Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 779/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 779
Ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 4571 din data de 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul reclamant, lipsind intimata pârâtă Direcția De Muncă Și Protecție Socială
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul reclamant susține că instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile art.8 din Decretul Lege 118/1990.
Depune concluzii scrise și solicită admiterea recursului conform motivelor formulate în scris.
CURTEA
Prin sentința nr. 4571 din 27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul ne- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul având ca obiect anularea deciziei nr.40/23.07.2007 emisă de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială D și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să se constate că în perioadele 01.01.1975-15.10.1975 și 04.02.1989-30.12.1989 a fost persecutat politic fiind strămutat și stabilit cu domiciliul obligatoriu într-o altă localitate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reprezintă vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice: a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice; a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune; a avut stabilit domiciliu obligatoriu; a fost strămutată într-o altă localitate.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a apreciat că reclamantul nu se încadrează în situațiile prev de art. 1 lit. d și e nefiind probat că ar fi avut domiciliu obligatoriu ori că ar fi fost strămutat în altă localitate din motive politice.
Astfel, potrivit adresei nr. -/10.04.2007 emisă de Direcția Management Resurse Umane din cadrul, coroborată cu adresa nr. 874/10.07.2002, emisă de H, începând cu data de 01.10.1975 până la data de 15.10.1975, reclamantul a fost eliberat din funcția de ofițer specialist I și mutat la Poliția orașului B în funcția de ofițer specialist III, prin ordin al șefului O, pentru lipsa de tact de care a dat dovadă în sancționarea abaterii comise de un conducător auto.
Ulterior, prin Ordinul nr. 07182/04.02.1989 al a fost eliberat din funcția de locțiitor al șefului A și mutat la. H într-o funcție de execuție la Poliția orașului ca urmare a atitudinii de nemulțumire și insistențelor sale și ale soției sale de a fi mutat la.
Împrejurările legate de activitatea sa profesională, probate de reclamant cu actele oficiale și declarațiile extrajudiciare depuse la dosar, reliefând anumite dificultăți întâmpinate în stabilirea locului de muncă în localitatea de domiciliu a familiei sale nu pot fi însă interpretate ca reprezentând persecuție politică în sensul strămutării sau stabilirii domiciliului obligatoriu în accepțiunea art. 1 lit. d și e din D-L 118/1990, din adeverința emisă de H rezultând că pe parcursul activității desfășurate ca ofițer în cadrul reclamantul a funcționat în mai multe localități din țară, împrejurare obișnuită în cazul cadrelor militare, anterior anului 1989.
De asemenea, faptul că este discutabilă corectitudinea măsurilor disciplinare dispuse în privința reclamantului în anii 1975 și 1989 în urma cărora a fost eliberat din funcțiile deținute și numit în funcții de execuție în alte localități, nu conduce prin el însuși la concluzia strămutării reclamantului în altă localitate cu această ocazie ori aceea a stabilirii unui domiciliu obligatoriu.
De altfel, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, ulterior mutării sale la Poliția orașului B, reclamantul a fost promovat în grad profesional și chiar numit în funcția de locțiitor al șefului A fiind greu de crezut că făcând obiectul unei persecuții politice încă din 1975, reclamantul ar fi fost ulterior avansat in funcții de conducere, iar simpla declarație a numitului, necoroborată cu alte mijloace de probă nu este suficientă pentru a proba susținerile reclamantului.
Ca atare, s-a concluzionat că reclamantul nu a reușit să probeze că s-a aflat în situațiile prev. de art. 1 din lit. d și e din D-L 118/1990 și că Decizia nr. 40/23.07.2007 este dată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, așa încât acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs reclamantul a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt probe, deși la dosar se află acte oficiale și declarațiile a doi martori.
De asemenea, s-a susținut că, în mod greșit, instanța de fond, a dat o interpretare eronată stării de fapt, întrucât nu a ținut cont de faptul că sancțiunile aplicate de mutare în altă localitate și de interzicerea părăsirii acesteia nu erau prevăzute în niciun document militar sau act normativ, fiind dovedit caracterul abuziv al regimului politic anterior anului 1990.
S-a mai criticat soluția instanței de fond și sub aspectul reținerii caracterului obișnuit al mutării cadrelor militare dintr-o localitate în alta, deși potrivit Statutului ofițerilor aprobat prin 1177/1965, mutarea dintr-o localitate în alta se face în interes de serviciu (deci fără diminuarea soldei-salariu prin retrogradare în funcție) sau la cerere, dar nu ca o sancțiune, nefiind prevăzută în regulamentele militare anterioare anului 1990.
În drept recurentul și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 299-316. proc. Civ.
La data de 18.03.2008 intimata Daf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de reclamant și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul nu a probat că ar fi avut domiciliu obligatoriu ori ar fi fost strămutat în altă localitate din motive politice, în condițiile în care calitatea sa a rămas tot acea de ofițer activ, fiind greu de presupus că un ofițer activ poate desfășura misiuni având domiciliu obligatoriu.
măsurilor disciplinare dispuse reclamantului în anii 1975 și 1989 în urma cărora a fost eliberat din funcțiile deținute și numit în funcții de execuție în alte localități, nu conduc la concluzia strămutării reclamantului în altă localitate cu această ocazie ori aceea a stabilirii domiciliului obligatoriu.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței instanței de fond de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamant și a dispozițiilor art. 304/1 proc. civ. se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept.
Critica recurentului reclamant vizând greșita apreciere a probatoriului administrat în cauză, precum și reținere a stării de fapt nu pot fi reținute, având în vedere că, în mod corect instanța de fond, în raport de adresa nr. -/10.04.2007 emisă de Direcția Management Resurse Umane din cadrul, coroborată cu adresa nr. 874/10.07.2002, emisă de H,a reținut că începând cu data de 01.10.1975 până la data de 15.10.1975, reclamantul a fost eliberat din funcția de ofițer specialist I și mutat la Poliția orașului B în funcția de ofițer specialist III, prin ordin al șefului O, pentru lipsa de tact de care a dat dovadă în sancționarea abaterii comise de un conducător auto, precum și că prin Ordinul nr. 07182/04.02.1989 al a fost eliberat din funcția de locțiitor al șefului A și mutat la. H într-o funcție de execuție la Poliția orașului ca urmare a atitudinii de nemulțumire și insistențelor sale și ale soției sale de a fi mutat la. D, stare de fapt necontestată de către recurent.
În esența, criticile recurentului reclamant vizează modul de aplicare a dispoz. art. 1 lit. d și e din D-L 118/1999, fiind însă nefondate, întrucât schimbarea locului de muncă al reclamantului sau a specificului muncii, prin acte administrative de autoritate emise de autorități din ierarhia Ministerului d e Interne, nu pot conduce la concluzia strămutării reclamantului în altă localitate ori la aceea a stabilirii unui domiciliu obligatoriu, cum corect a reținut instanța de fond.
Mutarea reclamantului în altă localitate ca urmare a schimbarea locului de muncă prin decizia autorității administrative tutelare nu poate constitui temei pentru aplicarea dispoz. art. 1 lit. d și e din D-L 118/1999, nefiind în prezența unei strămutări sau a stabilirii domiciliului obligatoriu pentru motive politice.
Criticile recurentului vizând caracterul abuziv al măsurilor administrative de schimbare a locului de muncă, respectiv că potrivit Statutului ofițerilor aprobat prin 1177/1965, mutarea dintr-o localitate în alta se face în interes de serviciu (deci fără diminuarea soldei-salariu prin retrogradare în funcție) sau la cerere, dar nu ca o sancțiune, nu poate conduce la concluzia existenței unei persecuții din motive politice în sensul art. 1 lit. d și e din D-L 118/1999, cum corect a reținut instanța de fond.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, Curtea constată nefondat recursul declarat de reclamant, urmând ca în temeiul art. 312 alin. 1. proc. civ. să respingă recursul declarat de reclamant, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 4571 din data de 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. /2 ex./02.06.2008
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie
