Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 687/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.687
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.02.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Bîcu Vasile
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal, lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale de Poliție a Municipiului B invocată de către aceasta prin întâmpinare.
Reclamantul solicită respingerea excepției arătând că raporturile de serviciu le-a avut cu Inspectoratul General al Poliției Române, însă, salariul l-a primit de la Direcția Generală de Poliție a Municipiului Declară că renunță la judecata cauzei în ceea ce privește prima de vacanță întrucât a primit prima de vacanță de la Direcția Generală de Poliție a Municipiului
Curtea pune în discuție excepția lipsei de interes invocată de Ministerul Administrației și Internelor prin întâmpinare.
Reclamantul solicită respingerea excepției.
Curtea acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plată sporului de fidelitate pentru perioada 01.01.2005- 31.03.2006.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI, reclamantul a chemat in judecată pe pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE solicitând obligarea acestora la plata, in solidar, a primei de concediu pe perioada 1.01.2004 - martie 2006 și a sporului de fidelitate pe anul 2005 și perioada ianuarie - martie 2006, sume care să se actualizeze cu indicele de inflație până la data efectuării plății.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a fost ofițer de poliție, în gradul de comisar șef, în cadrul INSPECTORATULUI GENERAL AL POLIȚIEI ROMANE - de Combatere a Crimei Organizate, de unde i-au încetat raporturile de muncă la data de 31.03.2006.
1. În fapt, prin art.28 lit. e din Legea nr.360/2002 privind Statutul Polițistului, cu modificările și completările ulterioare, se instituie dreptul polițistului la concediul de odihnă, concedii de studii și învoiri plătite, concedii fără plată, în condițiile stabilite prin hotărâre de guvern. În aplicarea acestei prevederi în art.37 alin.2 din OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițistului cu modificările și completările ulterioare care a intrat în vigoare Ia data de 01.01.2004, s-a stabilit că Ia plecarea în concediu de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu.
Aplicarea acestor prevederi legale au fost suspendate succesiv prin legile bugetului de stat, astfel:
- până la 31 decembrie 2004 prin art.9 din Legea nr.507/2003;
- până Ia 31 decembrie 2005 prin art.8 alin.7 din Legea nr.5 11/2004;
- până la 31 decembrie 2006 prin art.5 alin.5 din Legea nr. 379/2005.
2. Prin art.28 alin.1 lit. a din Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, se instituie dreptul polițistului la salariu lunar, compus din salariul de bază, indemnizații, sporuri, premii și prime, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege. În aplicarea acestei prevederi, prin art.6 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițistului, cu modificările și completările ulterioare, care a intrat în vigoare la data de 01.01.2004, s-a stabilit că "Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și
siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și funcționar contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne". Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată pe anul 2005 prin art.2 alin.1 din ORDONANȚA DE URGENȚǍ nr. 18/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor - "în anul 2005 se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 6 din Ordonanța Guvernului nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completuri prin Legea nr.353/2003, cu modificările și completările ulterioare".
Față de aceste prevederi total nelegale, invocă prevederile Codului Muncii care stipulează imperative ca drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind aparate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Considerăm că suspendările succesive a dreptului Ia plată concediului de odihnă reprezintă tocmai o manifestare de subiectivism și o flagrantă încălcare a prevederilor normelor constituționale.
Pe de altă parte, avându-se în vedere succesiunea actelor normative mai sus menționate, nu se poate afecta un drept dobândit (prima de concediu și sporul de fidelitate) prin conținutul unor acte normative referitoare la stabilirea bugetelor pe anii ulteriori, avându-se în vedere principiul neretroactivității legii, consacrat de Constituție, cu atât mai mult cu cât noua lege ce reglementează efectele unei situații juridice nu poate aduce atingere sau vreo îngrădire sau discriminare unui astfel de drept, ce trebuie respectat indiferent de situația elaborării unor legi succesive, deoarece menirea oricărei legi este de a ocroti în mod egal și eficace persoanele fizice salariați contra oricăror forme de discriminare.
Ca urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu și sporul de fidelitate nu pot fi anulate sau suspendate prin actele normative anterior menționate. De astfel, aceste dispoziții legale nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării drepturilor câștigate, ci doar la suspendarea exercițiului acestora adică la prelungirea termenului de punere în aplicare.
Ori, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste prime.
În plus, art.41 din Constituție statuează că salariații au dreptul Ia protecția socială a muncii printre care și protecția concediului plătit, iar potrivit art.53 din Constituție, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului. Mai mult, normele constituționale prevăd restrângerea unor drepturi și nicidecum suspendarea acestora, deoarece un drept deja câștigat nu poate fi retras decât printr-un act normativ de aceeași putere, ce nu a fost emis încă.
Ori, prin suspendarea plății primei de concediu și sporului de fidelitate, dreptul la o astfel de plată nu a fost restrâns, ci îngrădit operand în concret ca o veritabilă lipsire de dreptul subiectiv.
Față de această situație, înțelege să invocăm principiul dreptului câștigat și principiul încrederii în statul de drept, astfel: un drept câștigat impune libera și neîngrădita exercitare a acestuia, astfel că un drept să nu devină doar o obligație a angajatorului lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" ceea ce ar constitui o veritabilă îngrădire nelegitimă a exercitării lui.
Un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat, astfel s-ar ajunge la situația în care un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare.
Respectarea unui drept salarial dobândit în virtutea unui act normativ este consfințită și de prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Principiul încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii, pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de consecințele acestora.
Instanța de judecată nu poate primi eventuala apărare conform căreia prima de concediu este un beneficiu distinct, ca și un drept salarial suplimentar, deoarece în cuprinsul art.37 alin.2 din nr.OG38/2003 se menționează expres că "salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu". Din formularea textului rezultă fără echivoc că legiuitorul a avut în vedere ca drepturile patrimoniale cuvenite polițistului pentru perioada de concediu se compun din indemnizație plus prima de concediu, care se plătesc cumulat".
În concluzie, consideră că este îndreptățit la plata primei de concediu pentru anul 2004 și proporțional pentru anul 2005 și a sporului de fidelitate
pentru perioada ianuarie - martie 2005, având în vedere nelegalitatea suspendării acestor drepturi.
În drept, reclamantul își întemeiază solicitările pe: art.28 lit. a și lit. e din Legea nr.360/2002, art.6 și 37 alin.2 din nr.OG38/2003, art.41 din Constituție etc.
La 29.02.2008, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a depus întâmpinare, arătând că:
1. Referitor Ia capătul 1 al acțiunii deduse judecății urmează să se constate că cererea este lipsită de interes deoarece:
Prin Decizia de îndrumare nr. XII din 05.02.2007 prin care s-a soluționat recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă a statuat că pentru perioada 2004-2006, pe lângă indemnizația de concediu, polițiștilor Ii se cuvine prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, drept instituit de dispozițiile art. 37 alin. 2 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr.353/2003, cu modificările și completările ulterioare
Având în vedere că, potrivit art. 329 aiin.3 din proc. civ. această decizie este obligatorie pentru instanțe, urmează doar ca reclamanții să facă dovada că pentru perioada cu privire Ia care se solicită acordarea drepturilor în discuție au avut raporturi de muncă cu pârâții în contradictoriu cu care au formulat acțiunea și că aveau calitatea de polițiști.
Pe de altă parte, învederează instanței că în Monitorul Oficial nr.877 din 20.12.2007 a fost publicată nr.OUG146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006.
Având în vedere faptul că prin acest act normativ se reglementează modul de plată a primelor de concediu restante către funcționarii publici, inclusiv către cei cu statut special, fără a se condiționa plata de existența unei hotărâri judecătorești, consideră că promovarea prezentei acțiuni este lipsită de interes, nefiind justificată stabilirea printr-o hotărâre judecătorească a unei obligații de plată care este cuprinsă într-un act normativ.
II. Referitor la capătul 2 al acțiunii deduse judecății cererea este neîntemeiată și vădit nelegală deoarece:
În conformitate cu prevederile art. 6 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare
națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până Ia 20% din salariul de bază..".
În art. 64 alin. 1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, se prevede că,în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată", în alineatul 2 menționându-se expres că expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare în considerarea acestor dispoziții legale, potrivit art. 2 alin. 1 din nr.OUG 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în anul 2005 s- a suspendat aplicarea dispozițiilor art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005 dispozițiile art. 6 din Ordonanța Guvernului nr.38/2003, cu modificările și completările ulterioare, nu puteau și nu pot produce efecte juridice.
În această situație, în bugetul aprobat Ministerului Internelor și Reformei Administrative în anul 2005 nu au fost prevăzute fonduri pentru plata sporului de fidelitate. De altfel, în art. 57 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, se prevede că,acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual".
Având în vedere că potrivit dispozițiilor legale invocate exercițiul dreptului prevăzut de art. 6 din G nr. 38/2003, cu modificările și completările ulterioare, a fost suspendat în anul 2005, apreciem că instituția noastră nu poate fi obligată la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată, întrucât aceasta ar echivala cu recunoașterea producerii de efecte juridice a unui act normativ a cărui aplicare, în perioada de referință, era suspendată.
În ceea ce privește solicitarea de acordare a sporului de fidelitate pentru anii 2004 și 2006, învederează că aceasta este neîntemeiată deoarece în perioada respectivă polițiștii au beneficiat de prevederile art. 6 din actul
normativ anterior menționat, situație în care apreciază că dovada probei revine reclamantului, potrivit dispozițiilor art. 1169 din civ.
La 29.02.2008, pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului Bad epus întâmpinare invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față de faptul că reclamantul nu a fost un angajat al său.
La 29.02.2008, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice solicitând, în cazul admiterii cererii principale, obligarea chematului în garanție să-i vireze sumele de bani necesare plății drepturilor salariale.
În motivarea acestei cereri, pârâtul a arătat că în conformitate cu prevederile art. 6 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare,pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor Ii se acordă un spor de fidelitate de până Ia 20% din salariul de bază.".
În art. 64 alin. 1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, se prevede că,în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data Ia care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată", în alineatul 2 menționându-se expres că,La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare".
În considerarea acestor dispoziții legale, potrivit art. 2 alin. 1 din nr.OUG118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în anul 2005 s-a suspendat aplicarea dispozițiilor art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005 dispozițiile art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, cu modificările și completările ulterioare, nu puteau și nu pot produce efecte juridice.
În această situație, în bugetul aprobat Ministerului Internelor și Reformei Administrative în anul 2005 nu au fost prevăzute fonduri pentru plata sporului de fidelitate. De altfel, în art. 57 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, se
prevede că,acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual".
Având în vedere că potrivit dispozițiilor nr.HG 386/2007, bugetul de stat este gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor, în ipoteza admiterii acțiunii, această instituție trebuie să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare efectuării acestor plăți.
Prin sentința civilă nr. 694/04.03.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTIa declinat competența soluționării cauzei la Tribunalul București.
Prin sentința civilă nr. 2020/25.06.2008, Tribunalul Bucureștia declinat competența la Curtea de APEL BUCUREȘTI și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Prin decizia 3804/30.10.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-.
În legătură cu excepția lipsei de interes, Curtea reține că interesul este folosul practic ce se obține de reclamant prin admiterea cererii lui. În speță, Reclamantul are interes în promovarea prezentei acțiuni deoarece el nu a încasat drepturile salarial;e solicitate, iar dacă acțiunea sa va fi admisă, el va obține un folos practic. Din acest motiv, Curtea va respinge excepția lipsei de interes ca neîntemeiată.
Având în vedere că pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului Bap lăti reclamantului prima de concediu solicitată, fapt adus la cunoștința instanței de către reclamant care a renunțat la acest capăt de cerere, instanța a luat act de renunțarea reclamantului.
Pe de altă parte, Curtea va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, care a recunoscut că datorează reclamantului prima de concediu, ca urmare a faptului că i-a plătit-o acestuia. De asemenea, această pârâtă a plătit și salariul reclamantului, cât timp acesta era angajat.
Prin art.28 alin.1 lit. a din Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, se instituie dreptul polițistului la salariu lunar, compus din salariul de bază, indemnizații, sporuri, premii și prime, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege. În aplicarea acestei prevederi, prin art.6 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițistului, cu modificările și completările ulterioare, care a intrat în vigoare la data de 01.01.2004, s-a stabilit că "Pentru activitatea desfășurată în instituțiile
din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și funcționar contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne". Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată pe anul 2005 prin art.2 alin.1 din ORDONANȚA DE URGENȚǍ nr. 18/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor - "în anul 2005 se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 6 din Ordonanța Guvernului nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completuri prin Legea nr.353/2003, cu modificările și completările ulterioare".
Codul Muncii stipulează imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări.
Pe de altă parte, avându-se în vedere succesiunea actelor normative mai sus menționate, nu se poate afecta un drept dobândit (sporul de fidelitate) prin conținutul unor acte normative referitoare la stabilirea bugetelor pe anii ulteriori, avându-se în vedere principiul neretroactivității legii, consacrat de Constituție, cu atât mai mult cu cât noua lege ce reglementează efectele unei situații juridice nu poate aduce atingere sau vreo îngrădire sau discriminare unui astfel de drept, ce trebuie respectat indiferent de situația elaborării unor legi succesive, deoarece menirea oricărei legi este de a ocroti în mod egal și eficace persoanele fizice salariați contra oricăror forme de discriminare.
Ca urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, sporul de fidelitate nu poate fi anulat sau suspendat prin actele normative anterior menționate. De astfel, aceste dispoziții legale nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării drepturilor câștigate, ci doar la suspendarea exercițiului acestora adică la prelungirea termenului de punere în aplicare.
Ori, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste prime.
În plus, art.41 din Constituție statuează că salariații au dreptul Ia protecția socială a muncii printre care și protecția concediului plătit, iar potrivit art.53 din Constituție, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie
proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului. Mai mult, normele constituționale prevăd restrângerea unor drepturi și nicidecum suspendarea acestora, deoarece un drept deja câștigat nu poate fi retras decât printr-un act normativ de aceeași putere, ce nu a fost emis încă.
Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, Curtea va admite cererea reclamantului și va obliga pe pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE să plătească reclamantului sporul de fidelitate începând cu 01.01.2005, până la 31.03.2006, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Curtea va respinge cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată, în baza art. 60-63 proc. civ. deoarece chematul în garanție nu este titularul obligației virării sporului de fidelitate, ci are obligația întocmirii bugetului de stat în calitate de ordonator principal de credite potrivit Legii nr. 500/1992.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTǍRǍȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B și excepția lipsei interesului reclamantului ca neîntemeiate.
Admite cererea reclamantului domiciliat în B,-, -. 1,. 3,.21, sector 3 în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în B, nr. 1A, sector 1, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B cu sediul în B,--5, sector 5 și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE cu sediul în B,-, sector 5.
Obligă pe pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE să plătească reclamantului sporul de fidelitate începând cu 01.01.2005, până la 31.03.2006, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Respinge cererea de chemare în garanție împotriva MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. jud. /7 ex./09.03.2009
Președinte:Bîcu VasileJudecători:Bîcu Vasile
