Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 992/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 992
Ședința publică de la 09.04.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR 2: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR - -
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 1085 pronunțată Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 14.11.2007 în dosarul nr.33594/3/CA/2007, în contradictoriu cu reclamanții, ta, C, (), G, și cu pârâții Tribunalul București, Curtea de Apel București, Ministerul Finanțelor, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea, constatând că prin cererea de recurs recurentul- pârât a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr.1085/14.11.2007, pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a admis excepția prematurității capătului de cerere privind obligația pârâților la plata pe viitor a drepturilor salariale, la nivelul funcționarilor publici din cadrul Înaltei C de Casație și Justiție; s-a admis acțiunea introdusă de reclamanții funcționari publici din cadrul Tribunalului București împotriva pârâților Tribunalului București și Ministerul Justiției; au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite funcționarilor publici din cadrul ICCJ și cele prevăzute pentru funcționarii publici din cadrul Tribunalului București.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au avut, pe diferite perioade calitatea de funcționari publici în cadrul departamentelor economico-financiare și administrative constituite la nivelul Tribunalului București și Curții de Apel București.
Potrivit art.1 alin.1 din OUG 82/2004, salarizarea pe anul 2004 reclamanților s-a făcut în baza anexei 3 acestui act normativ, în timp ce salarizarea funcționarilor publici din cadrul acelorași departamente constituite însă la nivelul Înaltei C de Casație și Justiție, s-a făcut în baza anexei 1 aceluiași act normativ, pe baza unor salarii de bază superioare.
Salarizarea celor două categorii de funcționari publici a fost reglementată distinct și pe anii 2005,2006 și 2007 prin OUG 92/2004, anexele 1 și 3, OG 2/2006, anexele 1 și 3 și OG 6/2007, anexele 1 și 3.
Potrivit art.20 alin.1 din OG 137/2000, persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Din înscrisul de la filele 7-17, rezultă că în exercitarea acestui drept, reclamanții considerându-se discriminați, au sesizat CD, acesta pronunțând Hotărârea nr.262/21.06.2007 prin acre a constatat că funcționarii din cadrul tribunalelor și curților de apel se află într-o situație diferită față de funcționarii din cadrul ICCJ (cei din departamentul economico-financiare și administrative), dar ca tratamentul salarial diferențiat nu se justifică din punct de vedere obiectiv, având în vedere ca recrutarea și activitatea acestora este identică, indiferent de nivelul instanței la care își exercită în concret activitatea.
Astfel, art.125-127 din Lg.304/2004 reglementează identic condițiile de numire în funcție și atribuțiile funcționarilor publici, inclusiv ale managerului economic, atât pentru ICCJ, cât și pentru tribunale și curți de apel.
Or, atâta timp cât condițiile de participare la concurs și atribuțiile concrete sunt aceleași, este evident că nu există nici un motiv pentru care salarizarea acestora să fie diferită, în caz contrar încălcându-se principiul egalității între cetățeni consacrat cu titlu general de art.16 alin.1 din Constituție și cu titlu particular în materia drepturilor economice de art.1 alin.2 lit.e din OG 137/2000.
Împrejurarea ca potrivit art.129 din Legea nr.304/2004, președinții instanțelor pot delega calitatea de ordonator de credite managerilor economici este nerelevanta, pe de o parte pentru ca legea instituie numai posibilitatea teoretica a delegării neexistând certitudinea ca ea va fi exercitata in fapt si, in consecința, neputându-se institui tratamente juridice diferite baza de situații ipotetice, in scop "preventiv", iar pe de alta parte, pentru ca intre atribuțiile președinților tribunalelor si curților de apel ca ordonatori de credite si cele ale președintelui ICCJ nu exista diferențe esențiale, ele putând fi de ordin cantitativ, dar in defavoarea celor de la tribunale având in vedere ca potrivit art.125, alin.3 din Legea nr.304/2004, aceștia sunt ordonatori de credite si pentru judecătoriile din circumscripția tribunalului.
Instanța constata ca susținerea paratului Ministerul Justiției in sensul ca, deși atribuțiile generice ale funcționarilor din cadrul tribunalelor si curților de apel sunt identice cu cele ale funcționarilor de la ICCJ, atribuțiile concrete ale acestora ar fi diferite, este neîntemeiata, pe de o parte deoarece aceasta este nesusținuta de probe fiind doar o apărare generica, iar pe de alta parte atribuțiile concrete nu pot fi impuse decât in limita "atribuțiilor generice" enumerate in mod expres si limitativ de art.126 din Legea nr.304/2004.
Ceea ce poate sa stea la baza unui tratament juridic diferit nu pot fi inerentele diferențieri cantitative ce se pot ivi la un moment dat intre funcționarii care exercita, aceeași activitate, atât timp cat ea este executata in baza unor atribuții si responsabilități identice, fiind evident ca astfel de fluctuații sunt neesențiale, putând fi când in defavoarea unora, când în defavoarea altora si putând in funcție de condițiile concrete de munca, de numărul mare de solicitări intervenite la un moment dat, de programul sau de ritmul de lucru etc.
Astfel, tocmai "atribuțiile generice", adică cele prevăzute de lege, sunt cele care impun sau nu un tratament diferit si nu modul sau condițiile concrete in care acestea se executa, de exemplu, fiind nerelevant sub aspectul salarizării faptul ca un funcționar lucrează in cadrul Tribunalului București, in timp ce altul lucrează in cadrul Tribunalului Buzău, unde numărul de judecători si grefieri si implicit si volumul de activitate al departamentelor economice - financiare sunt mai mici.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, invocând în drept disp. art.304 pct.4 și art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs a arătat că tribunalul a dispus obligarea ordonatorilor de credite la plata în favoarea reclamanților a unor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit de actele normative incidente în materia salarizării funcționarilor publici. Prin acordarea unor drepturi neprevăzute de aceste acte normative, prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare, imixtiune de nepermis în sfera de atribuții a autorității legiuitoare.
de a analiza un tratament discriminatoriu instituit prin dispoziții legale aparține altor organe, nici Curtea Constituțională neavând competența de a se pronunța asupra lipsei unei reglementări.
Recurentul a mai susținut că disp. OG 137/2000 nu sunt aplicabile întrucât nu despăgubirile și acțiunea în despăgubiri avute în vedere de această ordonanță sunt în legătură cu fapte sau acte de discriminare înțelese ca acțiuni ori inacțiuni ilicite prin care se restrânge sau înlătură folosința ori exercitarea, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
În mod evident sintagma "exercitarea unor drepturi" folosită de legiuitor în art.1 din OG 137/2000 se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor.
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării.
Nu se poate face o paralelă între instituții ale puterii executive și cele ale puterii judecătorești, întrucât acestea își desfășoară activitatea în mod diferit, potrivit unor principii distincte.
În consecință, criteriul nivelului la care se prestează activitatea trebuie aplicat în cazul funcționarilor din cadrul instanțelor în funcție de specificul organizării activității puterii judecătorești și nu prin raportare la cel al administrației publice.
S-a mai susținut că nu este relevant nici volumul de activitate al raportat la cel al tribunalelor și curților de apel, pentru a se înlătura criteriul nivelului desfășurării activității, întrucât există diferențe între volumul de activitate al unor instanțe de același grad, iar activitatea are un anumit grad de complexitate care compensează volumul mai mare de activitate al instanțelor ierarhic inferioare.
Art.4 din OG 6/2007 stabilește criteriile pentru salarizarea funcționarilor publici, printre acestea fiind și nivelul la care se prestează activitatea, respectiv nivel local sau central.
De asemenea, o diferențiere în ceea ce privește felul muncii prestate în raport de caracterul local sau central al autorității publice rezultă și din disp. art.90 alin.5 din Legea nr.188/1999.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, depunând la dosar practică judiciară.
La termenul de judecată din 12.06.2008, Curtea a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul disp. art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- al acestei instanțe, având ca obiect acțiune în anularea Hotărârii nr.262/21.06.2007 pe care s-a întemeiat motivarea sentinței recurate.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanții și-au motivat acțiunea prin existența unui tratament discriminatoriu constând în diferențierea privind salarizarea funcționarilor publici din departamentele economică financiare și administrative din cadrul instanțelor judecătorești.
Instanța de fond a reținut existența unei discriminări sub acest aspect întrucât tratamentul diferențiat nu se justifică din punct de vedere obiectiv atâta timp cât condițiile de participare la concurs și atribuțiile concrete sunt aceleași. În considerentele sentinței se face referire la Hotărârea nr.262/21.06.2007 care a stabilit existența tratamentului discriminatoriu prin dispozițiile legale care prevedeau grile de salarizare diferite pentru funcționarii publici încadrați la instanțele judecătorești și cei încadrați la
Se constată așadar că soluția admiterii acțiunii s-a întemeiat pe încălcarea disp. OG 137/2000, încălcare constatată prin actul administrativ adoptat de.
Prin sentința civilă nr.1085/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de Ministerul Justiției, în contradictoriu cu, având ca obiect anularea Hotărârii nr.262/2007.
Recursul formulat împotriva acestei sentințe a fost admis de - prin decizia nr.4829/18.12.2008 prin care a fost modificată sentința în sensul admiterii acțiunii și anulării hotărârii contestate.
Instanța de control judiciar a reținut că problema ce face obiectul cauzei - modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii - nu este una ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, aceasta depășind cadrul legal reglementat de OG 137/2000.
În condițiile în care soluția instanței de fond s-a întemeiat exclusiv pe considerentele Hotărârii nr.262/2008 care a fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, aceasta nu poate fi menținută.
Curtea va avea în vedere și disp. OUG 75/2008 prin care art.19 din OG 137/2000 a fost completat cu alin.3 conform căruia sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a.
Prezintă relevanță, de asemenea, și Deciziile Curții Constituționale nr.818 - 821/2008 prin care s-a stabilit că disp. art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Față de aceste considerente, se constată că soluția admiterii acțiunii nu se poate întemeia pe încălcarea disp. OG 137/2000, sentința recurată fiind dată cu încălcarea legii, fiind incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În consecință, în temeiul disp. art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr. 1085 pronunțată Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 14.11.2007 în dosarul nr.33594/3/CA/2007, în contradictoriu cu reclamanții, ta, C, (), G, și cu pârâții Tribunalul București, Curtea de Apel București, Ministerul Finanțelor, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Gh./2ex.
08.05.2009
Tr.-9
Președinte:Canacheu Claudia MarcelaJudecători:Canacheu Claudia Marcela, Patraș Bianca Laura
