drepturile reglementate de acest act normativ. Potrivit art. 15 din Decretului - Lege nr. 118/1990, republicat "drepturile prevăzute în prezentul decret-lege se acordă de la data de 1 lunii următoare depunerii cererii". Reclamantul a depus cererea la data de 26 mai 2008, astfel că acordarea drepturilor reglementate de art. 1 lit. d din decret-lege se va face începând cu data de 1 iunie 2008.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, va admite în parte recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B împotriva sentinței civile nr. 618/CA/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- pe care o va modifica în parte în sensul că, va acorda drepturile prevăzute de art. 1 lit. d din Decretul-Lege nr. 118/1990 începând cu data de 01.06.2008.
Va menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Va respinge recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 618/CA/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurentul.
Având în vedere dispozițiile art. 274 și 276 Cod procedură civilă, precum și faptul că recursul promovat de Irima a fost respins, iar cel declarat de Direcției de Muncă și Protecție Socială Baf ost admis în parte, Curtea va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de recurentul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, cu sediul în B,- împotriva sentinței civile nr. 618/CA/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- pe care o modifică în parte în sensul că,
Acordarea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. d din Decretul-Lege nr. 118/1990 se va face începând cu data de 01.06.2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Respinge recursul formulat de reclamantul, cu domiciliul în,-, jud.B, împotriva sentinței civile nr. 618/CA/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurentul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: CEC/26.11.2009
Dact: MD/14.12.2009- 5 ex.
Jud.fond:
Dosar nr-
Din 21.12.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.683/din27.10.2009pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.618/CAdin3.06.2009pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
