Pretentii contencios administrativ si fiscal. Sentința 12/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE A
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA nr.12
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea cauzei privind pe reclamantul, domiciliat în B,-, județ B, cod poștal -, în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR B, -, Sector 1, nr. 202, Cod poștal -, INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI B - COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998, cu sediul în B,-, județ B, cod poștal -, cauza fiind venită prin declinare potrivit sentinței nr. 1043 din 24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal, lipsă fiind pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B și Instituția Prefectului Județului B - Comisia Județeană B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că prin intermediul Serviciului de Registratură s-a depus la dosar de pârâta Instituția Prefectului județului B și Comisia Județeană B pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, o cerere prin care solicită amânarea cauzei pentru a-și formula apărarea și a i se comunica copie de pe cererea introductivă de chemare în judecată.
Curtea, din oficiu invocă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești, față de dispozițiile art. 7 alin. 4 din Legea nr. 9/1998 și art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 94/2004.
Reclamantul personal, având cuvântul lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată din oficiu.
Curtea, rămânând în deliberare pe excepție pronunță următoarea sentință.
CURTEA:
Asupra cererii de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr.1549 din 6.06.2008 pe rolul Tribunalului Buzău - Secția Comercială și de contencios Administrativ, reclamantul, a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Instituția Prefectului Județului B - Comisia Județeană pentru aplicarea Legii 9/1998 și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând:
- obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să-i plătească despăgubiri în suma de 221.828,16 lei, reprezentând actualizarea la data efectuării plăților a cuantumului compensației, pentru terenuri și locuințe, cu coeficientul de inflație existent la data efectuării plăților, respectiv, cu coeficientul de creștere a veniturilor salariale medii nete pe economie din ultima lună a trimestrului anterior efectuării plaților față de cele existente în luna 2001, conform prevederilor art. 8 alin 2 și art. 21 din Hotărârea Guvernului nr.753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7.09.1940(anexa nr.1).
- obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să despăgubească în continuare cu suma rezultată din actualizarea la data efectuării plății integrale a cuantumului compensației pentru terenuri și locuințe, cu coeficientul de inflație existent la data efectuării plății integrale față de noiembrie 2007, respectiv cu coeficientul de creștere a veniturilor salariale nete pe economie din ultima lună a trimestrului anterior efectuării plății integrale față de septembrie 2007 conform prevederilor art. 8 alin 2 și art. 21 din Hotărârea Guvernului nr.753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7.09.1940.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat ca este moștenitorul legal al bunicului său și în această calitate este îndreptățit, potrivit Legii 9/1998 să primească compensații pentru bunurile pe care le-a avut autorul său în comuna, județul și care au fost trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7.09.1940.
Plățile aferente compensațiilor pentru bunurile deținute de bunicul său, acoperă parțial valoarea prejudiciului suferit, sumele stabilite prin rapoartele de evaluare întocmite la 20.06.2001 nefiind conforme cu valoarea reală a bunurilor la data efectuării plăților, astfel că, trebuiau actualizate.
Prin încheierea de ședință din 26 mai 2008, Secția Comercială și de Contencios Administrativ a Tribunalului Buzăua scos cauza de pe rol și a dispus înaintarea acesteia la Secția Civilă din cadrul Tribunalului Buzău competentă material în soluționarea prezentei cauze.
Prin sentința civilă nr. 1043/24.10.2008, Tribunalul Buzău - Secția Civilă a declinat competența de soluționare a cauzei civile în favoarea Curții de Apel Ploiești - contencios administrativ.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că punându-se în discuție excepția necompetentei materiale a Tribunalului în raport de dispozițiile art. 19 si 20 din Titlul VII din Legea 247/2005, s-a constatat că aceasta aparține Secției de Contencios Administrativ si Fiscal a Curții de Apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul. Și cum reclamantul domiciliază în raza teritorială a Curții de Apel Ploiești, s-a declinat competența în favoarea acesteia.
Cauza fiind înaintată la Curtea de Apel Ploiești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost înregistrată la data de 19 decembrie 2008 sub nr-.
La termenul de judecată din 28 ianuarie 2009 Curtea de Apel Ploieștia invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești, față de dispozițiile art. 7 alin. 4 din Legea nr. 9/1998 și art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 94/2004.
Analizând excepția necompetenței materiale prin prisma actelor normative ce au incidență în cauză și având în vedere actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea reclamantului pentru obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să-i plătească despăgubiri reprezentând actualizarea la data efectuării plăților a cuantumului compensației, pentru terenuri și locuințe, cu coeficientul de inflație existent la data efectuării plăților, precum și obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să- despăgubească în continuare cu suma rezultată din actualizarea la data efectuării plății integrale a cuantumului compensației pentru terenuri și locuințe.
Reclamantul a invocat dreptul la compensațiile bănești acordate în calitate de moștenitor al defunctului său bunic, conform dispozițiilor cuprinse în Legea nr.9/1998, republicată.
Potrivit art.7 alin.4 din Legea nr.9/1998, hotărârile Comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza teritorială a căruia domiciliază solicitantul.
Pe de altă parte, dispozițiile cuprinse în art. 2 alin.2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au asimilat actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal.
Prin dispozițiile art. 31 din OG nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, s-a prevăzut că actele cancelariei primului ministru sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Ținând seama de obiectul cererii de chemare în judecată și de caracterul derogatoriu al normelor de procedură instituite prin actele normative mai sus enunțate ( Legea nr. 9/1998 și OG nr. 94/2004), Curtea constată că soluționarea cauzei este în competența Tribunalului Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, urmând a fi admisă excepția necompetenței materiale.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 123/15 ianuarie 2008, decizie pronunțată în cadrul unui regulator de competență (Jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal pe anul 2008, semestrul I, Editura 2008).
După rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, Curtea va constata ivit conflictul negativ de competență și în temeiul art. 20-21.pr. civ va dispune înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a se soluționa conflictul negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul, domiciliat în B,-, județ B, cod poștal -, în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR B, -, Sector 1, nr. 202, Cod poștal -, INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI B - COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998, cu sediul în B,-, județ B, cod poștal -, în favoarea Tribunalului Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
După rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, constată ivit conflictul negativ de competență și dispune înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a soluționa conflictul de competență.
Pronunțată în ședință publică,azi, 28 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red. DF /CMF
5.ex/09.02.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina
