Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 78/R-
Ședința publică din 25 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
- -, judecător
- -, judecător
, grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare,recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentată prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,- și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr.489/CA din 8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și cu intimații-pârâți ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ COLIBAȘI.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-pârât F prin DGFP A și prin consilier jr., în baza delegației de la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentului-pârât arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea, constatând recursurile în stare de judecată, acordă cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul recurentului-pârât F, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond, respingerea acțiunii în ceea ce privește, care nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ce se cuvin salariaților altor instituții.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin acțiunea introdusă la data de 29.05.2007, înregistrată la ribunalul Argeș sub nr-, reclamantul a chemat în judecată Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, Administrația Națională a Penitenciarelor, în calitate de ordonator secundar de credite, Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Colibași, în calitate de ordonator terțiar de credite și Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de chemat în garanție, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata primei de vacanță pentru anii 2004-2005, actualizată cu coeficientul de inflație de la data plății, arătând următoarele:
A fost angajatul Penitenciarului cu regim de Maximă Siguranță Colibași până la data de 1.03.2006, când s-a pensionat.
Potrivit art.34 lit.f din Legea nr.293/2004, în calitate de funcționar public, avea dreptul ca la plecarea în concediu să beneficieze de o primă de vacanță egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu și că în mod nejustiticat nu i s-au plătit aceste drepturi.
A mai solicitat ca, în cazul admiterii acțiunii, să se admită și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor care să fie obligat să asigure fondurile necesare plății primei de vacanță.
Pârâtul Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Colibași, prin întâmpinare(5-6), a recunoscut reclamantului dreptul la plata primei de vacanță arătând că neplata primei a fost suspendată până la 31.12.2006 iar începând cu anul 2007 s-a reluat plata ei.
Ministerul Justiției, prin întâmpinare(13-16), a solicitat respingerea acțiunii arătând că nu s-a aflat în raporturi de serviciu cu reclamantul, raporturi care să genereze obligații în sarcina sa, este numai ordonator principal de credite și în această calitate nu poate avea calitate procesuală pasivă. A mai arătat că cea care răspunde de repartizarea fondurilor este Autoritatea Națională a Penitenciarelor căreia i se subordonează celălalt pârât. În fine, pe perioada pretinsă, dreptul la prima de vacanță a fost suspendat la plată.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare(24-25), a solicitat respingerea acțiunii pe considerentul că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece din fondurile sale nu se pot efectua plăți ce revin altui ordonator principal de credite.
Prin sentința civilă nr.489/CA din 8 octombrie 2007, Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantului și a obligat pe pârât să plătească reclamantului prima de vacanță pe anii 2004-2005, actualizată cu coeficientul de inflație de la data plății.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
1. Asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor:
Ministerul Justiției a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite în bugetul căruia sunt cuprinse bugetele Administrației Naționale a Penitenciarelor și al Penitenciarului Colibași pentru ca în cazul admiterii acțiunii să fie obligat să asigure fondurile necesare plății primei de vacanță.
Pentru aceleași motive a fost chemat în judecată și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Excepția nu a fost primită și a fost respinsă, deoarece raporturile dintre aceste părți nu trebuie privite ca raporturile de serviciu existe între reclamant și Penitenciar, în calitate de angajator, ci ca raporturi ce privesc bugetul și administrarea alocațiilor bugetare, precum și obligația asigurării plății drepturilor născute în baza unei hotărâri judecătorești.
Excepția lipsei calității procesuale pasivă invocată de cei doi pârâți a fost respinsă ca neîntemeiată.
2. Pe fond, referitor la prima de vacanță:
Reclamantul a fost angajatul Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță Colibași, având calitatea de funcționar public cu statut special.
Dreptul la prima de vacanță este reglementat de art.34 lit.f din Legea nr.293/2004 și de Legea nr.188/1999, republicată.
Potrivit dispozițiilor art. 53 din Constituția României "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății ori moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într- societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat- să fie aplicată, în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății".
Dispozițiile constituționale invocate reprezintă o garanție a protecției juridice a drepturilor omului, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți cetățenești fiind permisă autorităților publice, doar pentru situații de excepție și numai condiționat.
Chiar dacă restrângerea se poate realiza doar prin lege, acesteia nu îi este permisă atingerea substanței, conținutului normativ, decât dacă se impune pentru situațiile strict și limitativ enumerate de dispozițiile constituționale menționate.
Prima de concediu pentru categoria de personal din care face parte reclamantul este prevăzută în art. 33 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, potrivit căruia "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat", precum și în Legea nr.293/2004, privind statutul funcționarului public din administrația națională a penitenciarelor, art.35 lit.f, care prevede că la plecarea în concediu funcționarul public are dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizație de concediu.
Acest drept nu a mai fost însă acordat funcționarilor publici începând cu anul 2001, fiind suspendate dispozițiile art. 33 din Legea nr. 188/1999 prin OUG nr. 33/2001. În prezent, textul de lege care prevede dreptul la prima de concediu a fost suspendat până la 31 decembrie 2006, potrivit art. 5 alin.5 din Legea nr. 379/2005 bugetului de stat pe anul 2006.
În raport de dispozițiile constituționale enunțate, potrivit art. 3 din OUG nr. 33/2001, precum și cele ale subsecventelor acte normative prin care s-au suspendat dispozițiile referitoare la acordarea primei de concediu de odihnă contravin situațiilor expres și limitativ enumerate de art. 53 din Constituția României și aduc o atingere a principiului protecției juridice a drepturilor omului.
Pe de altă parte, un drept deja câștigat nu poate fi restrâns sau retras decât printr-un act normativ cu aceeași putere.
Pentru considerentele invocate, tribunalul a apreciat caracterul întemeiat al acțiunii, motiv pentru care aceasta a fost admisă.
Drept consecință, în raport de aceste dispoziții legale, pârâtul Penitenciarul Colibașia fost obligat să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2004-2005, actualizată în raport de indicele de inflație la data efectuării plății.
Cu privire la pârâtul Ministerul Justiției s-a constată că acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite, în al cărui buget este cuprins bugetul pârâților Penitenciarul Colibași și Administrația Națională a Penitenciarelor, în vederea obligării la asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor reclamantului.
In ceea ce privește cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, în calitate de chemat în garanție, s-a constată că este întemeiată.
Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea de administrator general al bugetului statului, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ordonatorilor de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale și asigură fondurile necesare ordonatorilor de credite în vederea plății drepturilor salariale funcționarilor publici.
Ministerul Economiei și Finanțelor a fost chemat în garanție pentru ca, în cazul admiterii acțiunii principale, să fie obligat să asigure sumele solicitate prin acțiune, nu din propriul buget, ci în calitate de reprezentant al Statului Român.
În această calitate a fost obligat să asigure fondurile necesare plății primei de vacanță, pretinsă și acordată de către instanță.
Referitor la modul de calcul al primei de vacanță, s-a avut în vedere pentru reclamant perioada lucrată în anul pentru care se acordă, ținându-se cont de dreptul la concediu avut și dacă a fost efectuat.
Față de considerentele reținute, acțiunea reclamantului a fost admisă în parte, în sensul obligării pârâtului Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Colibași să plătească prima de vacanță pe perioada 2004-2005, actualizată cu coeficientul de inflație de la data plății, în raport de perioada efectiv lucrată și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor să asigure pârâtului Penitenciarul Colibași fondurile necesare plății acestor drepturi, s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de reclamant împotriva F și a fost obligat pârâtul-chemat în garanție să asigure fondurile necesare plății sumelor datorate de ceilalți pârâți.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termen legal, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Ministerul Justiției a criticat hotărârea astfel:
- în mod greșit, s-a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, fără a se ține seama de calitatea și obligațiile fiecărui pârât;
- în mod greșit, s-a dispus obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând prima de concediu, atâta vreme cât suspendarea a fost prelungită, succesiv, fiind lipsită de bază legală obligați la plată pe o perioadă anterioară, când dreptul nu există;
- inclusiv, reactualizarea sumei este greșit interpretată de către instanța de fond, prin aceea că daunele interese nu cuprind decât dobânda legală și numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată, dată de la care s-a realizat punerea cu întârziere. De altfel în cauză sunt incidente dispozițiile art.1082 Cod civil, ca atare, nu se puteau datora nici daune interese, neexistând motive de neexecutare imputabile acestuia.
Prin urmare, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii, prin respingerea acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat hotărârea, astfel:
- în mod greșit, a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive;
- în mod greșit, s-a admis cererea de chemare în garanție și a fost obligat la plata drepturilor salariale între reclamant și acesta neexistând raporturi juridice care să implice vreo obligație din partea sa;
- în altă ordine de idei, cererea de chemare în garanție este inadmisibilă, întrucât așa cum este ea reglementată de art.60-63 Cod pr.civilă, recurentul nu are obligația de garanție sau despăgubiri, în baza legii, a contractului sau a unei obligații de restituire, condiții ce nu se regăsesc în cauză.
Prin urmare, se impune admiterea recursului și modificarea hotărârii, prin respingerea acțiunii față de acesta.
Examinând global criticile recurenților - pârâți, deoarece tind la modificarea hotărârii pe temeiul invocat în susținerea lor, dar și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursurile sunt nefondate, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Referitor la criticile vizând greșita respingere a excepției lipsei calității lor procesuale pasive, se reține că, în mod corect, instanța de fond a procedat la respingerea lor, dând interpretarea cuvenită calității de parte a fiecăreia dintre părți.
Astfel, Ministerul Justiției, în calitatea sa de ordonator principal de credite este obligat împreună cu Autoritatea Națională a Penitenciarelor în structura căreia se află Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași - ca ordonator secundar de credite, să asigure acestuia din urmă sumele necesare plății dreptului solicitat.
Este adevărat că, raporturile juridice directe sunt încheiate între reclamant și Penitenciarul Colibași, căruia îi revine obligația plății dreptului, în raport cu dispozițiile legale menționate, și nu a celor menționate în criticile pârâtului.
Faptul că o asemenea sumă nu a fost prevăzută în bugetul său, nu constituie un impediment, ca la încetarea măsurii suspendării, să fie alocate fondurile necesare plății, pe perioada anterioară, când dreptul a fost doar suspendat temporar și nu înlăturat definitiv, susținere nedovedită de către pârâți.
De asemenea și în privința reactualizării instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale, textele arătate în critică nefiind aplicabile cauzei.
În ceea ce privește critica Ministerului Economiei și Finanțelor privind lipsa calității sale procesuale pasive, nici aceasta nu poate fi primită, întrucât, într-adevăr, raporturile dintre reclamant și minister, nu trebuie primite ca raporturi juridice directe, de natura celor legale între angajator și angajat, ci ca raporturi determinate de administrarea alocațiilor bugetare și obligația asigurării plății drepturilor născute în baza legilor și a hotărârilor judecătorești, în virtutea principiului clasificației bugetare.
Ca atare, interpretarea dată de pârât sub aspectul neîntrunirii calității sale de parte în prezenta cauză, nu poate fi primită, excepția fiind corect respinsă.
Deci, având calitatea de administrator general al bugetului statului, atribuțiile sale impun obligația elaborării principiului bugetului de stat pe baza prevederilor întocmite de ordonatorii principali și secundari de credite, astfel obligația sa derivă din calitatea de reprezentant al statului și nu efectuarea unei plăți din bugetul său propriu.
Sub acest aspect, cererea de chemare în garanție a fost corect apreciată de către instanța de fond, în raport de dispozițiile Legii 500/2002 - privind finanțele publice.
În consecință neexistând motive care să conducă la modificarea hotărârii atacate, curtea în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă coroborat cu dispozițiile Legii nr.293/2004, urmează să respingă ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentată prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,- și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr.489/CA din 8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și cu intimații-pârâți ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ COLIBAȘI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
07.02.2008
Red.
EM/2 ex.
jud fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Ioana Miriță, Corina Georgeta
