Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 815/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.815/ Dosar nr-
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu judecător
- - - - judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ împotriva sentinței civile nr.770/CA din 29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul -, având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17 2009, când părțile au fost lipsă, cele consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, fac parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sent.civ. nr. 770/CA/29.09.2009 a Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal au fost dispuse următoarele: S-a admis acțiunea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA ȘI PROTECȚIEI SOCIALE B și în consecință:
S-a anulat Hotărârea nr. 178/01.07.2009 emisă de pârâtă; a obligat pârâta să emită hotărâre în sensul constatării calității reclamantului de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și a faptului că beneficiază de drepturile prevăzute în OUG nr.6/2008 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989 nr. 341/2004.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Brașova reținut următoarele:
La data de 13.05.2009 reclamantul - a formulat cerere către pârâta DIRECȚIA ȘI PROTECȚIEI SOCIALE B pentru a i se recunoaște calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și pentru a beneficia de dispozițiile OUG nr.6/2008.
Prin Hotărârea nr.178/01.07.2009 pârâta a respins cererea reclamantului, întrucât din actele depuse la dosar nu rezultă faptul că petentul a fost privat de libertate pentru efectuarea de cercetări și astfel nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art.19 alin.2 din OUG nr.6/2008.
În condițiile art.22 din OUG nr.6/2008 reclamantul a contestat această hotărâre cu respectarea dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, motivând că a suferit o discriminare în raport de fratele său căruia i s-au recunoscut drepturile solicitate în baza aceleiași situații de fapt.
În drept, s-au avut în vedere dispozițiile art. 18 din Legea nr. 341/2004, modificată, care stabilește că "rezentul p. capitol reglementează acordarea unor drepturi pentru:
a) persoanele care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987;
b) soțul persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta lege;
c) urmașii persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987".
De asemenea, art.19 alin.1 și 2 din OUG nr.6/2008 arată că "Constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 se face, la cererea persoanei interesate, de către direcțiile de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociației <<15 1987>>.
(2) Dovada calității prevăzute la alin. (1) se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea."
Din interpretarea coroborată a acestor norme rezultă că drepturile prevăzute de acest act normativ special se acordă fie persoanelor care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 prin privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe: stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate sau deportarea", fie soțului persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, fie urmașilor persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987.
Pârâta nu a analizat însă dacă reclamantul nu se încadrează în dispozițiile art. 18 lit. a) sau b) din Legea nr. 341/2004, modificată, act care trebuie interpretat și prin prisma art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru interzicerea discriminării, conform căruia "exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Cu privire la această problemă instanța a reținut că drepturile solicitate de reclamant în temeiul Legii nr. 341/2004, modificată, sunt drepturi patrimoniale în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, reclamanta având o "speranță legitimă" să obțină recunoașterea acestora.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 14 din Convenție, instanța a constatat că prin hotărârea pârâtei nr. 178/01.07.2009 reclamantul a fost exclus de la acordarea drepturilor solicitate, deși acesta s-a aflat într-o situație similară cu părinții și fratele său, existând prin urmare o diferență de tratament între reclamant și alte persoane aflate într-o situație similară cu a lor, astfel că instanța a considerat că art. 14 este aplicabil.
În mod constant, în jurisprudența CEDO s-a reținut că, în sensul art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă "este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă", adică dacă nu urmărește un "scop legitim" sau dacă nu există un "raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit" (a se vedea, în special, Hotărârea Marckx împotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, p. 16, & 33).
În cauză, instanța a constatat că stabilirea unui tratament diferit între membrii aceleiași familii - soț și copii cu același domiciliu, care au avut un autor comun condamnat penal și obligat să execute pedeapsa la un loc de muncă situat într-o altă localitate, respectiv excluderea copiilor de la acordarea drepturilor speciale, în condițiile în care presiunile exercitate de regimul comunist asupra tatălui și mamei lor au avut consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării fizice și psihice a acestora, este nu numai inechitabilă, dar și discriminatorie, fiind contrară art. 14 din CEDO (în acest sens Cauza Beian împotriva României).
Prin urmare, constatând că reclamantul nu a făcut parte din structurile de represiune comuniste și că în privința sa a fost emis avizul consultativ al Asociației "15 1987", instanța a constatat că în persoana sa sunt întrunite condițiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 341/2004, modificată, prin urmare acțiunea a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B, solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantului, motivând în esență că la data evenimentelor din 1987 reclamantul era minor și împotriva lui nu puteau fi luate măsuri de arestare preventivă ori de cercetare penală, susținând că reclamantul nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a beneficia de prevederile legale reparatorii cuprinse în OUG nr.6/2008. Recurenta mai arată că intimatul reclamant a obținut o hotărâre judecătorească ce nu ar putea fi pusă în executare.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs urmează a admite în parte recursul, apreciindu-l în parte întemeiat, cu consecința modificării în parte a sentinței atacate, după cum urmează:
Astfel, obiectul cererii reclamantului îl constituie aplicarea prevederilor favorabile din OUG nr.6/2008 de completare și modificare a Legii nr.341/2004, adică recunoașterea calității de persoană care a avut de suferit de pe urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 15 1987, cu consecințele legale corelative. Reclamantul a depus la dosar acte doveditoare, din care rezultă că tatăl reclamantului a fost unul dintre participanții la revolta muncitorească din 1987 din B, în urma căreia a fost cercetat și condamnat. Instanța de fond a reținut în mod corect că reclamantul, la fel ca ceilalți membri ai familiei sale care au obținut anterior drepturile prevăzute de OUG nr.6/2008, beneficiază de prevederile reparatorii ale OUG nr.6/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 341/2004, reclamantul îndeplinind condițiile prevăzute de art.18 alin.1 lit.a din Legii nr. 341/2004 modificată și completată prin OUG nr.6/2008.
De asemenea, corect a reținut instanța de fond că nerecunoașterea drepturilor cu caracter eminamente compensator stabilite prin OUG nr.6/2008, Legea nr.341/2004 ar reprezenta o discriminare față de ceilalți luptători anticomuniști din 1987 cărora le-au fost recunoscute drepturile. Curtea apreciază că instanța de fond a judecat corect fondul cauzei, recunoscând reclamantului dreptul de a beneficia de prevederile cu caracter reparator ale OUG nr.6/2008. Instanța de recurs constată că în cauză are incidență și hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Beian contra România cu privire la interzicerea practicilor discriminatorii în materia recunoașterii de drepturi pe cale judecătorească pentru persoane aparținând acelei categorii de destinatari ai unei legi speciale, cum este și cazul OUG nr.6/2008, respectiv a DL nr.118/1990 și a celorlalte acte normative care au modificat și completat legislația reparatorie din domeniul persecuțiilor aplicate cetățenilor români de către regimul comunist.
Instanța de recurs constată, așadar, că nu sunt întemeiate criticile aduse în recurs de recurenta B cu privire la aplicarea legii reparatorii menționate mai sus în favoarea reclamantului, pentru considerentele arătate mai sus și expuse în sentința atacată. Totuși, instanța de recurs constată că este întemeiată susținerea din recursul pârâtei referitoare la caracterul incomplet al dispozitivului sentinței, prin neincluderea în dispozitiv a temeiului juridic pe care se fundamentează admiterea acțiunii reclamantului, astfel încât hotărârea judecătorească să poată fi pusă în executare. Ca atare, Curtea urmează să admită în parte recursul declarat de pârâta B, urmând a modifica în parte sentința și a menționa în dispozitivul sentinței atacate temeiul juridic al admiterii acțiunii intimatului reclamant, anume prevederile art.18 alin.1 lit.a din Legea nr.341/2004 modificată și completată prin OUG nr.6/2008.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B împotriva Sent.civ. nr.770/CA/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte în sensul următor:
Constată că reclamantul are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 conform art.18 alin.1 lit.a din Legea nr.341/2004 modificată și completată prin OUG nr.6/2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - - - -
Grefier,
Red./24.11.2009
Dact./4.01.2010/4 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Mirena Radu, Marcela
