Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 92/2010. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 92

Ședința publică de la 14.01.2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Canacheu Claudia Marcela

JUDECĂTOR 2: Patraș Bianca Laura

JUDECĂTOR - -

GREFIER

Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea SC SRL împotriva Deciziei civile nr.984/06.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a -VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, CONSILIUL LOCAL SECTOR 2 - prin Primar, SC SA, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B - prin Primar, MUNICIPIUL B - prin Primarul General și.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea - prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, intimații CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B - prin consilier juridic, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI și MUNICIPIUL B - prin consilier juridic, cu delegații de reprezentare la dosar, lipsind ceilalți intimați.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, la prima strigare a cauzei apărătorul contestatoarei învederează instanței că formulează cerere de recuzare împotriva doamnei judecător, care și-a spus părerea cu privire la fondul cauzei, prin pronunțarea sentinței civile nr. 1965 / 20.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal. Depune și în scris cererea de recuzare precum și dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar, pe aceeași cerere de recuzare. Solicită admiterea cererii de recuzare și înlocuirea doamnei judecător.

Curtea, pentru a se soluționa cererea de recuzare, lasă cauza la sfârșitul ședinței de judecată.

La a doua strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, Curtea aduce la cunoștință părților faptul că cererea de recuzare a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Încheierea pronunțată în Camera de Consiliu, conform art. 30,31, 32.pr.civ..

Apărătorul contestatoarei precum și reprezentanții intimaților CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B și MUNICIPIUL - prin Primarul General precizează că nu mai au cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe contestația în anulare ce face obiectul cauzei dedusă judecății.

Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe contestația în anulare.

Apărătorul contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare, astfel cum a fost formulată și motivată, anularea hotărârii atacate, respingerea recursului; având în vedere că primele două capete de cerere atrag competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, în conformitate cu art. 27 din Legea nr. 550/2002, fiind vorba de un litigiu ce are ca obiect efectele unui contract încheiat în baza acestei legi și anume Contractul de vînzare - cumpărare nr. 61/23.04.2004 încheiat între Consiliul Local al Sectorului 2 B, în calitate de vânzător și SC SRL, în calitate de cumpărător.

În ceea ce privește cel de-al treilea capăt de cerere, solicită a se avea în vedere că este vorba de constatarea nulității Actului Adițional nr. 4620A1/16.01.2009 la Contractul de vânzare-cumpărare nr. 4620A/09.06.2005 încheiat între SC SA, în calitate de reprezentant al vânzătorului, Primăria Municipiului și domnul, moștenitor al numitului, în calitate de cumpărător. Acest Adițional a fost încheiat în baza Legii nr. 112/1995 iar potrivit dispozițiilor art. 1 alineat 1.civ.Cod Penal judecătoriile soluționează în primă instanță " toate cererile și procesele, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe". Cum Legea nr. 112/1995 nu conține norme de competență speciale cu privire la instanța care urmează să soluționeze, apreciază că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alineat 1.pr.civ.

În cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 17.pr.civ. pentru ca toate capetele de cerere să se judece împreună, ci dispozițiile art. 317 alineat 2.pr.civ. fiind necesară disjungerea capătului de cerere cu privire la anularea contractului încheiat pe Legea nr. 112/1995 și trimiterea spre competentă soluționare la Judecătoria Sectorului 2

Pentru toate aceste motive precum și pentru cele expuse pe larg în cuprinsul contestației în anulare solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată, având în vedere că hotărârea instanței de recurs a avut la bază greșeli materiale. Cât privește cheltuielile de judecată, își rezervă dreptul de a le solicita eventual,pe cale separată.

Reprezentantul intimatului CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI precizează că primul capăt al contestației în anulare nu se încadrează în prevederile art. 317.pr.civ. având în vedere că în faza de recurs nu s-a invocat excepția de necompetență materială și nici în prevederile art. 317 alineat 2; recursul fiind respins ca nefondat. În speța de față nu sunt îndeplinite prevederile art. 318.pr.civ. nefiind vorba de a greșeală materială. Solicită astfel respingerea contestației în anulare, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.

Reprezentantul intimaților PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B și MUNICIPIUL solicită la rându-i respingerea contestației în anulare, ca nefondată și menținerea soluției pronunțate de instanța de recurs, ca fiind legală și temeinică.

Apărătorul contestatoarei, în replică la susținerile formulate de reprezentantul intimatului CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI, precizează că, în cuprinsul sentinței civile de fond - nr. 1965/20.06.2008 - pe verso-ul filei 197 din dosarul de fond al Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal - se face vorbire de faptul că s-a invocat excepția de necompetență materială. Atât instanța de fond cât și instanța de recurs a avut în vedere faptul că părțile au invocat această excepție de necompetență materială. În cauză sunt incidente dispozițiile art. 317.pr.civ. contestația în anulare fiind admisibilă pe acest aspect.

Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

CURTEA,

Asupra contestației în anulare de față:

La data de 21.04.2009 sub nr- s-a înregistrat contestație în anulare, formulată de contestatoarea SC SRL, prin care a chemat în judecată pe intimații Consiliul General al Municipiului B, Consiliul Local Sector 2 - prin Primar, SC SA, Primăria Municipiului B - prin Primar, Municipiul B - prin Primarul General și, pentru ca prin decizia ce se va pronunța să se admită contestația în anulare împotriva deciziei civile nr.984 din 06.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.

În motivarea contestației s-a susținut, în esență, următoarele:

S-a arătat că, prin cererea de chemare în judecată,ața cum a fost precizată, s-a solicitat:

1. pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare - cumpărare pentru cota indiviză de 65,13% din grupul sanitar aferent spațiului comercial în suprafață de 120,79 mp. situat în-, sector 2, cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare nr.61/23.04.2004, încheiat între Consiliul Local Sector 2 B și contestatoare;

2. în subsidiar, s-a solicitat obligația de a face în sensul de a obliga pârâta la încheierea unui act adițional la contractul de vânzare cumpărare nr.61/23.04.2004;

3. constatarea nulității absolute parțiale a Actului Adițional nr.4620/A1/16.01.2009 și a Contractului de vânzare-cumpărare nr.4620A/09.06.2005 încheiat pentru cota indiviză de 65,13% din grupul sanitar, încheiat între pârâtul și Primăria Municipiului B prin

S-a motivat că, primele două capete de cerere atrag competența instanței de contencios administrativ în conformitate cu art.27 din Legea nr.550/14.10.2002 privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, având în vedere că este vorba de un litigiu care are ca obiect efectele unui contract încheiat în baza acestei legi, Contractul de vânzare-cumpărare nr.61/23.04.2004 încheiat între Consiliul Local al Sectorului 2 B în calitate de Vânzător și în calitate de Cumpărător.

Însă, în ceea ce privește cel de-al treilea capăt s-a arătat că este vorba de constatarea nulității Actului Adițional nr.4620A1/16.01.2009 la Contractul de vânzare-cumpărare nr.4620A/09.06.2005 încheiat între, în calitate de reprezentant al Vânzătorului, Primăria Municipiului B și dl., moștenitor al numitului, în calitate de Cumpărător. Actul Adițional mai sus indicat a fost încheiat în baza Legii nr.112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului.

În drept, pentru acest motiv, au fost invocate dispozițiile art.317 pct.2 din Codul d e procedură civilă, în sensul că, decizia pronunțată de Curtea de Apel București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal este nulă pentru că această instanță nu avea competența materială să judece toate capetele de cerere ale contestatoarei, situație în care se impune anularea deciziei și în rejudecarea recursului constatarea necompetenței materiale de soluționare a capătului 3 de cerere din acțiunea precizată.

II. C de-al doilea motiv al contestației în anulare a fost întemeiat pe dispozițiile art.318 pct.1 din Codul d e procedură civilă, în sensul că, hotărârea contestată se întemeiază pe greșeli materiale.

În dezvoltarea acestui motiv s-a susținut, în esență, că, instanța a reținut greșit că nu aveam calitate procesuală activă, în ceea ce privește capătul de cerere privind nulitatea înstrăinării unei cote din grupul sanitar către fam., că în mod greșit s-a apreciat că nu s-au întreprins demersuri pentru vânzarea acestei cote indivize, că nu s-a avut în vedere cota indiviză la evaluare, atunci când s-a pronunțat pe cererea contestatoarei și că instanța nu a reținut interesul pe care îl justifică subscrisa în formularea acțiunii, având în vedere dreptul care s-a născut în ceea ce îi privește de a încheia un act prin care să li se transmită dreptul de proprietate asupra spațiului ce face obiectul contractului de colaborare.

Contestatoarea a depus înscrisuri.

Intimații nu au depus întâmpinare.

Contestația în anulare este nefondată.

Referitor la motivul prevăzut de art.317 alin.2 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia decizia atacată ar fi fost dată cu încălcarea normelor de competență materială, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit textului de lege invocat, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare și atunci când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Din examinarea actelor dosarului, se reține însă că necompetența materială invocată în prezenta contestație a mai fost dezbătută cu ocazia primului ciclu procesual, fiind invocată atât în fața primei instanțe, cât și în calea extraordinară de atac, a recursului, fiind tranșată prin decizia civilă nr.353/22.02.2007 a Curtea de Apel București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în sensul că, a fost respinsă critica privitoare la respingerea excepției necompetenței materiale, dosarul fiind însă casat cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, pentru alte motive decât cele referitoare la competență.

Prin urmare, un astfel de motiv, în această cale extraordinară de atac, ar fi fost fondat doar dacă o astfel de excepție nu ar fi fost invocată și deci făcută cunoscută instanțelor, cum însă ea a fost dezbătută, soluția adoptată a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi reformată într-o astfel de cale de atac.

II. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv invocat, referitor la greșelile materiale comise de instanță ca rezultat al dezlegării pricinii, Curtea constată, de asemenea, că, este nefondat, întrucât toate susținerile invocate în această cale extraordinară de atac au fost învederate instanțelor, atât cu ocazia judecății în fond, cât și în recurs, fiind astfel avute în vedere de instanțe și apreciate ca atare.

A considera astfel, s-a ajunge practic la o nouă judecată a aceluiași recurs, ceea ce nu este posibil pe această cale de atac.

Prin urmare, nemulțumirea contestatoarei față de soluția pronunțată de instanța de recurs nu se poate constitui în temei juridic pentru reformarea hotărârii în această cale de atac.

Așa fiind, pentru considerentele mai sus expuse, Curtea va respinge, ca atare, excepția formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC SRL împotriva Deciziei civile nr.984/06.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a -VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, CONSILIUL LOCAL SECTOR 2 - prin Primar, SC SA, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B - prin Primar, MUNICIPIUL B - prin Primarul General și.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.01.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Tehnodact.

2 ex./10.02.2010

Președinte:Canacheu Claudia Marcela
Judecători:Canacheu Claudia Marcela, Patraș Bianca Laura

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 92/2010. Curtea de Apel Bucuresti