Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 743/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--23.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 743
Ședința Publică din 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 2: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 3: Pokker
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 471/CA/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 30.04.2009, care împreună cu încheierea de ședință din 07.05.2009, fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.471/19.05.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins excepția inadmisibilității acțiunii; a respins acțiunea formulata de reclamanții:, si în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției B, Curtea de APEL TIMIȘOARA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.7 si art.11 din Legea 554/2004 deoarece acestea presupun cu necesitate existența unui act administrativ unilateral care să-l fi vătămat într-un drept sau interes legitim pe reclamanți, or, în prezenta cauză nu există un act administrativ vătămător, ci o tăcere a instituției angajatoare cu privire la sporul de confidențialitate, iar în acest caz nu este necesară efectuarea procedurii prealabile.
Tribunalul Timișa reținut că reclamanții dețin funcția de consilier de probațiune in cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, reprezentând o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar, având un statut specific reglementat de Legea nr.123/2006, a căror drepturi si îndatoriri specifice inclusiv drepturile salariale fiind stabilite prin lege speciala, respectiv Legea nr.327/2006.
Potrivit art.3 din Legea nr.327/2006 pentru activitatea depusă, personalul din serviciile de probațiune are dreptul la salariu, care se compune din salariul de bază, sporuri, precum și din premii sau prime, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege, situația in detaliu pe natura drepturilor salariale si sporurilor cuvenite fiind redata in art.5,ar.6,art.7, art.8 si art.9 din lege, printre care nu se regăsește si sporul de confidențialitate ca drept recunoscut si protejat de lege.
Instanța de fond a mai reținut că dispozițiile art.14 al Convenției pentru Apărarea Dreptului Omului si a Libertăților Fundamentale, ratificata de România prin nr.30/1994, deși statuează ca exercitarea drepturilor si libertăților recunoscute prin convenție, trebuie sa fie asigurata fără nici un fel de deosebire, nu sunt incidente întrucât, pentru a exista discriminare in sensul celor invocate de către reclamanți, trebuie totuși ca acest drept sa fie recunoscut prin lege. Prin OG nr.137/2000, legiuitorul a avut in vedere modul de aplicare a unor drepturi instituite prin dispoziții legale si nicidecum examinarea unor soluții legislative sau stabilirea unor astfel de drepturi prin hotărâre judecătoreasca, adică, sa acorde un drept salarial neprevăzut in nr.327/2006, privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune.
Situația consilierilor de probațiune nu poate fi comparata sub nicio forma cu cea a personalului militar si funcționarilor publici cu statut special, întrucât drepturile si îndatoririle acestora sunt reglementate prin Legea nr.360/2002, iar pe de alta parte categoriile de informații pentru care se acorda sporul de confidențialitate potrivit OG nr.19/2006 privesc informațiile clasificate, care vizează documente de interes pentru siguranța naționala si care sunt diferite de cele la care se refera nr.123/2006, după cum situația consilierilor de probațiune nu poate fi de asemenea comparata cu cea a personalului din cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, nici a magistraților militari si nici a salariaților Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității a căror drepturi salariale sunt consacrate prin disp. legale, respectiv OG nr.2/2006, OUG nr,24/2002, OUG nr.27/2006 si OUG nr.9/2001, pentru modificarea OUG nr.57/2000.
Instanța de fond în temeiul art.1, art.8,art.10 si art.18 din nr.554/2004, raportat la art.3, art.5,6,7,8 si 9 din nr.327/2007, a respins acțiunea reclamanților ca nefondată și, fiind respinsă acțiunea pe fond, Tribunalul Timișa omis să se pronunțe pe excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Economiei si Finanțelor si Ministerul Justiției.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții:, si solicitând admiterea recursului.
În motivarea recursului, recurentele au reiterat argumentele cuprinse în cerea de chemare în judecată.
Prin încheierea civilă nr. 2//08.07.2008 Curtea de APEL TIMIȘOARAa scos cauza de pe rolul instanței și a trimis dosarul spre competentă soluționare a recursului Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform dispozițiilor art. II aliniat 3 din nr.OUG75/2008.
Prin decizia civilă nr. 48052/17.12.2008 pronunțată în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis recursul declarat de, si împotriva sentinței civile nr. 471/19.05.2008 a Tribunalului Timiș, la Curtea de APEL TIMIȘOARA, pentru continuarea judecății.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- la data de 23.02.2009.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurente, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Reclamanții au fost salarizați inițial potrivit dispozițiilor Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, iar ulterior potrivit dispozițiilor Legii nr. 327/2006, pretențiile acestora având la bază raporturile de muncă ale acestora și atrăgând competența de soluționare a completelor specializate în litigii de muncă și conflicte sociale. Concluzia se impune atât mai mult cu cât în perioada pentru care reclamanții solicită drepturi salariale restante aveau calitate de salariați, fiind angajați cu contract de muncă, aș cum rezultă din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 326/2007, dispozițiile care folosesc termenii de "angajat" și "angajatori".
Or, în speța de față competentă să soluționeze în primă instanță este Secția Civilă a Tribunalului Timiș, iar nu Secția Comercială și de Contencios Administrativ, întrucât potrivit art.2 pct.1 lit. a) din Codul d e procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art.35 alin.2 și art.55 din Legea nr.304/2004, cauzele privind conflictele de muncă se judecă de tribunale în completele specializate, constituite din 2 judecători și 2 asistenți judiciari.
Prin urmare, legiuitorul a înțeles să prevadă o competență și o procedură diferită în soluționarea cauzelor privind raporturile de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă, din modul de reglementare și scopul avut în vedere de legiuitor rezultând că această competență este de ordine publică, potrivit dispozițiilor art.159 pct.3 Cod procedură civilă.
Fiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.3 din Codul d e procedură civilă, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin 6 din același act normativ, va admite recursul reclamanților recurenți, va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare Secției Civile a aceleiași instanțe, Tribunalul Timiș.
Față de soluția adoptată, Curtea nu se va mai pronunța asupra celorlalte critici de recurs și va lua act că nu se impune acordarea cheltuielilor de judecată, nefiind incidente în cauză dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, niciuna dintre părți neputând fi considerată căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de, împotriva sentinței civile nr. 471/CA/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Timiș - Secția Civilă.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător: I
Red./02.06.2009
Tehnored./09.06.2009/2 ex
Președinte:Belicariu MariaJudecători:Belicariu Maria, Dascălu Maria Cornelia, Pokker
