Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 109/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.109
Ședința publică din 22 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - - -
Pe rolul instanței, se află judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în S,-, județul S,împotriva sentinței nr.2026 din 19 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu reclamanta intimată, cu domiciliul în mun. -,. 59 A, ec. E,. 8,. 32, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit toate părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se că reclamanta intimată, prin serviciul registratură, a depus la dosar întâmpinare la recursul declarat.
Instanța, constatând că recurenta, deși lipsește, a solicitat, printre altele, a se da eficiență prevederilor art.242 al.2 din Codul d e procedură civilă, socotindu-se lămurită, rămâne în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar, în temeiul art.150 din Codul d e procedură civilă.
Declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, înregistrată
la data de 08.10.2009, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea taxei de primă înmatriculare în sumă de 1210 lei, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, precum și la cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 11.08.2007 a cumpărat autoturismul marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare -, pentru care a fost obligată să plătească suma de 1210 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, sumă pe care a achitat-o cu chitanța nr. - la Trezoreria mun.
A mai arătat că, la data de 13.05.2009 s-a adresat Administrației Finanțelor Publice a municipiului S cu cererea nr. 20677 pentru restituirea sumei plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare și că, a primit răspunsul înregistrat sub nr. 21971 din 20.05.2009 prin care i s-a respins solicitarea formulată.
A precizat reclamanta că, prin aderarea României la Uniunea Europeană, statul este obligat, conform art. 10 din Tratatul Comunității Europene, să ia toate măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor, prin care și aceea reglării unei "piețe comune", ca un spațiu fără frontiere, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor, serviciilor și capitalurilor.
Prin urmare, libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar presupune respectarea întocmai a disp. art. 28 din, obligație pe care statul român a încălcat-o prin impunerea taxei de primă înmatriculare.
De asemenea, articolul 90, paragraful 1 din prevede că: "Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Această taxă, a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006, reprezintă un nou impozit, cu aplicabilitate de la 01.10.2007, iar conform art. 2141din Codul fiscal, taxa se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau vehicul comercial.
În raport de dispozițiile art. 141 alin. 2 și 4 din Constituția României, în care se fac referiri la supremația dreptului comunitar, cu referire expresă la art. 90 alin. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, dispoziția din Codul fiscal privitoare la introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, încalcă dispozițiile tratatului și nu pot fi aplicabile.
Această soluție se impune cu atât mai mult cu cât, prin Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, în care se prevede că, de la data aderării, dispozițiile tratatelor originale, înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin tratat și actul de aderare.
De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Europeană de Justiție a consacrat principiul supremației dreptului comunitar față de dreptul național.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Sas olicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că taxa de primă înmatriculare, nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90, fiind o taxa distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementarilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) si cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului E ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
A mai arătat că, prin nr.OUG 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. Art. 11 din acest act normativ instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare este reglementată de cap.VI Secțiunea I art.6 din Anexa la HG nr.686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a G nr.50/2008.
Concluzionând, legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitate în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, astfel încât acțiunea reclamantului este neîntemeiată.
Prin sentința nr. 2026 din 19 noiembrie 2009, Tribunalul Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, a admis cererea, fiind obligată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului S să restituie reclamantei suma de 1.210 lei reprezentând taxă primă înmatriculare, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. Totodată, pârâta a fost obligată să plătească către reclamantă suma de 39,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin Legea nr. 343/2006 s-a modificat Codul fiscal, în sensul introducerii art. 2141și 2143, ce au instituit obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. De remarcat că, urmare a modificării textului art. 2141din Codul fiscal prin OUG nr. 110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților.
În practică însă, nu s-a făcut distincție între comercianți și necomercianți ca subiecte în raportul de dreptul material fiscal.
taxei speciale cu ocazia primei înmatriculări în România se efectuează fără a se proceda la emiterea unui titlu de creanță, fiind utilizată aplicația informatică prevăzută de Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 418/2007 pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Instanța a apreciat că această operațiune echivalează cu un act administrativ-fiscal ce poate face obiectul contestării, chiar în condițiile în care nu este materializat printr-un înscris care să constituie titlu de creanță, interpretarea contrară fiind de natură a aduce atingere dreptului reclamantului de acces la o instanță, reglementat de art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Reclamanta a invocat în cauză incidența art. 90 al. 1 (ex - art. 95) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, care stipulează că nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent, cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C -393/04 și C -41/05, C -313/05).
De remarcat însă că, noțiunea de "impozit intern"are o accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând, în jurisprudența (hotărârea Haar, C-90/94, C -387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Este evident că taxa specială ce s-a plătit cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art. 2141Cod fiscal, se circumscrie acestor definiții.
Totodată se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art. 90 al. 1, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C - 213/96, hot. Nadasdi și C - 290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art. 90, dacă este conceput de manieră a exclude, în orice ipoteză, ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art. 90 al.1 atunci când, impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
În cauza de față, rezultă din interpretarea art. 2142din Codul fiscal că taxa specială se aplica în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second - hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second - hand înmatriculate deja în România.
Se realizează astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second - hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța apreciază că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90.
Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar, enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Astfel, s-a arătat în hotărârea dată în Cauza Simmenthal, C-106/77, că dreptul comunitar constituind parte integrantă, cu de prioritate, din ordinea juridică - aplicabilă pe teritoriul statelor membre, judecătorul național este ținut să aplice în limitele competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, lăsând, în caz de nevoie, neaplicată, prin propria sa autoritate, orice dispoziție contrară din legislația națională, chiar posterioară, fără a fi necesar să ceară sau să aștepte eliminarea, în prealabil, a acesteia pe cale legislativă sau prin oricare alt procedeu constituțional.
Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în dispozițiile art. 148 al. 2, conform cărora: "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", în al. 4 din același articol stipulându-se că: "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)".
Instanța a constatat că, din suma totală de 1.210 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, reclamantei nu i-a fost restituită nici o parte din aceasta.
Având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 Cod civil, prima instanță a obligat pârâta să plătească reclamantei, beneficiul nerealizat, constând în dobânda legală aferentă sumei achitate cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, calculată potrivit dispozițiilor art. 3 al. 3 din OG nr. 9/2000, de la data plății până la data restituirii efective.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă,pârâta a fost obligată și la plata sumei de 39,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
În motivarea recursului a arătat că, spre deosebire de impozite, taxele sunt plăți efectuate bugetului de către contribuabilii persoane fizice si juridice, cu ocazia și în legătură cu prestarea unui serviciu public.
au un caracter ante-factum, fiind datorate si achitate în momentul solicitării serviciilor sau lucrărilor care urmează a fi efectuate de către serviciile publice.
Taxa de prima înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al E, fiind o taxă distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când, taxa aplicata produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
De altfel, Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene nu interzic perceperea unei taxe precum cea de primă înmatriculare, ci doar discuții cu privire la modul de calcul al acesteia, astfel cum art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene prevede că dispozițiile directivei, fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru precum și orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri.
A mai învederat recurenta că prin nr.OUG 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ ce a intrat în vigoare la data 1 iulie 2008, prin art. 11 din acest act normativ fiind instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, care se încadrează în prevederile art. 304 pct.9, 3041Cod procedură civilă,Curteaconstată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Noțiunea de "impozit intern" are o accepțiune diferită față de cea din dreptul extern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Așadar, taxa specială cu prilejul primei înmatriculări a unui autoturism în România, percepută în temeiul art. 2141Cod Fiscal, are caracterul unei taxe în sensul avut în vedere de art. 90 din.
Dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene și nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că, taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Astfel, se aplică autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare, autoturismele second hand înmatriculate deja în România, realizându-se în mod indirect o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România. În această situație apare o contradicție între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90 din.
Nu poate fi reținută apărarea că, taxa de primă înmatriculare ar urmări stoparea importului de autovehicule uzate, atâta timp cât, pentru autovehiculele existente deja în România și care fac obiectul unor tranzacții, nu se percepe o astfel de taxă.
Nu sunt justificate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile nr.OUG50/2008 întrucât, potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale nr.OUG50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care, a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia, când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, cum corect a apreciat prima instanță.
Așa fiind văzând că nu sunt date motivele de recurs invocate și că nici din oficiu nu există motive de casareCurtea, în baza art. 3041, 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în S,-, județul S,împotriva sentinței nr.2026 din 19 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu reclamanta intimată, cu domiciliul în mun. -,. 59 A, ec. E,. 8,. 32, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- -
Jud.fond:
Tehnoredact.
2 ex./15.02.2010
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Grosu Cristinel
