Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 112/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 112/CA/2010
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamantul Municipiul prin Primar și reclamantul reconvențional împotriva sentinței nr. 1433/CA/2009 pronunțată la data de 05.08.2009 de Tribunalului Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul că recursurile au fost motivate; recursul declarat de reclamantul Municipiul prin Primar este scutit de plata taxelor judiciare de timbru; pârâtul-reclamant reconvențional a timbrat recursul, depunând la dosar chitanța justificativă, în sumă de 92 lei și timbru judiciar în valoare de 3,15 lei; atât recurentul reclamant, cât și recurentul pârât au depus la dosar întâmpinări, în câte două exemplare fiecare, solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
Întrucât nu s-au formulat alte cereri, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că se solicită judecarea în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara în data de 05.03.2009 sub dosar nr-, ca urmare a casării sentinței nr. 456/2009 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosar nr- și trimiterii cauzei Secției comerciale de contencios administrativ și fiscal a tribunalului pentru soluționarea ei în primă instanță ca litigiu de contencios administrativ reclamantul Municipiul prin Primar a chemat în judecată pe pârâtul și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
-obligarea pârâtului la plata sumei de 50.228 lei, din care suma de 2154 lei reprezintă redevență și 48.074 lei majorări de întârziere.
- reactualizarea în raport cu rata inflației la data plății efective și plata cheltuielilor de judecată.
Cererea este scutită de platataxei de timbruconform art.17 din Legea nr. 146/1997.
În motivareacererii reclamantul a arătat că între Consiliul Local al municipiului și pârât a fost încheiat contractul de concesiune nr. 183/25.06.1996 având ca obiect concesionarea unui teren în suprafață de 100 mp, amplasat în zona de agrement Straja, pe o durată de 50 de ani. Reclamantul arată că pârâtul figurează în evidențele contabile ale sale cu o redevență de 2154 lei și majorări de întârziere de 48.074 lei. Se mai arată că întrucât sumele încasate din redevență se fac venit la bugetul local, devenind astfel obligație fiscală, termenul de prescripție este de 5 ani.
În drepts-au invocat dispozițiile Legii nr. 219/1998 și ale art. 70 din OUG nr. 54/2006.
Pârâtul a formulatcerere reconvenționalăprin care a solicitat rezilierea contractului de concesiune.
În motivare se arată că proprietarul terenului nu a respectat obligația de predare a acestuia astfel că se impune rezilierea contractului pentru lipsa obiectului contractului.
PrinSentința civilă nr. 1433/CA/2009Tribunalul Hunedoaraa admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul reprezentat prin Primar împotriva pârâtului, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2154 lei cu titlu penalități de întârziere.
Prin aceeași sentință a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul și în consecință s-a dispus rezilierea contractului de concesiune nr. 183/1996 încheiat între părți.
Instanța a reținut în considerentele acestei hotărâri faptul că la data de 25.06.1996 a fost încheiat contractul de concesiune nr.183/25.06.1996 pârâtul datorând redevența anuală.
Instanța de fond a reținut că pârâtul a achitat redevența la data de 19.01.2009 astfel că nu poate fi obligat decât la penalități de întârziere care nu pot depăși debitul, astfel că suma de plată va fi de 2154 lei.
Cu privire la cererea reconvențională s-a decis a se dispune rezilierea contractului însă numai pentru viitor întrucât nu s-a făcut dovada unei neexecutări culpabile anterioare din partea reclamantului-pârât reconvențional.
*
Împotriva acestei sentințe a declaratrecursreclamantul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în acțiunii în întregime.
Înmotivarea cererii de recursse susține faptul că instanța de fond trebuia să dea eficiență clauzei penale stabilită în art. 9 din contract în temeiul art. 969 Cod civil.
Împotriva aceleiași sentințe a declaratrecursși pârâtul - reclamant reconvențional solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii reclamantului.
Recurentul pârât a susținut că sentința atacată este netemeinică întrucât recurentul reclamant a solicitat obligarea sa la plata sumei de 50.228 lei reprezentând contravaloare redevență în sumă de 2154 lei și suma de 48.074 lei penalități de întârziere la contractul de concesiune nr. 183/25.06.1996, iar instanța a dispus obligarea sa la plata sumei de 2154 lei, cu titlu de penalități de întârziere, ceea ce este în neconcordanță cu cererea de chemare în judecată, cu probele administrate și cu disp. art. 1, art. 3 alin. 1, art. 7 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Se mai susține că a formulat cerere reconvențională deoarece reclamantul nu i-a predat niciodată terenul iar instanța, deși a admis cererea sa, l-a obligat la plata penalităților pentru trecut cu toate că rezilierea ar fi trebuit să opereze și pentru trecut.
Examinând sentința recurată în raport de criticile formulate, precum și conform art.304 ind.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Având în vedere că sentința a fost contestată doar sub aspectul soluționării cererii principale, soluția pronunțată cu privire la cererea reconvențională a devenit irevocabilă.
În ceea ce privește cererea principală se constată că între reclamant, în calitate de concedent și pârâtul, în calitate de concesionar a fost încheiat Contractul de concesiune nr. 183/1996, privind suprafața de teren situată în zona de Agrement-.
Potrivit art. 8 din Contractul de concesiune nr. 183/20.06.1996,plata redevenței trebuia realizată în patru rate trimestriale, în termen de 10 zile de la expirarea fiecărui trimestru, iar potrivit art.9 din același contract,întârzierile de la plata ratelor trimestriale se vor penaliza cu penalități zilnice de 5% din suma datorată, urmând ca dacă întârzierile depășesc suma de 30 de zile să se procedeze la retragerea cesiunii.
Din cele de mai sus, rezultă că scadența pentru plata redevenței aferente trimestrul Iaf ost la data de 10.04, pentru plata redevenței aferente trimestrului II a fost la data de 10.07, pentru plata redevenței aferente trimestrului III a fost la data de 10.10, iar pentru plata redevenței aferente trimestrului IV a fost la data de 10.01 anului următor celui pentru care se datorează redevența.
Potrivit celor stipulate în contract, reclamantul este îndreptățit să beneficieze de penalități de întârziere numai pentru o perioadă de 30 de zile, calculată începând cu data scadenței redevenței, întârzierea la plata redevenței peste această perioadă fiind sancționată cu retragerea concesiunii.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la achitarea sumei de 6.948 lei ce reprezintă penalități de întârziere pe trimestrul IV 2004, 23.744 lei ce reprezintă penalități de întârziere pe trimestrul I -IV 2005, 14.193 lei ce reprezintă penalități de întârziere pe trimestrul I -IV 2006, 3.189 lei ce reprezintă penalități de întârziere pe trimestrul I -III 2007, în total 48.074 lei reactualizată în raport cu rata inflației până la data plății, în temeiul Contractului de concesiune nr. nr.183/1996.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune se constată că aceasta nu este întemeiată.
În ceea ce privește textul legal aplicabil, trebuie reținut că prin Decizia irevocabilă nr. 507/R/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara la data de 04.05.2009 în dosar nr- s-a stabilit natura de contract administrativ a contractului de concesiune pentru care redevența și accesoriile acesteia sunt creanțe ale bugetului local, astfel că procedura de colectare este reglementată de prevederile Codului d e procedură fiscală, fapt ce rezultă din prevederile art. 1 din OG nr.92/2003. Prin urmare, în materie de prescripție nu sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, ci cele ale 131 din Codul d e procedură fiscală.
Pe de altă parte, sesizarea instanței s-a realizat la data de 28.01.2008 pentru creanțe a căror termen de prescripție începe să curgă de la data de 01.01.2005, în condițiile în care pârâta a efectuat o plată benevolă la data de 19.01.2009, plată ce are caracter întrerupător al cursului prescripției conform art. 133 lit. b din Codul d e procedură fiscală.
Ca urmare excepția prescripției - invocată ca și motiv de recurs de către pârât - nu este întemeiată.
Nici celălalt motiv de recurs invocat de pârât nu poate fi primit.
Astfel rezilierea este sancțiunea ce operează numai pentru viitor, fiind incidentă în contractele cu executare succesivă ca urmare a neexecutării culpabile a obligației de către una din părți.
Având în vedere că soluția dată de instanța de fond cu privire la cererea reconvențională nu a fost recurată, curtea nu poate realiza un control judiciar asupra acestei soluții, devenită irevocabilă. Ca atare soluția de desființare pentru viitor a contractului (precum și prezumția de existență a sa ca fiind legal încheiat) nu mai poate fi pusă în discuție la acest moment ci trebuie luată ca atare, respectiv ca prezumție legală absolută conform art. 1201 Cod civil.
Față de cele expuse, recursul pârâtului se dovedește nefondat și urmează a fi respins iar cel al reclamantului s-a constatat întemeiat, motiv pentru care, în temeiul art.312 raportat la art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, va fi admis, iar sentința atacată va fi modificată în sensul obligării pârâtului la plata penalităților de întârziere aferente redevenței pentru anii 2004, 2005, 2006 și trimestrele I - II - III din anul 2007 calculate pentru perioada de 30 de zile prevăzută de art.9 din contractul de concesiune nr. 183/20. 06.1996 începând cu cea de a 11 zi de la expirarea fiecărui trimestru, respectiv:
- anul 2004 - trim.IV - penalități în sumă de 200,70 lei;
- anul 2005 -penalități în sumă de 877,20 lei;
- anul 2006 - penalități în sumă de 952,80 lei;
- anul 2008 - trim. I - III - penalități în sumă de 749,70 lei.
Cererea reclamatului referitoare la actualizarea penalităților de întârziere cu rata inflației va fi respinsă deoarece penalitățile de întârziere constituie prin ele însele o evaluare convențională a prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației de plată, acoperind inclusiv inflația, așa încât nu se justifică reactualizarea acestora în raport cu indicele de inflație, și acesta cu atât mai mult cu cât creditorul a stat în pasivitate o perioadă îndelungată de timp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Municipiul prin Primar împotriva sentinței nr. 1433/CA/2009 pronunțată la data de 05.08.2009 de Tribunalului Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ,
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea reclamantului Municipiul prin Primar în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în T, str. C-tin, nr. 19,.1, jud. T și în consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantului penalități de întârziere aferente redevenței pentru anii 2004 - 2007 calculate pentru perioada de 30 de zile prev. de art. 9 din contractul de concesiune nr. 183/01.07.1996 începând cu cea de a 11 zi de la expirarea fiecărui trimestru, după cum urmează:
- anul 2004 - trim.IV - penalități în sumă de 200,70 lei;
- anul 2005 -penalități în sumă de 877,20 lei;
- anul 2006 - penalități în sumă de 952,80 lei;
- anul 2007 - trim. I - III - penalități în sumă de 749,70 lei.
Respinge cererea reclamantului privind actualizarea sumelor cu rata inflației.
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul reconvențional.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red.
Tehnored.LG
Jud. fond
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman, Gabriela Costinaș, Nicoleta
