Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 777/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 777
Ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ D împotriva sentinței nr.4552 din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal răspuns intimatul reclamant, asistat de avocat, lipsind recurenta pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art.302 c Cod Penal și este scutit de taxa de timbru.
S-a referit că intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
S-a arătat că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 alin.2
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat pentru intimatul reclamant arată că temeiul acțiunii, așa cum a fost precizată, îl reprezintă dispozițiile art.1 și 2 din Decretul Lege nr.118/1990 Susține că nu s-a solicitat acordarea unei indemnizații, ci a unei pensii de urmaș.
Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal reclamantul a chemat în judecată Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Dolj, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.47/29.09.2006 prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de DL nr.118/1990 R întrucât a suferit o persecuție politică în sensul reglementat de art.1 alin.1 și 2 din același act normativ, precum și obligarea pârâtei la emiterea unei alte decizii prin care să-i fie acordate drepturile solicitate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a solicitat pârâtei D prin cererea înregistrată sub nr.15554/19.09.2006 să-i fie acordate drepturile prevăzute de DL nr.118/1990, cererea însoțită de dovezi din care rezultă că a fost persecutat politic și ca urmare a acestei persecuții a fost exmatriculat din Institutul pedagogic I de 3 ani prin ordinul nr.901 la data de 01.04.1962 pe considerentul că nu corespunde din punct de vedere social politic pentru a urma cursurile unui Institut de Învățământ Superior.
Mai arată reclamantul că, în adresa nr.942/31.04.1962 a Institutului Pedagogic I, adresă comunicată mamei sale la solicitarea acesteia, s-a strecurat o eroare materială în sensul că se arată că este vorba de fratele mamei și nu de fiul acesteia, însă din celelalte adrese care au fost depuse la dosarul pârâtei respectiv 12.534/C/1962, 2966/03.10.1962, 7819/1962, rezultă fără dubiu că cel care a fost persecutat politic și prin urmare este îndreptățit la drepturile acordate prin lege este reclamantul.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.554/2004 și DL nr.118/1990.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: decizia nr.47/29.09.2006, dovada comunicării din 20.10.2006, adresele nr.49111/1962, 942/31.03.1962, 12.534/C/1962, 966/3.10.1962, 7189/1962, cupon mandat plată pensie.
În apărare, pârâta Daf ormulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală și menținerea deciziei nr.47/29.09.2006.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că cererea petentului a fost respinsă deoarece acesta nu a dovedit cu acte oficiale sau cu orice mijloc de probă că a suferit o persecuție politică în sensul reglementat de art.1. alin.1 sau 2 din DL nr.118/1990.
S-au mai depus la dosar în copie de pe mandate poștale și de pe Hotărârea nr.1805 din 19.11.2003.
La termenul din data de 25.05.2007 reclamantul a depus la dosar precizare la acțiune.
S-au mai depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: adeverința nr.1561/24.07.2007, adresa nr.9820/28.08.2007, fișa matricolă penală a lui, adeverința nr.11129/19.09.2007, adresele nr./2007, /2007, certificat de deces seria - nr.-.
Prin Încheierea de ședință din data de 21.09.2007 a fost încuviințată pentru reclamant proba testimonială, iar la termenul in data de 29.10.2007 a fost audiat martorul C, a cărei declarație a fot consemnată și depusă la dosarul cauzei (fila 45).
La dosar s-au mai depus, în copie, adresa nr.20133/21.09.2007, extras din dosar anchetă nr.23404, angajament din data de 04.08.1964, adresa nr.C3/PI/-, notă extras din 26.03.1965, Hotărâre de trecere în evidență din 05.06.1965, notă informativă, notă din 23.03.1967, adresa din 08.03.1965, notă informativă nr.2527/007, corespondență, nota nr.734/159/015, măsurile operative luate asupra individului, nota informativă din 3.10.1973, referat, certificat de naștere seria - nr.-, estras din DL 118/1990, concluzii scrise formulate de pârâtă.
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 4552 din 26.11.2007 admis contestația formulată de reclamantul împotriva pârâtei
A obligat intimata D să acorde reclamantului drepturile prevăzute de art. 2 din Decretul lege nr. 118/1990 republicat începând cu 19.06.2006.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin decizia nr.47 din 29.09.2006 emisă de către Daf ost respinsă cererea reclamantului prin care acesta solicita acordarea drepturilor prevăzute de DL 118/1990 R, deoarece nu a dovedit cu acte oficiale sau cu orice mijloc de probă că a suferit o persecuție politică în sensul reglementat de art.1 sau 2 din DL 118/1990
Din adeverința nr.1561/24.07.2007 eliberată de Administrația Națională a Penitenciarelor a rezultat că numitul, tatăl reclamantului, a fost încarcerat în Penitenciarul Baia - Sprie în anul 1950, fiind condamnat definitiv la 25 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii întreprinse contra clasei muncitoare, liberat la data de 04.08.1964 conform deciziei nr.411/1964.
De asemenea, din înscrisurile aflate la dosar ( filele 36-42, 46-64) a rezultat că autorul reclamantului a fost condamnat la detenție pe viață, care ulterior i-a fost comutată în pedeapsa de 25 ani închisoare pentru acțiuni contra clasei muncitoare, din care a executat 16 ani și 11 luni, după care s-a stabilit în orașul M, regiunea Oltenia, unde a lucrat în mină.
Ulterior eliberării acesta a fost urmărit de către organele de securitate, până la momentul decesului când s-a dispus închiderea decesului acestuia.
Din declarația martorei Car ezultat că tatăl reclamantului a fost încarcerat și eliberat în anul 1964, fiind obligat să muncească în, iar ulterior i s-a stabilit domiciliu obligatoriu la M, luând legătura cu familia doar prin intermediari.
Conform art.1 din DL 118/1990 R, se constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi care se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă.
Conform art.1 al.2 din același act normativ "în cazul celor decedați, urmașii acestora au dreptul la pensie de urmaș, în condițiile legii, cu luarea în calcul a "vechimilor stabilite potrivit prezentului decret lege".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs se arată că prin acțiunea promovată reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 47/29-09-2006 și obligarea pârâtei la acordarea drepturilor legale pentru persecuție politică.
Reclamantul nu a demonstrat însă că se află în una din situațiile prev. de dispoz. art. 1 din Decretul Lege nr. 118/1990 Republicat.
Ulterior, reclamantul a solicitat aceste drepturi în calitatea sa de urmaș, însă această calitate este recunoscută doar soțului sau soției, nu și copiilor (conform art. 4 din Decretul lege nr. 118/1990 Republicat).
În mod greșit instanța de fond a recunoscut reclamantului dreptul prev. de art. 2 alin. 2 din decretul Lege nr. 118/1990 Republicat, fără să țină cont de faptul că acordarea dreptului la pensie, indiferent de tip, reprezintă un atribut al Casei Județene de Pensii D și nu al Comisiei pentru aplicarea Decretului Lege nr. 118/1990 Republicat.
Analizând motivele de recurs invocate de către recurentă și dispoz. art. 3041Cod pr. civilă instanța constată că recursul este fondat din următoarele considerente:
Prin acțiunea promovată, întemeiată pe dispoz. Decretului Lege nr. 118/1990 Republicat reclamantul a contestat decizia nr. 47/29.09.2006 prin care a fost respinsă cererea petentului de acordare a drepturilor prev. de Decretul Lege nr. 118/1990 Republicat.
Ulterior, prin precizarea depusă la data de 25.05.2007 reclamantul a arătat că solicită anularea deciziei nr. 47/2006, arătând totodată că înțelege să solicite acordarea drepturilor care se cuvin în calitate de urmaș al tatălui său.
Prin sentința atacată instanța de fond a analizat temeinicia cererii reclamantului privind acordarea drepturilor ce i se cuvin în calitate de urmaș, fără însă a se pronunța cu privire la temeinicia și legalitatea Deciziei nr. 47/2006, contestate de către reclamant atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin precizarea ulterioară depusă.
Nepronunțarea asupra acestui capăt de cerere echivalează cu nemotivarea hotărârii, devenind astfel incident motivul de casare prev. de art. 304 pct. 7 Cod pr. civilă. Ca atare, nu vor mai fi analizate celelalte motive de recurs invocate referitoare la calitatea procesuală a Comisiei.
Față de cele arătate anterior, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, va fi admis recursul declarat, va fi casată sentința atacată și va fi trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării instanța de fond va analiza obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum a fost acesta precizat de către reclamant, având în vedere însă că cererea inițială formulată de reclamant în baza căreia s-a emis Decizia nr. 47/2006, contestată în cauză a avut ca temei de drept dispoz. art. 1 din Decretul Lege nr. 118/1990 Republicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ D împotriva sentinței nr.4552 din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. A
Ex.3//14.05.2007
Jud. fond C
L
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie
