Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1223/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1223/R-CONT
Ședința publică din 18 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
: - -, JUDECĂTOR 2: Gina Achim
: - -, JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
: - -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, în nume propriu și în numele subunității ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr. 433 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios adminiustrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - SRL.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentă, în baza delegației de la dosar, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentei depune la dosar delegație, arătând că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Reprezentanta recurentei, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Sub numărul - pe rolul Judecătoriei Rm.V, a fost întregistrată cererea formulată de - SRL în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANAȚELOR PUBLICE, prin care a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 12.266, 57 ron plus dobândă legală calculată de la data plății și până la data restituirii integrale a acestei sume, reprezentând taxă de primă înmatriculare auto plus daune morale și cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că în data de 27.06.2007 a achiziționat de la - SA o automacara specială pentru încărcat și transport bușteni marca VOLVO, autovehicul ce anterior aparținu-se unei firme din republica Lituania unde a fost pentru prima dată înmatriculată, pentru că Poliția Rutieră Rm.V a refuzat înmatricularea acesteia a fost nevoit să achite taxa de primă înmatriculare, suferind astfel un prejudiciu material constând în plată nedatorată.
Cu privire la daunele morale solicitate reclamanta arată că i s-a produs o stare de stres datorită faptului că pârâta, Administrația Finanțelor Publice, cunoștea sau trebuia să cunoască obligația ce-i revenea de a nu percepe o taxă nedatorată.
La cerere s-au anexat factura de achiziționare a autovehiculului în litigiu, cartea de identitate a acestuia, dovada plății taxei de timbru.
La dosarul cauzei s-a depus întâmpinare de către Direcția -ă a Finanțelor Publice în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice, prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind în primul rând formulată cu încălcarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554 /2004 deoarece înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ reclamanta trebuia să solicite autorității emitente revocarea în tot sau în parte a actului administrativ individual. Neprocedând astfel, arată în continuarea DGFP V, acțiunea reclamantului este inadmisibilă.
Cu privire la fondul cererii se arată că dispozițiile art. 2141din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în baza cărora s-a perceput taxa de primă înmatriculare nu contravin dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Prin sentința civilă nr. 5166 din 6 octombrie 2008, Judecătoria Rm.V a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ Fiscal.
După învestirea Tribunalului, prin sentința nr. 433/ CAF/17 Martie 2009 acesta a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în comuna, județul V, împotriva pârâtei ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în orașul, județul V, a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 12 266, 57 ron cu titlu de taxă de primă înmatriculare plus majorări de întârziere aplicate la suma de mai sus, în cuantum de 0,1 %/zi întârziere începând cu data introducerii cererii (11.08.2008) și până la data plății efective și integrale și a respins capătul de cerere reprezentând daune morale.
A fost totodată obligată pârâta la plata sumei de 460 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că obligația de plată a taxei de primă înmatriculare, pe care reclamantul a făcut dovada că a achitat-o cu chitanța de la fila 6 din dosarul instanței mai întâi investite, are valoarea unui act administrativ de obligare la plată întemeiat pe dispozițiile art. 2141- 2142Cod procedură fiscală.
Din însăși denumirea autovehiculului dar și din actele existente la dosarul cauzei rezultă că acesta are proveniență comunitară, actului de achiziționare aplicându-i-se dispozițiile art. 90 din.
Potrivit dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari de cât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, astfel încât articolele din Codul fiscal enumerate mai sus nu sunt în concordanță cu Dreptul comunitar.
S-a reținut că susținerile pârâtei, potrivit căreia reclamanta nu a parcurs procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, sunt neîntemeiate deoarece prin cererea introductivă reclamanta nu a solicitat anularea actului administrativ ci numai restituirea unei taxe pe care a apreciat-o ca fiind nedatorată.
Împotriva acestei sentințe, pârâtele au formulat recurs în termen legal, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantei.
Se susține că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției tardivității formulării acțiunii, cât și a inadmisibilității cererii și a dispus admiterea cererii formulate de către reclamantă.
Termenul de procedură este definit, ca fiind intervalul de timp, înăuntrul căruia, trebuie îndeplinit sau, după caz, este oprit să se săvârșească un anumit act de procedură.
Conform art.103 alineat 1 Cod procedură civilă, " Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul, când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".
Ca atare, sancțiunea nerespectării termenului procedural prevăzut de lege, este decăderea.
Decăderea intervine în cazul când prin lege este stabilit un termen fix pentru săvârșirea unui act de procedură sau pentru exercitarea unui drept, iar partea a lăsat să expire acel termen fără să beneficieze de el.
Potrivit art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ -fiscal: "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Astfel, având în vedere aceste dispoziții imperative rezultă că reclamanta, societate comercială, nu mai este în termen pentru a putea contesta actul administrativ fiscal - chitanța cu care s-a achitat taxa - care a fost emis la data de 08.08.2008, fiind decăzută din dreptul de a mai formula contestație.
Recurentele au mai susținut, că hotărârea este dată cu încălcarea art.2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, coroborat cu dispozițiile art.311-312din nr.HG44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, dispoziții legale în vigoare la data plății.
Raportat la aceste dispoziții legale, instanța trebuia să rețină că reclamanta nu a făcut dovada că se afla în una din situațiile expres prevăzute de art.2143Cod fiscal, neputând beneficia de scutirea la plata taxei de primă înmatriculare și că instanța a interpretat greșit dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene.
Pe fondul cauzei, privind contradicția dintre dispozițiile art.2141și următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și prevederile art.90 din Tratatul Comunității Europene, s-a arătat că instanța interpretat greșit dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul CE și, în mod greșit, nu a reținut că taxa de primă înmatriculare plătită de reclamantă, nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand, provenite din alte state membre ale UE, ci se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent că provin din România sau din alte state membre ale UE. Prin urmare, criteriul "primei înmatriculări în România", conferă taxei speciale un regim de maximă generalitate, care nu depinde de proveniența geografică ori națională a autovehiculelor și care, astfel, nu încalcă dispozițiile art.90 din Tratatul CE.
De asemenea, mai susține că instanța de fond, nu a reținut în mod corect caracterul taxei speciale plătite de reclamantă, respectiv acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu de taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România sau taxă specială de reînmatriculare în România, intenția legiuitorului, nefiind de a institui o astfel de taxă pentru fiecare reînmatriculare în România.
Mai susține recurenta că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile și că ar trebui avute în vedere și modificările legislative aduse taxei de primă înmatriculare prin nr.OUG50/21.04.2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, și care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008.
Astfel, potrivit art.11 din acest act normativ, " Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispozițiile art.304 și art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Chitanța de plată a taxei de primă înmatriculare (6), nu poate fi apreciat ca fiind act administrativ tipic sau asimilat în raport de care să se formuleze plângere prealabilă.
Reclamanta, apreciind că taxa solicitată de către pârâte este nelegală în raport de legislația europeană, a formulat o cerere de restituire a sumei plătite cu acest titlu. Refuzul de restituire, a fost apreciat ca un refuz nejustificat de a soluționa cererea, un refuz dat cu încălcarea dreptului reclamantei de a nu suporta o taxă exclusă de legislația comunitară. Acest refuz, este un act administrativ, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și în privința acestuia, nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile, conform art. 7 alin. 5 din aceeași lege. În aceste condiții, acțiunea reclamantei, trebuie privită ca fiind formulată în temeiul art.1 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și este admisibilă.
În ce privește al doilea motiv de inadmisibilitate, acțiunea reclamantei este admisibilă, aceasta nefiind fondată pe îndeplinirea uneia dintre condițiile excepționale de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare, ci pe caracterul nelegal al perceperii taxei, în raport de prevederile comunitare.
De asemenea, Curtea constată că, în mod corect a dispus prima instanță restituirea către reclamantă a taxei de primă înmatriculare, întrucât dispozițiile art.2141-2143Cod fiscal, contravin dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în măsura în care impun plata taxei de primă înmatriculare în România și pentru autoturismele importate din alte state membre ale UE și care au fost deja înmatriculate în respectivele state. Potrivit textului indicat, nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Intimata - reclamantă a cumpărat un autoturism second - hand din Comunitatea Europeană, fabricat în anul 2000 (fila 8).
În această situație, un autovehicul care a fost deja înmatriculat într-un stat membru UE, este impus la plata taxei de primă înmatriculare, la înmatricularea sa pentru prima dată în România, măsură care este împovărătoare, prin raportare la autoturismele înmatriculate deja în România anterior acestei legi și revândute în această țară.
Taxa respectivă, produce astfel un efect echivalent unei taxe fiscale interne discriminatorii, fapt interzis de dispoziția comunitară sus expusă.
Nu pot fi reținute argumentele invocate de recurentă, în ce privește caracterul de maximă generalitate al taxei de primă înmatriculare în România deoarece se aplică tuturor autoturismelor, atâta vreme cât în cauză este vorba despre o taxă care discriminează negativ autoturismele de mâna a doua, provenite din alte state membre ale Uniunii Europene.
De asemenea, nu are relevanță faptul că taxa este percepută pentru prima înmatriculare în România, iar nu pentru fiecare înmatriculare sau pentru reînmatriculare în România, de vreme ce taxa nu este percepută autoturismelor deja înmatriculate în România, anterior prevederilor în discuție.
Nu are relevanță nici faptul că noul act normativ are în vedere implicit o compensare și restituire a diferenței către persoana care a achitat taxa de prima înmatriculare, de vreme ce acesta nu se poate aplica pentru situații juridice petrecute și consumate anterior adoptării sale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Rm. V,-, jud. V, în nume propriu și în numele subunității ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în, împotriva sentinței nr. 433 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios adminiustrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - SRL, cu sediul în, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
/5 ex/19.11.2009
Jud. fond
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
