Obligația de a face. Decizia 102/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 102/CA/2010
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâtul Consiliul Local al comunei împotriva Sentinței civile nr. 237/CAF/2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Alba.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță mandatarul ales al recurenților, avocat și mandatara intimaților reclamanți, avocat, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expuse dispozițiile instanței de la termenul de judecată din data de 2.12.2009.
Mandatarul recurenților pârâți depune la dosar Ordinul de Plată nr. 687, reprezentând onorariu avocațial, certificat pentru conformitate cu originalul, și extras de cont emis de Trezoreria
Mandatarii părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatarul recurenților pârâți solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ promovată de reclamanți.
Învederează că în mod greșit s-a admis cererea pentru ca Consiliul Local să treacă la vânzarea cabinetelor medicale, în baza unui act normativ potrivit căruia erau obligate consiliile locale la vânzarea de spații la prețuri derizorii, respectiv de 15 euro/mp clădire și 1 euro/mp teren.
Acest act normativ a fost declarat neconstituțional, astfel că instanța de fond nu putea să admită acțiunea chiar dacă HCL era anterioară declarării neconstituționale a OUG nr.110/2005.
Arată că cei doi medici reclamanți care solicită să cumpere spațiile cabinetelor medicale, sunt persoane destul de în vârstă, aflate la sfârșit de carieră, astfel că după ce vor ieși la pensie, se pune întrebarea unde anume vor mai funcționa cabinetele medicale, care deservesc comuna, cu toate satele aparținătoare.
Mai mult decât atât, arată mandatarul recurenților, Consiliul Local a revocat Hotărârea, astfel că la ora actuală nu există nici un temei pentru obligarea sa la vânzarea spațiilor.
Cu cheltuieli de judecată.
Mandatara intimaților reclamanți solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Alba ca fiind temeinică și legală.
Arată că prin recurs singură critică adusă sentinței de fond a fost aceea că la baza acesteia ar fi stat, ca temei legal, OUG110/2006 și nu nr.OUG68/2008 - cum ar fi fost legal, ceea ce nu corespunde realității.
Învederează instanței că se recunoaște faptul că reclamanții erau îndreptățiți la cumpărarea spațiilor, se recunoaște faptul că îndeplinesc toate condițiile, iar Hotărârea Consiliului Local era nerevocată la momentul pronunțării sentinței și de fapt nu este revocată nici în prezent, revocarea nemaifiind posibilă după ce a produs efecte.
În ceea ce privește vârsta reclamanților arată că are 50 de ani, astfel că nu se poate spune că este un medic la sfârșit de carieră. Pe de altă parte, în mai există alte două dispensare care funcționează. Fără cheltuieli de judecată.
În replică, mandatarul recurenților reclamanți arată că hotărârea de care s-a uzitat a fost bazată exclusiv pe prevederile nr.OUG 110/2006, iar susținerea conform căreia Consiliul Local nu putea să-și revoce propria hotărâre nu este adevărată. Susținerea că s-au produs efecte nu poate fi luată în considerare, întrucât nu se poate spune că o sentință dată pe baza acelei hotărâri este de natură a împiedica revocarea hotărârii.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Reclamanții - și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei și Primarul Comunei să se dispună:
- obligarea pârâților să procedeze la îndeplinirea formalităților prevăzute de art.4 din OUG nr.68/2008 în vederea încheierii contractelor de vânzare-cumpărare a spațiilor cu destinație cabinet medical, așa cum sunt descrise în contractele de concesiune nr.4338/18.10.2004 și, respectiv 4339/18.10.2004;
- obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în a pune în aplicare dispozițiile OUG nr.68/2008.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sunt titulari ai cabinetelor medicale înregistrate în Registrul unic al cabinetelor medicale nr.0058 și 0059 din 24.09.2009, deținând în concesiune spațiile ce asigură în ansamblul lor funcționarea Dispensarului Medical și că, deși s-au adresat pârâților în vederea cumpărării acestor spații, aceștia au tergiversat demararea procedurilor prevăzute de OUG nr.68/2008.
În drept s-au invocat prevederile Legii nr.554/2004, OUG nr.68/2008.
Prin precizarea de acțiune de la filele 35-36 reclamanții au solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtului Primarul Comunei să emită dispoziție pentru constituirea unei comisii pentru vânzarea spațiilor medicale folosite de către reclamanți în temeiul contractelor de concesiune;
- obligarea pârâtului Consiliul Local al Comunei să includă pe lista spațiilor și a terenurilor aferente aflate sub incidența OUG nr.68/2008.
În motivarea precizării de acțiune s-a mai arătat că pârâtul de ordinul 2 avea obligația constituirii unei comisii de specialitate pentru vânzarea spațiilor medicale, precum și a unei comisii de soluționare a contestațiilor.
Acțiunea a fost timbrată cu 4 lei taxă de timbru.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Local al Comunei a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, întrucât în cuprinsul art.4 al.1 din OUG nr.68/2008 legiuitorul a stabilit că autoritățile administrației publice locale nu sunt obligate să vândă spațiile medicale, ci "pot" să le vândă, acestea fiind concesionate reclamanților pe o perioadă de 49 de ani.
Prin Sentința civilă nr. 237/CAF/2009 Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâții să îndeplinească formalitățile prev. de OUG nr. 68/2008 în vederea finalizării procedurii de vânzare în favoarea reclamanților a spațiilor cu destinația de cabinete medicale, identificate în contractele de concesiune nr. 4338/18.10.2004 și 4339/18.10.2004. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanții sunt titularii contractelor de concesiune, încheiate la data de 15.10.2004 cu Consiliul Local al Comunei și având ca obiect exploatarea spațiilor în care funcționează cabinetele medicale conform anexelor (78-100). În această calitate, au formulat cereri în vederea cumpărării spațiilor concesionate, în conformitate cu prevederile OUG nr.110/2005, atât în anul 2005, cât și 2006. Cererile au făcut obiectul ședințelor ordinare a Consiliului Local al Comunei din data de 11.09.2006, când au fost aprobate, însă procedura nu a mai continuat, pârâtul refuzând să procedeze la încheierea contractului de vânzare cumpărare. După intrarea în vigoare a OUG nr.68/2008, în urma declarării neconstituționale a OUG nr.110/2005, prin Decizia Curții Constituționale nr.87/2007, reclamanții au înregistrat la Primăria sub nr.4034/5.08.2008 o nouă cerere prin care își reafirmau intenția fermă de cumpărare a spațiilor medicale, dar proiectul de hotărâre privind aprobarea listei cu spațiile ce urmau să fie vândute a fost respins de către Consiliul Local al Comunei. Instanța de fond a apreciat că nu se impunea inițierea de către reclamanți a unei noi proceduri în temeiul OUG nr.68/2008, întrucât pârâtul și-a exprimat acordul pentru vânzarea acestor spații printr-un act administrativ ce nu a fost revocat, astfel că refuzul autorităților locale de continuare a procedurii reglementată de OUG nr.68/2008 este nejustificat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul local al comunei, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea cererii de recurs se susține că, în ședința din 04.09.2008, Consiliul local a analizat cererea reclamanților prin au solicitat, în baza prev. OUG nr. 68/2008, cumpărarea spațiilor medicale în care și desfășoară activitatea ca medici de familie, cerere care a fost respinsă de către pârât. Se mai susține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile OUG nr. 68/2008, pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, procedând la admiterea acțiunii în baza unui alt temei legal decât cel invocat de către reclamantă. În final, se precizează faptul că din cauză că OUG nr. 110/2005 a obligat consiliile locale la vânzarea spațiilor medicale și a spațiilor conexe acestora, pârâtul a adoptat o hotărâre prin care a aprobat lista cu spațiile care urmau să fie vândute, însă în urma declarării ca neconstituțională a OUG nr. 110/2005 a fost adoptată o nouă hotărâre pentru ca efectele primei hotărâri să nu se mai producă. Pârâtul consideră că nu poate fi obligat să demareze formalitățile în vederea finalizării procedurii de vânzare a spațiilor medicale, întrucât în ședința din data de 17.10.2008 a fost adoptată Hotărârea nr. 69/2008 prin care a fost respinsă lista spațiilor cu destinație de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical, proprietatea privată a Comunei, care au fost propuse spre vânzare, potrivit OUG nr. 68/2008.
În drept au fost invocate prev. art. 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă.
Intimații reclamanți - și au depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând faptul că cererile prin care au solicitat cumpărarea spațiilor în care funcționează cabinetele medicale au fost discutate în ședința din 05.05.2006 și respectiv 11.09.2006 și au fost aprobate, împrejurare care a fost adusă la cunoștința reclamanților prin Adresa nr. 152/11.09.2006 și respectiv nr. 153/11.09.2006. Aceste acte administrative nu au fost revocate și sunt în măsură să-și producă efectele, astfel că refuzul Consiliului local de a definitiva procedura de vânzare a spațiilor medicale este nejustificat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de criticile formulate, precum și conform prevederilor art. 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată recursul întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta:
Reclamanții în calitate de titulari ai contractelor de concesiune asupra spațiilor în care funcționează cabinetele medicale au depus, în baza OUG nr. 110/2005, o cerere pentru a cumpăra aceste spații.
Potrivit pct. 4 din Procesul verbal încheiat la data de 11.09.2006, în vederea soluționării cererii reclamanților a fost întocmit un proiect de hotărâre privind oportunitatea modificării HCL nr. 71/2005 privind lista spațiilor proprietatea privată a comunei care urmează a fi vândute în baza OUG nr. 110/2005 și a Legii nr. 236/2006, care în urma aprobării a devenit Hotărârea nr. 78/2006.
Chiar dacă prin Adresele nr. 152/11.09.2006 și nr. 153/11.09.2006 reclamanților li s-a comunicat faptul că li s-a aprobat cererea de cumpărare a spațiilor în care funcționează cabinetele medicale, ceea ce s-a decis prin HCL nr. 71/2005, astfel cum rezultă din procesul verbal sus menționat, este includerea spațiilor în care funcționează cabinetele medicale ale reclamanților în lista cu spații medicale ce urmează a fi vândute în baza OUG nr. 110/2005.
Urmare a faptului că OUG nr. 110/2005 a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 87/2007, pârâtul nu a mai continuat procedura de vânzare a spațiilor cu destinația de cabinete medicale, ceea ce a făcut ca reclamanții să formuleze o nouă cerere pentru vânzarea spațiilor medicale, de această dată întemeiată pe prevederile OUG nr. 68/2008, cerere care a fost respinsă de către pârât, prin HCL nr. 69/2008.
Mai mult, la data de 16.11.2009, pârâtul a adoptat HCL nr. 98/2009 prin care a revocat HCL nr. 78/2006 referitoare la aprobarea modificării art. 1 din HCL nr. 71/2006 cuprinzând lista spațiilor care urmează a fi vândute în baza OUG nr. 110/2005.
Din momentul revocării HCL nr. 78/2006 nu mai produce efectele pentru care a fost adoptată, astfel că refuzul pârâtului de a continua procedura administrativă în vederea vânzării spațiilor cu destinația de cabinete medicale nu poate fi considerat nejustificat.
Acesta deoarece actele administrative pot fi revocate de către emitentul lor până la momentul intrării lor în circuitul civil. Or, prin includerea spațiilor în care se găsesc cabinetele medicale deținute de către reclamanți pe lista cu spațiile ce urmau a fi vândute de către pârât nu se poate considera că actul a intrat în circuitul civil, contractul de vânzare cumpărare nefiind încă încheia.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de cumpărare a spațiilor în care au organizat cabinetul medical, depusă în temeiul art. 68 din OUG nr. 68/2008, instanța constată că, prin HCL nr. 69/2008, pârâtul Consiliul Local nu a aprobat lista spațiilor cu destinația de cabinete medicale și a celor în care se desfășoară activități conexe actului medical, proprietate privată a Comunei, propuse spre vânzare.
Atât timp cât această listă nu a fost aprobată, refuzul pârâtului de a încheia cu reclamanții contracte de vânzare-cumpărare pentru spațiul în care au organizat cabinetul medical nu poate fi nejustificat, întrucât, conform art. 4 din actul normativ sus menționat, consiliile județene sau consiliile locale, după caz, au deplină libertate de a decide dacă doresc să vândă spațiile în care sunt organizate cabinete medicale, prin aprobarea listei acestora.
A obliga pârâtul să întocmească și să aprobe lista cu spațiile în care funcționează cabinete medicale, înseamnă a înlătura posibilitatea acestuia de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea sa, ceea ce încalcă în mod vădit dreptul de exercitare a prerogativei dispoziției, ca atribut ce ține de esența dreptului de proprietate, astfel cum s-a reținut de către Curtea Constituțională în Decizia nr. 87/2007.
Pentru considerentele ce au fost expuse, recursul pârâtului s-a constatat întemeiat, motiv pentru care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 din Codul d e procedură civilă, acesta va fi admis, sentința recurată urmând a fi modificată în sensul respingerii acțiunii reclamanților, ca nefondată.
În conformitate cu prevederile art. 274 din Codul d e procedură civilă, reclamanții vor fi obligați să plătească în favoarea pârâtului suma de 2382,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de către pârâtul Consiliul Local al comunei împotriva sentinței civile nr. 237/CAF/2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Alba în contradictoriu cu reclamanții - și și în consecință:
Modifică sentința atacată, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de către reclamanții - și împotriva pârâtului Consiliul Local al comunei ca neîntemeiată.
Obligă reclamanții să plătească pârâtului suma de 2382,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /6 ex./26.02.2010
Jud. fond
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman, Gabriela Costinaș, Nicoleta
